Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Dumnezeu nu este mai mare dacă-L lauzi tu, dar tu devii mai mare dacă I te pui la dispoziţie.

Un acrobat şi-a făcut apariţia într-un mic orăşel şi a aşezat o frânghie bine încordată la zeci de metri deasupra unui râu cu ape repezi. El a uimit mulţimea prin talentul şi curajul lui, traversând de mai multe ori acel râu pe frânghie, alergând, umblând în mâini, mergând pe bicicletă şi împingând o roabă. Când i s-a părut că toţi sunt convinşi de abilitatea lui, acrobatul s-a adresat mulţimii:

-„Aş vrea acum să împing roaba aceasta de la un capăt la altul al frânghiei, având o persoană în ea. Credeţi că pot face aceasta?”

Toţi au început să strige:

-„CREDEM! CREDEM!”

Atunci acrobatul a întrebat:

-„Cine se oferă, să încercăm împreună?”

Tăcere deplină! Nimeni nu se oferă. Din spatele mulţimii apare un copil:

-„Eu mă ofer. Eu am încredere în tine!”

Înmărmurită, mulţimea îi urmăreşte pe cei doi încheindu-şi cu succes drumul atât de primejdios. Cineva se apropie de copil:

-„Nu ţi-a fost teamă?”

Copilul răspunde zâmbind:

-„Nu! Acrobatul este tatăl meu. Nu e prima dată când facem lucrul acesta împreună.”

Te încrezi tu în Dumnezeu, vrei să te laşi condus de El pe drumul greu şi primejdios al vieţii sau ai doar o formă de credinţă, lipsită de viaţă şi de putere, aşa cum aveau şi ceilalţi oameni din jurul acrobatului?

Viaţa într-o imagine..  Nu e nevoie de cuvinte..

Se spune că un om oarecare s-a gândit să-şi împodobească şi el casa de Crăciun, dar nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. S-a dus la magazin şi şi-a cumpărat un set de figuri de plastic care reprezentau personajele de bază a istoriei Crăciunului în miniatură. Bucuros a plecat acasă şi le-a instalat pe toate frumos în faţa casei. Cu mult calm şi migală a aşezat pruncul Isus într-un leagăn micuţ din scândură de brad. A luat apoi un beculeţ de 10 volţi şi a luminat corpul de plastic al pruncului Isus. Omul, grijuliu, nu a uitat nici de Iosif şi Maria, nici de păstori şi turma de oi, de magi şi de steaua călăuzitoare. Le-a aşezat pe toate cu migală pe covorul alb al zăpezii de decembrie.
Trecătorii curioşi se opreau din drum să vadă pe viu una din secvenţele Crăciunului. Pe neaşteptate, într-o noapte mohorâtă, cineva a venit şi a furat pe pruncul Isus. A doua zi de dimineaţă gospodarul grijuliu observă că nişte oaspeţi nedoriţi i-au vizitat curtea furându-i pe pruncul Isus.
A încercat disperat să afle din nou ceva de pruncul Isus, dar n-a reuşit.
Ceva lipsea din curtea lui, ceva care a dorit aşa de mult să aibă a dispărut. Deodată îi veni ideea să de-a da un anunţ în ziarul local pentru a-şi căuta obiectul pierdut, cel care simboliza pentru el pruncul Isus.

A doua zi pe prima pagină apăru un articol cu titlul: <Caut pe pruncul Isus, cel care a fost pus în faţa casei mele. Este al meu şi îl vreau înapoi.>
După cum aţi observat acest gospodar dorea şi el să-l aibă pe pruncul Isus ca parte din inventarul său de Crăciun. Dorea să vadă şi alţii cât de religios este el. Credea că toate acestea îi vor face viaţa mai frumoasă şi mai prosperă. Un Isus de plastic era tot ce-şi dorea el de sărbători.

Pentru a înţelege adevărata semnificaţie a Crăciunului avem nevoie să cunoaştem foarte bine adevărata origine divină a Fiului lui Dumnezeu. Trebuie să cunoaştem scopul pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pe pământ.
Crăciunul ne dezvăluie marele secret divin a lui Dumnezeu. Vedem pe de-o parte pământul cu flori şi arşiţă, cu soare şi nor, cu războaie şi foamete, iar de partea  cealaltă cerul şi iadul, îngerii şi serafimii, viaţă şi binecuvântare, iar la mijloc Dumnezeul nostru nemărginit încercând să le unească împreună.
Într-o noapte friguroasă de decembrie cele două lumi s-au unit prin Fiul lui Dumnezeu. Romanii au crezut ca Isus vine pe pământ să cârmuiască întregul Imperiu Roman dar în schimb El a venit să aducă pacea între oamenii plăcuţi lui Dumnezeu.
Crăciunul a fost şi va rămânea până la venirea din nou a Fiului lui Dumnezeu planul invizibil al lui Dumnezeu de a ne aşeza împreună cu El în locurile PREAÎNALTE.
Poate şi tu amicul meu cititor L-ai pierdut pe adevăratul Isus,s-au poate şi Isus al tău este doar unul de plastic luminat doar de un bec de 10 volţi. Nu ai vrea şi tu astăzi să spui ca şi grecii aceeia: <Domnule, vreau şi eu să-L văd pe Isus>. Oamenii aceea doreau doar să aibă imaginea Domnului Isus dar nu vroiau să fie parte din viaţa lor. Astăzi tu ai încă ocazia să-L afli pe Cel real, Cel care poate să-ţi schimbe şi imaginea casei tale dar şi imaginea sufletului tău.
Dacă până astăzi Isus al tău a fost luminat doar de un bec de 10 volţi astăzi eu vreau să-ţi recomand pe unul care să-ţi lumineze întreaga veşnicie. Numele lui este Christos Domnul care a venit pe pământ să te mântuiască pe tine şi pe mine.

Înţelege astăzi adevărata imagine a Crăciunului. Spune şi tu ca şi Maria:
<Iată roaba sau robul Tău, facă-mi-se după voia Ta!>
Voia lui Dumnezeu este mântuirea ta şi a familiei tale.

Prin anii 1970, un soţ şi o soţie, amândoi trecuţi de floarea vârstei au zburat din America spre Franţa pentru a depune flori la mormântul fiului lor, căzut pe plajele Normandiei, pe 6 iunie 1944, cu ocazia Marii Invazii din al II-lea război mondial. Ajunşi pe ţărm, au văzut pe un câmp imens, unde erau un infinit de cruci albe, rânduite perfect, la un unghi de 90 de grade, care umpleau întreaga suprafaţă a câmpului… cât vedeai cu ochii.

Sprijinindu-se unul pe altul, cei doi bătrâni au luat la rând şir după şir, aceste cruci identice, căutând locul unde era înmormântat fiul lor. La un moment dat s-au oprit în dreptul unei cruci. Bătrânul a rămas în picioare, iar bătrâna a îngenunchiat şi a început să plângă.

În acelaşi timp, un reporter francez, care tocmai îşi pregătea material pentru un articol, s-a oprit lângă ei. Reporterul s-a uitat la ei şi a înţeles durerea lor. Nu a stat pe gânduri a început imediat să facă poze. Bătrânii nu l-au observat. Momentul crucial pentru reporter a fost atunci când acestă mamă , ridicandu-se, şi-a rotit privirea asupra câmpului imens de cruci albe, identice, iar apoi, uitându-se în ochii bătrânului i-a spus:

-“Ştii , pentru lume el a fost doar un altul, dar pentru noi el a fost unicul…” 

Acesta întâmplare m-a atins profund. Mi-am dat seama de adevărul spiritual pe care îl are.  Pentru lumea întreagă, numele Isus este doar un altul şi numele LUI nu reprezinta prea mult. Însă pentru noi creştinii, EL, Isus este Unic. Ceea ce este grav este faptul că Isus a început să devină şi pentru noi creştinii, încetul cu încetul, doar …un altul. În Faptele apostolilor 4:12 ni se spune: “În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt NUME dat oamenilor în care trebuie să fie mântuiţi”.

Isus este mântuirea, salvarea, iertarea, vindecarea şi puterea noastră. Doar în Numele Lui avem toate aceste lucruri. Atunci când vom conştientiza aceste lucruri şi ne vom raporta ca atare la numele LUI…doar atunci vom trăi o viaţă de creştin autentic. Pentru ca Isus este UNIC.