45.327206
21.871451
Un gând
07/08/2012 — CBCBNu poţi duce o viaţă roditoare când eşti concentrat doar la probleme şi la încercări. Acestea îţi vor fura bucuria, te vor împovăra şi în cele din urmă, îţi vor micşora credinţa.
Un gând
02/08/2012 — CBCBReligia se învață, Credința se trăiește! De aceea există în școli materia numită Religie, dar nu și materia numită Credință! Una aparține pământului, cealaltă e ancorată în Hristos!
Ce pierd când lipsesc la biserică
25/07/2012 — CBCBUn bătrân bolnav care abia se târa, a fost apostrofat de fiul său într-o duminică dimineaţă:
-“Tată, de ce nu stai acasă. De ani de zile, prin ploi sau zăpezi, ai tot mers la biserică. E destul, acum stai şi te odihneşte”.
-“Mă duc, pentru că azi la biserică se împart binecuvântări. Nu pot să rămân fără ele?”.
Câte binecuvântări se pierd azi, deoarece duminica în loc să fie în biserică, românii se înghesuie prin mall-uri, spală maşinile, fac picnic-uri sau trândăvesc în faţa televizorului, această sinagoga satanei, cum îl numea un prieten de-al meu…
Dacă ai şti să iubeşti
22/06/2012 — CBCBDacă ai şti să iubeşti, în biserică ai sta lângă fraţi. Răcoarea de doftană n-ar mai sufla printre rânduri şi nici n-ar mai înflori chiciura nepăsării, iar dragostea de arici (care din cauza ţepilor se resping chiar şi când se-mbrăţişează) nu s-ar mai promova printre sfinţi.
Dacă ai şti să iubeşti, ai accepta toţi oamenii, aşa cum sunt. I-ai suporta pentru că şi dumneata ai fost suportat. Nu ai mai anatemiza păstorul, nici diaconii şi nici leviţii, fiindcă ce onorează Domnul, nu poate dezonora omul!
Dacă ai şti să iubeşti, Biblia n-ar mai avea foile lipite, iar cărţile de cântări ar fi şterse de praf. Nu te-ar mai durea mâinile ridicate spre cer şi nici genunchii, după numai trei minute.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai găsi vinovat numai păstorul pentru scaunele goale din biserică, fiindcă datoria lui este să dea hrană turmei, iar datoria oilor este să nască miei!
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile n-ar mai avea podele care să scârţâie ca bărcile-n furtună. Desigur, n-ar mai fi acoperite cu preşuri colorate, iar casa dumneata n-ar mai fi pavată cu cea mai scumpă gresie şi nici cu cele mai pufoase persane.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai veni la 10.00 duminica la biserică. Şi nici n-ai mai fugi de la 11.45. Ai rezista să stai pe scaun măcar cu 1 minut mai mult decât a stat Isus Hristos pe cruce!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai apăra o religie, o doctrină, un cult sau un obicei, nici sabatul şi nici un cod de legi ori maniere. Pentru că dacă vrei să salvezi un om, nu ţii cont de reguli.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai şterge paharul când iei parte la Masa Domnului şi nici nu ţi-ar mai fi frică de bolile transmise de bătrâni fiindcă Cina Domnului aduce vindecare, nu duce la spitale!
Dacă ai şti să iubeşti, când un frate ţi-a spus că greşeşti, n-ai mai folosi Biblia întâi ca scut, apoi ca sabie. Şi nici „în Numele Domnului” n-ai mai „tăia în bucăţi” pe baptiştii care nu-s penticostali, pe penticostalii care nu-s creştini după Evanghelie, pe evangheliştii care nu-s tradiţionali şi nici pe fraţii care vorbesc mai tare, se roagă mai lung, au cravată la costum sau poartă blue-jeans. Pentru că Dumnezeu nu se uită la ce izbeşte ochiul!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai simţi că buzunarul are „arici” atunci când treci pe lângă un orfan, şi nici fermoarul portofelului nu va mai rămâne înţepenit când vezi o bătrână ce-şi şterge lacrimile cu colţul basmalei, pentru că-i e ruşine să-ntindă mâna albă, dar zbârcită de muncile prestate la colhoz.
Dacă ai şti să iubeşti, la prânzul de duminică ori aiurea, n-ai mai fi barometrul predicilor şi nici designerul vestimentar al pocăiţilor pentru că la masa dumneata stau şi copii, care privesc, e drept, c-un singur ochi, dar au urechile deschise. Iar apoi, când ai ridica receptorul, lamentaţiile faţă de sfinţi n-ar mai curge negre ca Iordanul căci nu numai între pereţi, dar şi dincolo de fire, e Cineva care ascultă!
Dacă ai şti să iubeşti, ai arăta copiilor că păcatul se combate cu Biblia şi nu cu televizorul aprins.
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile ar fi pline, iar discotecile goale, cel puţin de pruncii dumneata.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ar mai fi caste între creştini. Nici cercuri de dragoste şi nici partide. Căci cearta de vorbe nu e obiceiul bisericilor lui Dumnezeu!
Dacă ai şti să iubeşti, ai coborî din tribună şi-ai transpira printre jucători căci în eklesiile lui Hristos se promovează slujitorii, nu judecătorii.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai avea cei mai răi vecini. N-ai mai locui între cei mai păcătoşi din oraş şi nici în satul cel mai „împietrit”. Iar biserica la care mergi, n-ar mai fi cea mai îngustă şi nici cea mai slabă pentru că slăbiciunea ei constă în puterea dumneata.
Dacă ai şti să iubeşti, când trece coşul la colectă, n-ai mai avea cea mai mică pensie, cel mai penalizat salariu sau cel mai subţire şomaj. Dar nici rata cea mai mare din biserică şi nici datorii. Căci numai dintr-o palmă deschisă se poate lua. Sau se poate pune.
Dacă ai şti să iubeşti, soţia n-ar mai primi flori doar de 8 martie! Iar când mergeţi prin magazine, rochia cea mai frumoasă n-ar mai fi aceea de pe ea. Şi nici soţul n-ar mai mânca tort decât de ziua de naştere.
Dacă ai şti să iubeşti, tinerii n-ar mai trânti uşa când părinţii au o altă părere decât a lor. Şi nici bătrânii nu şi-ar mai lungi gâtul pe fereastră, aşteptând ca dragii lor să le umple casa.
Dacă ai şti să iubeşti, ar trebui s-o dovedeşti. Nu cu vorbe dulci, pentru că siropul e bun, dar nu ţine de foame. Nici cu predici, nici cu rugăciuni lungi, nici cu cântări lacrimogene… Ci, cu traiul! Iar în ziua aceea, când Mirele va veni să-şi ia Mireasa, nu te va întreba nimic dintr-acestea. Nu te va întreba de ce biserică aparţii, nici de ce religie ai cunoştinţă. Şi nici de păcate. Dar, vei rămâne 100% aici, dacă n-ai ştiut să iubeşti!
Nicolae Geantă
În vizită la bunici
20/06/2012 — CBCB
Într-o vizită la bunici, un băiețel se joacă în pădurea de la marginea fermei bunicilor, cu o praștie. A practicat mult, dar n-a reușit să lovească ținta. Descurajat, se reîntoarce seara la cină. Pășind așa încet, zărește rățușca preferata a bunicii lui și dintr-un impuls de moment, încearcă din nou praștia și lovește rața tocmai în cap. Rața se dă peste cap și moare. Plin de regrete și în panică, ia rața și o ascunde în grămada de lemne de foc dar cu colțul ochiului zărește pe sora lui privind intens de la distanță.
Sally a văzut totul dar nu a spus o vorbă. A două zi după prînz, Bunica o cheamă pe Sally să spele vasele. Dar Sally răspunde imediat:
-„Bunica, Johny mi-a spus că el vrea să te ajute în bucătărie” iar la urechea lui Johny Sally şopteşte „adu-ți aminte raţa!!!” Așa că Johny, spălă vasele. Mai tîrziu bunica anunță că bunicu merge la pescuit dar mai spuse bunica:
-„Îmi pare rău, Sally dar de tine am nevoie la bucătărie să pregătim cina„; la care Sally zîmbește doar și răspunde imediat:
-” De fapt, bunico Johny mi-a zis că el vrea să te ajute” iar încet la ureche lui Johny „adu-ți aminte raţa!!!” Așa că Sally s-a dus la pescuit cu bunicul și Johny a rămas acasă să ajute iar la bucătărie.
Și așa trecura cîteva zile în care Johny își făcea și partea lui de treabă și făcea și partea lui Sally până într-o zi când simți el că i-a ajuns. Așa că s-a dus glonț la bunica și i-a mărturisit cu părere de rău că, dintr-un accident nefericit i-a omorît rața. Contrar așteptărilor lui, bunica a îngenunchiat în fața lui, l-a îmbrățișat și cu un zîmbet senin i-a zis
-„Dragul meu am știut de la început. Vezi, cînd tu ai omorît rața eu mă uitam afară pe geamul de la bucătărie și am văzut absolut tot ce s-a intimplat si pentruca te iubesc așa de mult, te-am iertat de-atunci. Dar, m-am mirat de ce ai lăsat-o pe Sally să te transforme într-un servitor personal cînd era atît de ușor să spui adevărul și să primești iertarea.”
Acuma gândeşte-te la propriile păcate, neglijențe, răutăți din trecut. Orice ai fi facut si diavolul ține o evidență foarte corectă a păcatelor noastre, și ni le amintește, sau le scoate la iveală cînd ni-e lumea mai dragă minciuni, înșelătorii, datorii, frică, obiceiuri urîte, ură, iuțime, gelozie, invidie sau orice altceva, tu trebuie să știi că Dumnezeu te-a văzut deja de la fereastră cerului. El ți-a văzut fiecare secundă a vieții tale, dar te-a iubit, te-a iertat și s-a jertfit pentru ține plătind orice datorie, și ștergînd orice faptă rea din lista vieții tale. De acum ești iertat si doar se îngrijorează că l-ai lăsat pe Satana să te facă robul lui. Ceea ce este atît de minunat la Dumnezeul nostru este că atunci cînd ne iartă el și aruncă informația și raportul păcatelor noastre în marea uitării.
Acum nu uitați să amintiți și altora că sînt liberi și nu datorează nimic stapinului acestei lumi. „Mergeți în toată lumea” și spune-ți tuturor că nu mai sînt robi păcatului ci iertați și salvați.
Un gând
19/04/2012 — CBCBPrezența lui Dumnezeu niciodată nu trebuie demonstrată, pentru că ea se manifestă pe chipul celor care caută fața lui Dumnezeu..
Un gând:
08/04/2012 — CBCBDumnezeu este perfecțiunea absolută, a-L urma înseamnă a te asemăna cu El.
CARACTERUL…
15/02/2012 — CBCB
CARACTERUL…
„Un caracter bun este ca oțelul armat într-o structură de beton. Nu poți vedea oțelul dinăuntru, dar, fără el, betonul este slab.
Un caracter bun nu reprezintă ceea ce spune sau pretinde cineva că este. Înseamnă ceea ce sălășluiește în spatele a ceea ce se vede.
Caracterul este produsul princiipilor cărora le permiți să-ți domine viața. Nu este ceea ce vorbești, ci ceea ce pui în practică în viața de zi cu zi.
Ceea ce practici în viață, aceea vei deveni. Dacă trăiești în chip nobil, vei avea un caracter nobil. Dacă trăiești doar pentru tine, caracterul tău va fi unul egoist.
Caracterul tău este în mare parte rezultatul alegerilor tale.
Care din alegerile pe care le faci vor fi pe placul lui Dumnezeu?”
Un caracter bun nu reprezintă ceea ce spune sau pretinde cineva că este. Înseamnă ceea ce sălășluiește în spatele a ceea ce se vede.
Caracterul este produsul princiipilor cărora le permiți să-ți domine viața. Nu este ceea ce vorbești, ci ceea ce pui în practică în viața de zi cu zi.
Ceea ce practici în viață, aceea vei deveni. Dacă trăiești în chip nobil, vei avea un caracter nobil. Dacă trăiești doar pentru tine, caracterul tău va fi unul egoist.
Caracterul tău este în mare parte rezultatul alegerilor tale.
Care din alegerile pe care le faci vor fi pe placul lui Dumnezeu?”
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 