Ce înseamnă credinţa?
13/12/2013 — CBCB
Un om dormea în coliba lui, când dintr-odată, într-o noapte, camera s-a umplut de Lumină şi i s-a arătat Dumnezeu. Domnul i-a cerut să facă o munca pentru El şi i-a arătat o stâncă mare din faţa colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a şi făcut.
Mulţi ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiţi pe suprafaţa masivă şi rece a stâncii de neclintit. În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist şi istovit în coliba lui, simţind că întreaga zi a irosit-o degeaba. Tocmai când bărbatul era mai descurajat, Satana a decis să-şi facă apariţia în gândurile plictisite ale acestuia:
– De atâta timp împingi piatra şi ea nici nu s-a clintit!
Aşa încât omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat şi că toată munca lui va fi un eşec. Aceste idei l-au deprimat şi descurajat pe bărbat. Diavolul i-a spus:
– De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ţi timpul făcând doar un efort minim şi te vei simţi mai bine!
Bărbatul ostenit tocmai aşa îşi propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage şi să-şi spună păsul Domnului.
– Doamne, a spus, am muncit mult şi greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acum, după atâta timp, nu am reuşit să mişc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greşit? De ce am eşuat?
Domnul i-a răspuns înţelegător:
– Prietene, când ti-am cerut să-mi slujeşti şi tu ai acceptat, ţi-am spus că sarcina ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai şi făcut. Niciodată nu am spus că aştept ca tu să o mişti. Sarcina ta era doar să împingi. Şi acum vii la Mine obosit spunând că ai eşuat. Dar chiar asta e realitatea??? Priveşte la tine… Braţele îţi sunt puternice şi musculoase, spatele e vânjos şi bronzat, mâinile îţi sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ţi-au devenit solide şi puternice. Te-ai dezvoltat mult şi capacităţile tale sunt peste ce te-ai fi putut aştepta să ai. Adevărat, nu ai mişcat stânca. Dar vocaţia ta a fost să mă asculţi şi să împingi, ca să-ţi pui la încercare credinţa şi încrederea în înţelepciunea Mea. Ceea ce ai şi făcut. Acum Eu, prietene, voi muta stânca.
Câteodată, când auzim Cuvântul lui Dumnezeu, avem tendinţa să ne folosim gândirea pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, El nu ne cere decât simpla ascultare şi încredere în El. Cu toate că noi credem că prin credinţă mutăm munţii, de fapt tot Dumnezeu este cel care îi mută din loc. „Dumnezeu nu ne cere minuni. Pe acelea le face El.”
Un gând..
06/12/2013 — CBCB
despre Biserică..
– Oricine poate iubi Biserica ideală. Proba de încercare însă este dacă o putem iubi pe cea reală.
– Sunt unii care n-au destulă credință ca să-i ducă până la Biserica din colț, dar speră să ajungă în Cer.
– După ce am parcurs lectura unui curs de „Istoria Bisericii” am ajuns să cred că Domnul Isus va spune la marea Judecată: „Voi v-ați zidit bisericile voastre în timp ce Eu singur zideam Biserica Mea.”
– Puterea ta spirituală și atașamentul tău față de Biserică sunt determinate nu de părerile tale despre predicator, ci de ceea ce crezi despre Domnul Isus!
Un gând..
02/12/2013 — CBCB
Un elev s-a plâns într-o zi profesorului său că nu-L întâlneşte pe Dumnezeu. Profesorul i-a răspuns:
-“Dacă îţi vei spune că ai nevoie de El, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.
Elevul nu a înţeles mesajul, motiv pentru care, într-o zi, pe când se aflau în faţa unui râu, profesorul i-a cerut copilului să stea cu capul sub apă. Când acesta a ieşit, profesorul l-a întrebat de ce nu a stat mai mult. Atunci copilul i-a răspuns:
-“Pentru că simţeam nevoia să respir”. Profesorul i-a răspuns:
-“Când vei simţi nevoia după Dumnezeu, la fel de puternic precum cea pentru respiraţie, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.
Un gând..
30/11/2013 — CBCB
Orice faptă din dragoste și bunătate făcută în ascuns;
va fi răsplătită în Rai, în văzul tuturor.
3 Reguli simple
28/11/2013 — CBCB
3 Reguli Simple pentru a asculta o predică:1) Trebuie să ascultăm cu CREDINŢĂ, crezând că fiecare cuvânt a lui Dumnezeu este adevărat şi valabil. Cuvântul în vechime nu le-a ajutat cu nimic, evreilor “pentrucă n-a gasit credinţă la ceice l-au auzit. (Evr. 4: 2)
2) Trebuie să ascultăm cu REVERENŢĂ, amintindu-ne tot timpul că Biblia este cartea lui Dumnezeu. Aceasta era obiceiul Tesalonicenilor. Au primit mesajul lui Pavel “nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu” (1Tes. 2: 13).
3) Trebuie să ascultăm cu RUGĂCIUNE, rugându-ne pentru binecuvântarea lui Dumnezeu înainte de predică şi rugându-ne pentru binecuvântarea lui Dumnezeu, după predică. Aici este marea greşeală a multora, ei nu cer binecuvântarea şi nici nu o primesc. Predica trece prin mintea lor cum apa trece printr-un vas spart, şi nu lasă nimic în urmă.
Concluzie:
Să păstrăm aceste reguli în minte în fiecare Duminică, înainte de a merge să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu predicat.
Să nu intrăm în prezenţa lui Dumnezeu fără grijă, nechibzuiţi şi nepregătiţi, ca şi când n-ar conta în ce fel facem lucrarea aceasta.
Să venim cu credinţă, reverenţă şi rugăciune. Dacă acestea ne însoţesc mesajul ne va fi folositor şi se va întoarce cu laude pentru Dumnezeu.
John Charles Ryle (10 May 1816 – 10 June 1900)
PSALMUL 91
22/11/2013 — CBCBPSALMUL 91 recitat de Marcel Iureş 1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic, 2 zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!" 3 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. 4 El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! 5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, 6 nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. 7 O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. 8 Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. 9 Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!" şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, 10 de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. 11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; 12 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. 13 Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. -- 14 „Fiindcă Mă iubeşte -- zice Domnul -- de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. 15 Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. 16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea."
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 