Mai demult – poezie

15/02/2021 — CBCB

Mai demult creştinii-n lume erau călători spre-o Țară
Cum de azi își fac palate într-o lume așa murdară ?
Mai de mult veneau creștinii la închinare bucuroși.
Cum de azi cu șapte care stau acasă tacticoși?

Mai demult era credința aur din Sfânta Scriptură
Cum de azi credința-i rară, toți aleargă după zgură?
Nicovala nu se teme niciodată de ciocan
Biblia nu se îndoaie sub barosul lui satan.

Mai de mult le era groază credincioșilor să spună
Vre-un cuvânt sucit de bârfă, vreo sudalmă sau minciună
Cum de azi nu-i nici o teamă de vorbirile de rău
De gâlcevi și anonime adunate la hârdău.

Mai demult era o râvnă între sfinți să fie pace.
Cum de azi s-au lipit păduchii de-ale sfinților cojoace?
Mai demult era dorința, toți să ajungem misionari,
Cine ne-a schimbat consoana să ne vrem milionari?

Mai demult trăiau creștinii după Biblie, în pace.
Cum de azi i-a momit lumea să se poarte cum le place.
Mai demult era o grijă cei aleși să fie sfinți
Unde s-a pierdut podoaba prețioasei umilinți?

Mai demult era respectul pentru ziua de închinare
Și stăteau înaintașii ore întregi, șir la Adunare
Azi degrabă predicuța și-apoi fuga drept la meci
Pentru Domnul doar o oră, pentru idoli douăzeci.

Unde-i Cornea cu desaga și cu Biblia în mână
Unde-i Berbecar să stoarcă lacrima-n limba română
Unde-i Dașcă, Unde-i Mârza, Viga, Ștrebea sau Brumar
Unde ne sunt azi eroii pentru brazdă și altar?

Mai demult la rugăciune se simțea o adiere
Duhul Sfânt sufla în inimi flacăra Lui de putere.
Unde-i acel: „Vai de mine că sunt mare păcătos!”
Unde-i mirul pocăinței în urmașii lui Hristos?

Mai demult chema profetul oamenii la pocăință
Se îngrămădea norodul la Iordan cu umilință
Dar Ioan Botezătorul nu cruța nici un păcat
Și era Ioan, el însuși, omul vrednic de urmat.

Mai demult cântarea sfântă se cânta în straie sfinte,
Ca o jertfă pentru Domnul, dintru-a dragostei fierbinte.
Cum de azi jazz-ul din lume, muzica de rock N’roll
A ajuns bisericească, sac dulceag de vitriol.

Mai demult era dorința să fim mărturie vie,
Cum de azi creștinul tace, ca o cioară-n colivie
Mii de mii înaintea noastră pentru Domnul au trăit
Oare noi nu vrem cununa celor care-au biruit?

Unde-i glasul de aramă ca un clopot din vecernii,
Să ne cheme la sfințire astăzi și pe noi modernii?
Unde-i măcar ecoul furișat printre copaci.
Când spunea Învățătorul „Ferice de cei săraci!“

Mai demult erau creștinii contopiți într-o iubire,
Și trăiau prin Duhul Slavei într-o bună înfrățire.
Se slujeau unii pe alți proslăvind pe Dumnezeu.
N-auzeai atâta vorbă eu și eu și eu și eu.

O Isuse, Preaslăvite adu vremi de cercetare!
Ca Biserica Ta Sfântă să trăiască-n ascultare.
Ca atunci când era una, sfântă, toată la un loc
Snopi de dragoste și pace, iar Tu însuți la mijloc.

Doamne șterge vorba tristă, mai demult, era odată
Vrem să așteptăm din Tine lucruri noi ca niciodată
Să fim iarăși o simțire, sfinții, toți un singur gând
Glorioasa Împărăție ridicată pe pământ.

Oare când va fi strigarea „Iată Mirele, fiți gata!”
Să ne ridicăm la slavă cu urale Maranata
Îmbrăcați în haine albe, in subțire și curat
O Biserică slăvită, sfântă și fără păcat.

Se aude-n toiul nopții freamăt ca și de trezire
Avem candele-aprinse, Te-așteptăm, slăvite Mire
Lasă Duhul Sfânt să crească dragostea aprinsă-n noi.
Astfel să ne pregătească pentru ziua de apoi.

Pastor Valentin Popovici

Publicat în crestin, Poezie. Leave a Comment »

Un Enoh modern ….

17/01/2021 — CBCB

Se spune că George Müller a citit Biblia de peste 200 de ori, dintre care 50 pe genunchi. Înainte de moartea sa, întrebat de un reporter ce ar vrea să facă încă, el, în genunchi, a răspuns: „Sā citesc mai mult Biblia, pentru că știu prea puțin despre excelența lui Hristos.” Müller a fondat mai multe orfelinate și a îngrijit peste 10.000 de copii orfani, pe baza promisiunii lui Dumnezeu din Psalmul 68: 5: „Dumnezeu este tatăl orfanilor.”

Adepții săi spun povești interesante despre el. Printre acestea, unul dintre momentele în care Müller se ruga în camera lui, iar faima sa era deja remarcabilă se povesteste ca Regina Angliei s-a dus la el acasă, iar menajera ei a bătut la ușa camerei sale și i-a spus: „Domnule Müller, regina este în cameră dorind să vă vorbească.” Iar el a răspuns: „Spune-i reginei că acum Nu pot, pentru că vorbesc cu Regele Regilor și nu voi putea să o asist.”

Cu altă ocazie, orfelinatul său s-a trezit fără niciun fel de mâncare pentru cei peste 1000 de orfani care locuiau acolo la acea vreme. Când disperarea i-a apucat pe toți oficialii, Müller a spus: Nu cer nimic omului, alianța mea este cu Dumnezeu. Așa că a intrat în camera sa și s-a rugat: „Tatăl orfanilor, ne lipsește pâinea. În numele lui Isus, Amin.” După o vreme, mai multe căruțe cu pâini au ajuns la ușa orfelinatului și șeful care le conducea a spus: „-Domnule Müller, am fost să livrăm aceste pâini familiei regale din castel , și au spus că pâinile erau foarte prăjite. În acest fel, pentru a nu le arunca, am decis să donăm orfelinatului.” Müller a spus: „-Nu pâinile au trecut punctul, ci Dumnezeu care a răspuns la rugăciunea noastră și a avut milă de noi.”

Müller a fost un mare evanghelist, a avut o comuniune de invidiat cu Hristos și a demonstrat de multe ori puterea rugăciunii cu credință. Müller avea un caiet, unde a scris peste 50.000 de rugăciuni la care Dumnezeu a răspuns. Să ne amintim că, atunci când trăim în dependență de Dumnezeu, El Însuși ne creează circumstanțe favorabile.

Publicat în crestin, meditaţie. Leave a Comment »

Un gând

02/01/2021 — CBCB

Evrei 2:17-18: „Prin urmare, a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate privinţele, ca să devină un mare-preot îndurător şi credincios înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispăşire pentru păcatele poporului. Căci întrucât El însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiţi.”
Calvin, în comentariul său pe Evrei: „În Ghetsimani, Fiul lui Dumnezeu a fost aruncat într-o asemenea situaţie limită, încât părea să fie în adâncul genunii. Departe de a se preface, Cristos a fost apăsat de o durere autentică şi S-a rugat Tatălui din toată inima să-i trimită ajutor. Nu există genuni în care Isus să nu fi coborât pentru a deveni Fratele nostru…..
Aşadar, atunci când tot felul de rele ne împresoară, aceasta să ne fie mângâierea grabnică, anume că nimic nu ne ajunge care să nu fi fost experimentat şi de însuşi Fiul lui Dumnezeu, astfel că El ne poate înţelege; şi să nu ne îndoim că El e alături de noi ca şi când El însuşi ar fi cel aflat în suferinţă dimpreună cu noi.”

Publicat în crestin, meditaţie. Leave a Comment »

Acasă de Crăciun

27/12/2020 — CBCB

Aș fi dorit să mai petrec un an
Cu fiul, fiica și nepoții care-i am.
Și să le spun că Domnul este bun,
Dar eu voi fi ACASĂ de Crăciun.

Aș mai fi vrut un ceas de părtășie,
Să stau de vorbă cu a mea soție.
Și să îi spun că viaț-a fost frumoasă,
Dar de Crăciun eu plec să fiu ACASĂ.

Aș mai fi vrut s-aud colindători
În noaptea de ajun spre zori.
Și-apoi să-i chem să stea cu noi la masă,
Dar anu-acesta de Crăciun voi fi ACASĂ.

Aș mai fi vrut să merg la adunare,
Să-i văd pe frați, să fie sărbătoare.
Azima să o iau și să beau vinul,
Dar de Crăciun eu îl voi bea cu Domnul.

Aș mai fi vrut să predic înc-o dată
Ca să vorbesc de slujbă și răsplată.
Și-apoi să îl prezint pe robul bun,
Dar Domnul m-a chemat ACASĂ de Crăciun.

Aș mai fi vrut atâtea ca să fie,
Dar suntem limitați aici, pe glie.
Trăim cu boli, durere și angoasă,
De-aceea de Crăciun eu plec ACASĂ.

Aș mai fi vrut, dar nu mai vreau nimica,
Voi fi cu Domnul, va dispare frica.
Eu sunt iertat prin jertfa-I glorioasă
Și la Crăciun voi fi cu Domnu-ACASĂ!

Publicat în crestin, meditaţie, Poezie. Leave a Comment »

Umbrele sfârșitului

12/11/2020 — CBCB

Se-aştern tăcute umbre peste lume,
E parcă mai apăsător văzduhul,
Boleşte de o boală fără nume:
În cei aleşi, încet, se stinge duhul.

Se-adună norii alungând seninul,
Au amuţit ‎cântările şi râsul,
Cosorul morţii a-nmulţit suspinul,
E cernerea şi-al rândurilor strânsul.

Şi suflă vântul rece-al dezbinării
‎C-a îngheţat şi focul în cămine,
Stau ferecate porţile-nchinării,
Începe vânătoarea de hermine…

Furtuni mai înteţite ‎se porniră
Să smulgă fără milă rodul ‎dulce,
Din rădăcină crezul îl urniră,
De s-ar putea chiar la pământ să-l culce…

‎Nenorociri cumplite s-or abate
Peste-acest neam ce schimbă rău-n bine,
Dar peste vremi chemarea Lui răzbate:
“Voi, cei împovăraţi, veniţi la Mine!

‎Eu sufletului dau tămăduire
Şi bat la uşi, dar nu forţez zăvorul,
Mai este încă har de mântuire‎,
Alegeţi Viaţa, Calea şi-Adevărul!

Curând, cei mulţi, vor crede o minciună
Şi înşelarea lor va fi grozavă,
Dar vouă v-a fost dată Vestea Bună,
Vă scuturaţi de-al lumii praf, de pleavă!

Vă ridicaţi privirea-n aşteptare,
Fiţi sfinţi, e-atât de-aproape revenirea,
Curând va-ncepe Marea Sărbătoare,
Aleşii Mei, vă împliniţi menirea!

Chiar dacă se-aştern umbre peste lume,
În voi să nu se tulbure seninul!
Nu vă-nspăimânte nici urgii, nici ciume,
Vă bucurați c-a înfrunzit smochinul!”

Olivia Pocol

Publicat în crestin, Poezie. Leave a Comment »

Meditație

11/08/2020 — CBCB

isusptnoiCreştinul adevărat este o fiinţă ciudată

El îi iubeşte pe cei pe care nu i-a văzut niciodată.
El vorbeşte în fiecare zi cu Cineva pe care nu-L vede.
El se aşteaptă să fie în cer prin fapta altuia.
El se goleşte de sine pentru a fi umplut.
El îşi recunoaşte nedreptatea pentru a fi îndreptăţit.
El se umileşte pentru a fi înălţat.
El este cel mai puternic atunci când este cel mai slab, cel mai bogat atunci când este cel mai sărac şi cel mai fericit atunci când se simte cel mai mizerabil.
El moare ca să poată trăi, renunţă ca să aibă, dă altora pentru a putea avea, vede ce nu se poate vedea, aude ce nu se poate auzi şi cunoaşte ceea ce întrece orice pricepere.
Cine se mai miră atunci că nu ne potrivim acestei lumi?

 

P. Lascău

Publicat în crestin, meditaţie. Leave a Comment »

Lidia Talpoș (1947-2020) a trecut la Domnul

12/05/2020 — CBCB

LIDIA TALPOSSora Lidia Talpoș, soția pastorului și profesorului universitar Vasile Talpoș, a trecut la Domnul în data de 9 mai 2020. Aceasta a fost absolventă a Conservatorului și solistă timp de mai mulți ani la Filarmonica de Stat din Cluj. De asemenea, s-a implicat în slujirea academică alături de soțul acesteia fiind timp de mai mulți ani cadru profesoral la Seminarul Teologic Baptist din București și apoi la Institutul Teologic Baptist din București.

De asemenea, a fost solistă a corului Radiodifuziunii Române și a Corului Madrigal (?).

Sora Lidia Talpoș a fost o prezență plăcută și binecuvântată și în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București unde soțul său, Vasile Talpoș, a slujit în calitate de păstor în perioada 1986-2014.

Dumnezeu să mângăie familia îndoliată!

Publicat în Anunţ, crestin, necrolog. Leave a Comment »

Hristos a înviat!

20/04/2020 — CBCB

hristos a inviat

Creştinismul stă şi cade cu învierea. Cu alte cuvinte: în cele din urmă creştinismul nu se bazează numai pe învăţătura morală şi religioasă (aşa cum fac celelalte religii mondiale), ci pe un eveniment istoric! Baza credinţei noastre nu este numai ceea ce Isus a dat ca învăţătură, ci şi ceea ce El a făcut, ca să susţină afirmaţiile Lui. Fiecare care s-a denumit pe sine însuşi conducător religios poate vesti anumite învăţături morale şi măreţe şi poate probabil chiar spune: „eu sunt păstorul cel bun”, „îmi dau viaţa pentru oile mele”, şi apoi poate chiar muri pentru o „chestiune bună”. Dar cine poate continua aceste afirmaţii – aşa cum a făcut Isus Hristos – cu afirmaţia, că el a înviat trupeşte? „Eu Îmi dau viaţa, ca din nou să o iau. Nimeni nu mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10.14-18). Ce pretenţie! Învăţăturile morale ale lui Isus Hristos nu se pot despărţi de afirmaţiile Sale referitoare la Persoana Sa şi puterea Sa şi moartea Sa. Dacă Isus Hristos nu ar fi fost înviat în trup, El ar fi un înşelător (nici măcar un om bun) şi creştinismul ar fi o înşelăciune şi o farsă; creştinii ar juca atunci numai focuri religioase!

Afirmaţii la fel de drastice ca acestea prezintă Biblia ca şi consecinţe logice în cazul în care învierea lui Hristos nu ar fi avut loc în realitate. În 1 Corinteni 15.12-19 ne sunt prezentate mai multe concluzii, la care noi trebuie să ajungem, în cazul că Hristos nu ar fi înviat dintre morţi. Fără învierea trupească a lui Hristos, creştinismului îi sunt retrase fundamentul şi puterea lui!

Dacă Hristos nu a înviat, atunci şi predica noastră este zadarnică (1 Corinteni 15.14). Atunci nu este nici o realitate înapoia cuvintelor care sună frumos.

Dacă Hristos nu a înviat, atunci credinţa noastră este zadarnică (1 Corinteni 15.14). Nu este nici un fundament pentru credinţa noastră creştină, dacă învierea este o glumă.

Dacă Hristos nu a înviat, atunci noi suntem martori falşi ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 15.15). Noi suntem nu numai fanatici religioşi orbiţi, care „se joacă de-a biserica”, ci noi suntem mincinoşi după toate regulile! Dacă Dumnezeu nicidecum nu există, desigur nu contează dacă noi suntem mincinoşi, căci atunci nu există un etalon absolut.

Dacă Hristos nu a înviat, credinţa noastră este zadarnică şi noi suntem încă în păcatele noastre (1 Corinteni 15.17). Prin aceasta credinţa noastră nu numai că nu are nici un fundament (1 Corinteni 15.14), ci ea este fără sens! Ce ne aduce o astfel de credinţă? Ne mântuieşte ea? Nicidecum!

Dacă Hristos nu a înviat, cei adormiţi în Hristos sunt pierduţi (1 Corinteni 15.18). Dacă Paştele este numai o înşelăciune, atunci creştinii, care au murit, sunt pierduţi pentru totdeauna. Nu va fi nici o trezire la viaţă din mormânt. Cunoscuta inscripţie creştină de pe piatra de mormânt „Adormit în Hristos” este numai o expresie înfrumuseţătoare pentru „Pierdut pentru totdeauna”.

Dacă Hristos nu a înviat şi noi ne-am pus speranţa în Hristos numai în viaţa aceasta, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii (1 Corinteni 15.19). De ce? Deoarece am adus jertfă numai pentru o iluzie, ne-am ostenit, am suferit, am lucrat şi am sperat! Dacă Hristos nu este viu astăzi, atunci suntem doar oameni superstiţioşi, care trăiesc într-o lume a visurilor. Aceste fantome ar putea să ne dea „pace sufletului” şi „speranţă”, dar pentru ce? Pentru ce toată această osteneală şi eforturi, dacă totul este numai închipuire?

Dar acum Hristos a înviat dintre morţi! (1 Corinteni 15.20). Ce uşurare minunată! Toate concluziile de până acum sunt şterse cu acest adevăr mare. Învierea Domnului Isus Hristos este dovada şi puterea creştinismului. Mormântul gol este garanţia pentru speranţa creştinului credincios. Aşa cum cele dintâi roade sunt făgăduinţa recoltei care va veni, aşa este învierea Domnului nostru garanţia că moartea a fost biruită pentru fiecare creştin credincios. Aleluia!

Publicat în crestin, meditaţie, predică. Leave a Comment »

Un gând

18/04/2020 — CBCB

jesus2

,,Ce dragoste de Dumnezeu

Să moară un Rege-n locul meu.

Ce dragoste, uimit privesc.

Cu bucurie te slăvesc.

Cu tot ce am. Te preamăresc”

Publicat în crestin. Leave a Comment »

Iubirea Lui!

17/04/2020 — CBCB

aaasa

Publicat în crestin. Leave a Comment »
« Older posts
Newer posts »