Când nimic nu merge bine
06/12/2024 — CBCBUn tânăr se pregătea să devină parașutist. Înainte de prima sa săritură, i s-au oferit câteva instrucțiuni esențiale:
- Sari când ți se spune.
- Numără până la 10, apoi trage declanșatorul.
- Dacă parașuta nu se deschide, folosește mânerul de urgență.
- La aterizare, vei fi așteptat de un camion care te va duce înapoi la aeroport.
Hotărât, tânărul a memorat fiecare pas, urcând cu emoție în avion. Odată ajuns la 10.000 de metri altitudine, soldații au început să sară rând pe rând. Când i s-a făcut semn, a sărit și el.
În timp ce era în aer, a urmat instrucțiunile: a numărat până la 10 și a tras declanșatorul. Nimic. Parașuta nu s-a deschis. Fără să intre în panică, a folosit mânerul de urgență, dar din nou – nimic.
–„Perfect!” și-a spus tânărul, cu o ironie amară. „Parcă văd că nici măcar camionul nu va fi acolo să mă ia când ajung jos!”
Te-ai simțit vreodată ca acest tânăr? Ai trăit momente în care totul părea să meargă greșit, încât ai început să te aștepți ca nimic să nu mai funcționeze? Există totuși speranță. În Isus Hristos putem găsi iertare pentru greșelile noastre și un nou început. Creștinismul este adesea numit „Evanghelia celei de-a doua șanse”, pentru că niciun eșec nu trebuie considerat definitiv. Aceasta este esența harului lui Dumnezeu: chiar dacă parașutele vieții noastre nu se deschid, putem avea încredere că vom cădea întotdeauna în brațele iubitoare ale Tatălui ceresc.
Stația de salvare
26/11/2024 — CBCBPe o coastă periculoasă, unde naufragiile erau frecvente, se afla o mică stație de salvare. Clădirea modestă, mai mult o colibă, era dotată cu o singură barcă, dar echipa de acolo era devotată misiunii lor. Indiferent de vreme sau de riscuri, acești oameni curajoși ieșeau pe mare, zi și noapte, pentru a salva viețile celor pierduți. Cu timpul, unii dintre cei salvați și locuitorii din zonă au decis să se alăture misiunii. Ei au donat bani, timp și energie, contribuind la dezvoltarea stației. Au fost achiziționate bărci noi, iar echipele s-au mărit și s-au instruit mai bine. Stația de salvare a început să prospere.
Cu toate acestea, unii dintre noii membri au devenit nemulțumiți de condițiile clădirii. Au considerat că ar trebui să fie mai confortabilă pentru cei salvați și pentru ei înșiși. Astfel, vechile paturi au fost înlocuite cu unele moderne, au adus mobilă nouă, iar clădirea a fost redecorată. Treptat, stația a devenit un loc plăcut și a început să fie folosită ca un club pentru membri. Deși atmosfera era primitoare, interesul pentru munca de salvare a scăzut. Activitățile de salvare au fost delegate unor echipe angajate, iar misiunea inițială părea să fie uitată.
Într-o zi, a avut loc un naufragiu major. O navă mare s-a scufundat, iar echipele angajate au adus la stație un număr mare de supraviețuitori. Erau uzi, înghețați, murdari și bolnavi, iar unii dintre ei erau străini. Clubul elegant a fost rapid cuprins de haos. Comitetul a decis să construiască dușuri afară pentru a curăța victimele înainte de a le permite să intre în clădire.
La următoarea întâlnire a membrilor, au apărut tensiuni. Majoritatea a propus să renunțe la activitățile de salvare, considerându-le nepotrivite pentru viața socială a clubului. Un mic grup a insistat asupra menținerii scopului inițial de salvare a vieților. În final, grupul minoritar a fost învins și li s-a sugerat să își construiască propria stație dacă doreau să continue misiunea.
Așa au făcut. Totuși, istoria s-a repetat. Noua stație, odată prosperă, s-a transformat în timp într-un alt club. Apoi a apărut o altă stație mică, dedicată salvării vieților. Și ciclul a continuat.
Astăzi, pe acea coastă se găsesc numeroase cluburi de-a lungul plajei, dar naufragiile continuă, iar cei pierduți pe mare rămân, de cele mai multe ori, fără ajutor.
În calitate de ucenici ai lui Hristos, chemarea noastră principală este să facem alți ucenici (Matei 28:19) — să mergem și să salvăm vieți. Totuși, uneori, uităm acest scop. Ne concentrăm pe confortul și activitățile noastre, pierzând din vedere misiunea. Este esențial să ne examinăm atitudinea și să ne asigurăm că suntem împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători (Iacov 1:22).
Răspunsuri bune, dar nefolositoare
19/11/2024 — CBCB
Conform unei vechi legende, un om s-a rătăcit în călătoria sa și a ajuns într-un teren cu nisip mișcător, mlaștină.
Confucius a văzut situația omului și a spus: „Este evident că trebuie evitate astfel de locuri.”
Apoi, Buddha a observat situația și a spus: „Fie ca problema acestui om să fie o lecție pentru întreaga lume.”
După aceea a trecut pe acolo Mohamed. La vederea omului ce se scufunda tot mai mult în nisipul mișcător, el a spus: „Aceasta este voia lui Allah.”
În final a apărut pe scena evenimentelor Isus, iar El a spus: „Apucă-mă de mână, frate. Te voi ajuta Eu să scapi.”
APLICAȚIE: Există multe religii în lume și fiecare dintre ele are lucruri care sunt admirabile sau chiar adevărate. Dar numai Isus asigură salvarea din păcat. Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Niciun lider religios nu a mai afirmat așa ceva – pentru că nu pot afirma așa ceva. Numai Isus are puterea și autoritatea de a ne ierta de păcate și de a ne da viață veșnică. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16).
Pocăința -poezie
10/11/2024 — CBCB
Pocaință, pană albă destinată pentru zbor,
Tu ești cea dintâi aripă care vei zbura spre nor,
Nu spre norul cel de ploaie, ci spre norul glorios,
Care-L va purta în slavă, când va reveni, Christos.
Pocăința-I act de lege, decretat de Duhul Sfânt,
Prin Ioan Botezătorul, când slujea pe-acest pământ,
Iar apoi, Mântuitorul, l-a-ntărit făcându-l plin,
De-o mai mare experiență, pentru orice creștin
Fără actul pocăinței, nu există mântuire,
El e actul ce rămâne pentru-ntreaga omenire,
Pentru cultele de frunte, pentru cultele mai mici,
Pocăința-I temelia orice a-I vrea tu ca să zici.
Pocăința nu-I aceea că-ți formezi un chip ciudat,
Încât toți să te cunoască după cum te-ai îmbrăcat,
Dacă nu pătrunzi acolo, unde-I miezul,
Ce transformă prima dată caracterul,
Dacă nu pătrunzi acolo unde este conținutul,
Tu nu știi ce-I pocăința chiar dacă-I platești tributul.
Unii din creștini pun nume, mai ceva ca și părinții,
Dar sub formă de-njosire, “voi sectanții, pocăiții”
Dacă ăștia-s pocăiții, dacă asta-I pocăința,
Atunci voi cei mulți, “creștinii” ce sunteți, care-I credința?
Isus când a dat decretul, “Pocăiți-vă” a spus,
Pentru toată omenirea care crede în Isus,
Nu a spus-o nici la culte, nici sectanților, să știți,
El a spus doar conținutul, să putem fi mântuiți.
Omul și-a format hotare, și religii și grupări,
Fiindcă nu e conținutul, de aceea-s dezbinări,
Pocăința nu-i nici hulă, nici poreclă, ea-I un act,
Care trebuie să-l facem că-I lăsat de Cel Prea-nalt.
Pocăința-I renunțarea la tot ce se pare rău,
Și-o întoarcere totală la Acel Ce-I Dumnezeu,
Pocăința-I act în Sine, nașterea sfântă de Sus,
Nașterea din Duh și apă, cum ne-a învățat Isus
Fără nașterea aceasta, spune Isus, dragul meu,
N-ai să vezi Împărăția Celui ce e Dumnezeu,
Și când nașterea aceasta a pătruns în profunzime,
Nu mai cânți în două strune, ai ieșit atunci din lume.
Atunci ești și tu copilul Împăratului de Sus,
Atunci nu tu ești Stăpânul, ci Stăpânul e Isus.
De aceea ni se cere să-nțelegem explicit,
Ce înseamnă pocăință și ce-nseamnă pocăit.
Pân-aici am spus ce-nseamnă pocăința ca și act,
Insă, hai, ca să vedem pocăința ca și FAPT.
Hai ca să vedem și roada celui care e-n-credință,
Celui care întelege ce înseamnă pocăința.
Că e mare diferență între cei ce-s duși de val,
Și-ntre cei care slujesc strict, după original.
Într-o zi Botezătorul a strigat plin de credință:
“Faceți roade mai intâi vrednice de pocăință”.
Deci e importantă roada, rodul spune cine ești,
Rodul îți va da valoarea și Stăpânul ce-L slujești.
Tu prin felul de credință spui tot ce-ai avea de spus,
Rodul tău va confirma dacă ești al lui Isus,
Caracterul tău în slujbă dacă este sănătos,
Va conduce și lucrarea, și pe tine, la Christos
Dar de-i bolnav caracterul, vai de slujba care-o faci,
Ori că-I mare, ori că-i mică, bine-ar fi atunci să taci.
Fraților, sunt multe lucruri care ne despart de Domnul,
Pocăința este bună, nu modernă ca și omul.
De păstrăm originalul cum Isus ne-a învățat,
De păstrăm învățătura din Scripturi cu-adevărat,
De rămânem în credință cum apostolii au spus,
Noi suntem în siguranță, căci cu noi este Isus!
Cine își permite teatru ca să joace între frați,
Se va judeca cu Domnul nu cu cei înlăcrimați,
Noi rămânem lângă Domnul cum ne-nvață pocăința,
Căci avem dovadă vie căci în El e biruința!
Fiți convinși voi, frați de cruce, că avem un har deplin
Ca să fim aici cu Domnul dar și-n veșnicii,
Amin!
Marcu 1:15 „El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă şi credeți în Evanghelie.”
Matei 4:17 „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”
Faptele Apostolilor 17:30, 31 „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință şi poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morți…”.
Unitatea familiei – conferință
09/11/2024 — CBCBVă aduc în atenție această conferință, destinată în special părinților. Vă rog să transmiteți această informație tuturor celor care ar putea fi interesați. Vă mulțumesc! Dumnezeu să fie cu noi toți. Daniel Bărnuț
Întâlnire slujitori luna noiembrie 2024
08/11/2024 — CBCBÎn zilele de luni și marți, 4 – 5 noiembrie 2024, s-a desfășurat la Băile Herculane întâlnirea lunară a fraților păstori din cadrul Comunității noastre. Acest eveniment, organizat cu scopul de a crea un cadru de părtășie prin rugăciune și de a discuta diverse aspecte legate de viața spirituală și slujirea pastorală, a adus împreună nu doar păstorii din comunitate, ci și câțiva slujitori din Comunitatea Baptistă din Timiș.
Pe parcursul întâlnirii, am avut ocazia să ne rugăm împreună, să împărtășim experiențe și provocări din slujire, și să dezbatem problemele spirituale actuale. Atmosfera a fost una de profundă încurajare și susținere reciprocă, fiecare contribuind cu gânduri și mărturii pentru întărirea și creșterea spirituală a comunității. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp binecuvântat și pentru harul de a fi împreună. Slăvit să fie Numele Lui!
Căderea
01/11/2024 — CBCB
Un om pe nume Jack se plimba într-o zi pe marginea unei stânci abrupte, când, fără să-și dea seama, s-a apropiat prea mult de margine și a alunecat în gol. În cădere, a reușit să prindă o creangă, care i-a întârziat pentru moment căderea. Privind în jos, și-a dat seama că prăpastia se întindea pe încă cel puțin o mie de metri.
Nu avea cum să se țină de creangă la nesfârșit și nici nu putea să se cațere înapoi pe peretele stâncii. Atunci, Jack a început să strige după ajutor, sperând că cineva care trecea prin apropiere îi va arunca o frânghie sau ceva de care să se agațe.
– Ajutor! Ajutor! E cineva acolo sus? Ajutor!
A strigat îndelung, dar nimeni nu l-a auzit. Era gata să renunțe când, dintr-o dată, o voce s-a făcut auzită.
– Jack, Jack, mă auzi?
– Da, da, te aud, sunt aici jos!
– Te văd, Jack. Ești bine?
– Da, dar… cine ești și unde ești?
– Eu sunt Domnul, Jack. Sunt peste tot.
– Domnul… adică… DUMNEZEU?
– Da, Eu sunt.
– Doamne, te rog, ajută-mă! Dacă mă scoți de aici, promit că nu voi mai păcătui. Voi fi un om bun și te voi sluji toată viața mea!
– Mai încet cu promisiunile, Jack. Hai să te scoatem de acolo și apoi mai discutăm.
– Spune-mi ce să fac! Sunt pregătit să urmez instrucțiunile tale.
– Bine, ascultă cu atenție… Dă drumul crengii.
– Cum?
– Ai auzit bine: dă drumul crengii. Ai încredere în Mine. Eliberează-te.
A urmat o tăcere adâncă. După câteva momente, Jack a început să strige din nou:
– Ajutor! Ajutor! Mai e cineva acolo sus?!
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 