Viața (3)

singuratate
Un turist american l-a vizitat pe faimosul rabin de origine poloneză, Hofetz Chaim. A fost foarte mirat de simpla încăpare în care trăia rabinul, o odaie destul de mică, plină de cărți, o mică masă și o laviță de lemn care-i slujea de scaun și pat. L-a întrebat pe rabin:
-„Unde vă este mobila?”
-„Dar unde este mobila dumneatale?” a întrebat la rândul lui rabinul.
-„Păi, eu sunt doar turist. Sunt doar un trecător pe aici…”
-„Și eu, la fel!” a răspuns zâmbind rabinul.
Suntem cu toții trecători prin viață. Călători spre viața cealaltă. Spre veșnicie.

 

Ca să avem viață veșnică și să nu mergem la judecată, trebuie să ascultăm Cuvintele Domnului și să credem în Dumnezeu Tatăl care L-a trimis pe Isus în lumea noastră. Condiția vieții veșnice nu este credința în viața de dincolo, ci credința în dătătorul acestei vieți, nu în eternitate ci în Mântuitorul nostru Isus Christos și în Cel ce L-a trimis. Eternitatea este Isus Christos.

Emanuel Zaharia Lăpugean – ordinare păstor

Prin harul lui Dumnezeu, duminică, 29 mai 2016, începând cu ora 10 la Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” din Ogrezeni, județul Giurgiu a avut loc ordinarea ca păstor a fratelui Emanuel Zaharia Lăpugean.

Emanuel – Zaharia Lăpugean este fiul pastorului Ioan Alexandru Lăpugean fiind absolvent al Institutului Teologic Baptist din București (2011-2015).

Începând cu anul 2015 acesta slujește în cadrul Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din Ogrezeni.

emanuel-zaharia-lapugean

mai multe puteți citi aici https://istorieevanghelica.ro/2016/06/02/emanuel-zaharia-lapugean-a-fost-ordinat-ca-pastor-la-biserica-crestina-baptista-nadejdea-din-ogrezeni/

 

 

Mândria

„Orice inimă trufașă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămânea nepedepsită” (Proverbele 16:5).

„Mândria este singura boală cere-i face pe toți oamenii să sufere în afară de cel care o are” spunea Bud Robinson.

Când a murit regele francez Ludovic al 14-lea, în anul 1717, a fost depus într-un sicriu aurit. S-a numit pe sine „regele soare” și curtea sa era cea mai strălucitoare și glorioasă din întreaga Europă. Pentru a dramatiza măreția acestui rege a dat ordine, încă din timpul vieții sale, ca la înmormântare în catedrală, toate luminile să fie reduse doar o lumânare specială să ardă deasupra sicriului său.

Mii de oameni așteptau într-o tăcere de mormânt predica episcopului Massilon. Când acesta a început să predice s-a aplecat spre lumânarea care ardea deasupra sicriului, a stins-o și a spus: „Numai Dumnezeu este măreț!”

Mândria umană este nu numai act de sfidare divină, dar cel mai urât dintre toate păcatele umane. Mândria este asumarea meritelor existenței noastre printr-un act de respingere a Creatorului. Omul trufaș, prin comparație, se crede superior altora, superioritate pe care a dobândit-o singur, pentru care toate laudele și laurii i se cuvin.

Poate că oroarea lui Dumnezeu față de trufia umană vine și din faptul că primul păcat din univers care l-a născut pe Satan și iadul, a fost mândria. Omul trufaș pășește pe urmele lui Lucifer.

Omul lui Dumnezeu, conștient de această oroare divină, se ruga să fie scutit de păcatul mândriei ca să nu se facă vinovat apoi de păcate mari. Într-un fel recunoștea că mândria este sursa pentru alte păcate mari.

Hotărât lucru. Decis de la întemeierea lumii. Păcatul mândriei nu va rămânea nepedepsit. Inima trufașă nu va scăpa de disciplina Domnului.

trufie

Viața (2)

singuratate
C. S. Lewis a spus: „Citind istoria vei descoperi că acei creștini care au făcut cele mai multe lucruri în lumea aceasta s-au gândit cel mai mult la lumea cealaltă”.

 

Ca să avem viață veșnică și să nu mergem la judecată, trebuie să ascultăm Cuvintele Domnului și să credem în Dumnezeu Tatăl care L-a trimis pe Isus în lumea noastră. Condiția vieții veșnice nu este credința în viața de dincolo, ci credința în dătătorul acestei vieți, nu în eternitate ci în Mântuitorul nostru Isus Christos și în Cel ce L-a trimis. Eternitatea este Isus Christos.

Cât cântărește o rugăciune?

cantar

Cât cântărește o rugăciune? Nimeni nu știe. Nici măcar omul care a încercat odată s-o cântărescă.

Avea o mică băcănie la colțul străzii, de la care se aprovizionau vecinii cu alimente. Era în ajun de Crăciun, imediat după terminarea războiului. O femeie, care arăta obosită a intrat în prăvălie și i-a cerut patronului alimente, cam câte s-ar potrivi pentru o cină de Crăciun cu copiii ei. Omul a întrebat-o la ce sumă s-a gândit să cheltuiască.
Femeia i-a spus că bărbatul ei murise pe front și că nu avea nimic cu care să plătească decât o mică rugăciune.
Omul mărturisește că nu era deloc sentimental în zilele acelea și nu credea că băcănia lui era loc de împărțit pomeni.
– Scrie-o pe hârtie! – spuse el aproape răstit, și se întoarse spe alți clienți.
Spre mirarea lui, femeia scoase dintr-un buzunar de la piept o foaie de hârtie pe care i-o înmână peste tejghea, adăugând:
– Am scris-o azi noapte când vegheam la patul copilului bolnav.
Băcanul cu hârtia în mână nu știa ce să facă cu ea. Se simțea jenat și regreta că i-a cerut femeii un astfel de lucru. Nu știa ce să spună. Puse hârtia pe talerul cântarului și parcă bucuros de ideea ce-i încolțise în cap, adăugă:
– Să vedem câte alimente câtărește rugăciunea ta.
Se miră nevoie mare când cântarul nu se mișcă atunci când așeză pe celălalt taler o franzelă. Confuz și rușinat așeză alimente de-a valma pe care punea mâna, pe talerul cântarului, care se încăpățâna să stea nemișcat, în timp ce ochii mari ai clenților din prăvălie îi urmăreau toate mișcările. Încerca să facă pe distratul, dar fața îi era roșie ca racul fiert. Era furios și se simțea umilit.
– Gata! Oricum nu mai am loc pe cântar. Iată aici o pungă. Puneți marfa în ea. Sunt ocupat!
Femeia suspină adânc, și își stergea lacrimile cu mâneca hainei de ficare dată când avea o mână liberă. Punga aproape se umplu.
Băcanul încerca să nu se uite la femeie, dar îi dăduse o pungă destul de mare. Mai rămăsese un loc bunicel, așa că luă un caș mare de pe raft și completă punga femeii. Nu mai rosti niciun cuvânt, cum nici femeia nu mai putea spune nimic. Cu mâna la gură și cu ochii în lacrimi părăsi prăvălia.

Odată femeia plecată, în timp ce-și scărpina capul, s-a aplecat să vadă ce-i cu cântarul lui. A găsit imediat răspunsul. Cântarul avea bara principală ruptă.

Băcanul este un om bătrân acum. Părul îi este alb. Încă își scarpină capul tot în locul acela și dă din el cu aceeași expresie de uimire. N-a mai văzut-o niciodată pe femeia aceea. N-a văzut-o nici înainte de evenimentul acela. Cu toate acestea își aduce aminte de ea mai bine decât de orice altă femeie din întreaga sa viață și se gândește mereu la ea.

Când cei care-i ascultă povestirea îl acuză de prea multă imaginație, scoate bucata aceea de hârtie pe care femeia a scris: ‘’Te rog, Doamne, dă-ne astăzi pâinea cea de fiecare zi!’’

(Prelucrare din The Lifeline)

Viața (1)

singuratateJ. B. Philips a descris existența noastră în această lume ca viața unor scafandri care lucrează la mari adâncimi: „Apa nu este elementul nostru, dar eliberarea scufundătorului va veni curând, cu aerul proaspăt și lumina zilei, cu zâmbetul celor dragi și cunoscuți. Imaginea aceasta săracă nu poate descrie pe deplin bucuria de nedescris spre care vom irumpe din această închisoare, spre satisfacția plină de iubire a adevăratului nostru cămin”.

 

 

Ca să avem viață veșnică și să nu mergem la judecată, trebuie să ascultăm Cuvintele Domnului și să credem în Dumnezeu Tatăl care L-a trimis pe Isus în lumea noastră. Condiția vieții veșnice nu este credința în viața de dincolo, ci credința în dătătorul acestei vieți, nu în eternitate ci în Mântuitorul nostru Isus Christos și în Cel ce L-a trimis. Eternitatea este Isus Christos.

Cum suntem ?

Lumina semaforului s-a făcut galbenă, exact în fața lui. A făcut ceea ce trebuia, a oprit la trecerea de pietoni, chiar dacă ar fi putut trece accelerând prin intersecție.

semafor

Femeia din mașina din spate era furioasă și claxona isteric, țipa frustrată că a pierdut șansa să treacă prin intersecție… și-a scăpat telefonul din mână și creionul de machiaj. În timp ce femeia încă își manifesta furia a auzit o bătaie în geam. Când s-a uitat era figura foarte serioasă a unui polițist. Acesta a somat-o să iasă afară din mașină cu mâinile sus… I-a pus cătușele.

A dus-o la sediul Poliției unde a fost percheziționată, i s-au luat amprentele, fotografiată și plasată apoi într-o celulă de detenție.

După câteva ore, un polițist s-a apropiat de ușa celulei și a deschis-o. Femeia a fost escortată înapoi la biroul de primire, unde o aștepta polițistul care o arestase, cu toate efectele ei persoanale. I-a spus:

-“Îmi pare rău pentru greșeală. Dar, vedeți, eram în spatele dumneavoastră când ați început să claxonați, și să arătați degetul bărbatului din față și să-i vorbiți foarte urât. Am observat că pe spatele mașinii era un acțibild cu: “Ce ar face Isus acum?”, o ramă a numărului cu “Alege Viața!”, un acțibild cu “Urmează-mă la Școala Duminicală”, și o emblemă creștină cu peștele, pe portbagajul mașinii… natural… m-am gândit că ați furat mașina.”

Un gând

Cutremurul din 1988 din Armenia a ucis mai mult de 30.000 de oameni în mai puţin de 4 cutremurminute. În panica ce cuprinsese pe toată lumea, un tată s-a repezit spre şcoala fiului său. Ajuns acolo, a găsit clădirea complet năruită. Şi cum stătea şi se uita la grămada de moloz ce fusese şcoala, şi-a adus aminte de promisiunea pe care i-o făcuse fiului său. „Indiferent de ce s-ar întâmpla, voi fi mereu lângă tine.” Ochii i s-au umplut de lacrimi şi deşi nu mai avea ce face, pur şi simplu nu-şi putea lua gândul de la promisiunea făcută. Şi-a adus aminte că sala în care învăţa fiul său era în colţul din spate, dreapta, al clădirii. A mers acolo şi a început să dea molozul la o parte. Oamenii prezenți, au încercat să îl smulgă de pe grămada de moloz spunându-i că era prea târziu, copiii muriseră, nu mai putea face nimic.
-„Du-te acasă!” Chiar şi un poliţist şi un pompier au încercat să îl facă să plece acasă. Dar la toţi el le spune:
-„Aveţi de gând sau nu să mă ajutaţi?”
Nu i-au dat nici un răspuns, iar el a continuat să sape după fiul său. Trebuia să se convingă că fiul lui chiar murise.
Au trecut 8 ore, 12 ore, 24 de ore, 36 de ore. În ceasul al 38-lea, dând la o parte ultimul bolovan, a auzit glasul fiului lui.
-„Armand!” şi-a chemat tatăl fiul pe nume şi glasul s-a auzit întrebând:
-„Tati?”
-„Da, eu sunt, tata!” Şi apoi s-au auzit aceste cuvinte fără preţ:
-„Tati, le-am spus celorlalţi copii să nu se-ngrijoreze pentru că dacă tu eşti în viaţă, atunci sigur ai să vii să mă salvezi pe mine, şi dacă mă salvezi pe mine, atunci şi ei sunt salvaţi.”

Este o palidă ilustratie a ceea ce Dumnezeu face pentru noi în timpul nedreptăților de care avem parte. El ne caută pentru a ne scoate de sub dărâmături pentru a ne restaura și a ne da tăria de care avem nevoie pentru a ne continua alergarea.
La final vreau să vă amintesc, atunci când nedreptatea își arată colții menține comunicarea deschisă cu cerul și adu-ți aminte că și alții trec prin aceleași stări dar antidotul îl are întodeauna Dumnezeu. Până data viitoare rămâneți sub binecuvântarea Lui Dumnezeu.

BOTEZ FÂRLIUG – 22 mai 2016

Pe data de 22 mai 2016 a avut loc un botez Nou-Testamentar în Biserica Creștină Baptistă „Maranata” din Fârliug, unde patru suflete au mărturisit relația lor specială cu Domnul Isus Hristos.

Cu această ocazie, s-a vestit Cuvântul lui Dumnezeu de către frații păstori: Dobren Ion (pastorul Cercului Pastoral Duleu, Valea Mare și Visag), Gigel Olariu (pastorul Bisericii Baptiste Nr.2 Reșița) și Alex Neagoe (pastorul Bisericii Baptiste Betel din Timișoara). Programul a fost împodobit de famfara Bisericii Creștrine Baptiste Betel din Timișoara. Mulțumim Domnului pentru cele patru suflete (două din Fârliug și două din Visag) care L-au mărturisit pe Hristos ca Domn și Mântuitor personal și în apa botezului! El să mai adauge și alte suflete la Împărăția Lui veșnică!

Marcel Țepeneu, pastor

IMG_5635

IMG_5698.JPG

IMG_5704.JPG

IMG_5785.JPG

 

Mesaje transmise indirect

Nu de puţine ori ni s-a întâmplat să fim cu prietenii, colegii, membrii familiei şi cu toate acestea să avem mai mult privirea îndreptată spre smartphone. Nu contează că suntem la ceremonia de absolvire, la o ieşire în natură sau că nu am mai văzut-o pe mătuşa aproape un an de când s-a mutat în străinătate, telefonul este cel care ne acaparează atenţia. Şi mai curios este faptul că trimitem nenumărate mesaje unora, dar când ajungem în aceeaşi cameră cu ei, continuăm să trimitem mesaje altora şi aşa mai departe.

SmartphonesLa un moment dat devine deranjant. Nu atât de mult pentru noi, cât pentru cei din jur.

Conform studiilor recente creierul nostru procesează informaţii mai repede decât poate vorbi cineva. Pe parcursul dialogului purtat cu cei din jur o parte a creierului nostru rămâne nefolosită, iar noi alegem să o umplem cel mai des cu ajutorul smartphone-ului.
Dar este periculos să laşi telefonul să-ţi distragă atenţia. Probabil crezi că o privire aruncată scurt peste ultimele noutăţi este nevinovată. Iată câteva mesaje pe care le transmiţi indirect în astfel de situaţii celor alături de care te afli:

„Nu sunt interesat de ceea ce spui.”

„Eu sunt mai important decât tine.”

„Nu am nimic de spus legat de această problemă.”

„Abia aştept să scap de tot acest nonsens.”

„Nu eşti o prioritate pentru mine.”

Acum, reciteşte această listă. Ai vrea vreodată să spui ceva atât de nepoliticos, jenant sau chiar dureros? Probabil că nu. Aşa că încearcă să-ţi aminteşti asta data viitoare când eşti cu cineva şi te simţi tentat să scoţi telefonul din buzunar. Există însă şi câteva metode prin care te poţi aşeza „în afara ispitei”:

  1. Foloseşte modul silent în timpul întâlnirilor! Cel mai bine este să dezactivezi notificările. Poate fi cu adevărat neplăcut să auzi telefonul cuiva vibrând pe masă în timp ce vorbeşte cu tine.
  2. Dacă telefonul tău luminează la primirea mesajelor, lasă-l în buzunar sau întoarce-l cu faţa în jos pe masă, pentru că este mult mai greu să ignori un mesaj atunci când ai aflat deja de sosirea lui.
  3. Încearcă să-ţi laşi telefonul la birou sau în poşetă atunci când ştii că urmează să te întâlneşti cu cineva.

Folosind aceste metode poţi învinge obiceiurile greşite pe care le aveai. Fii sigur că cei din jurul tău se vor bucura să observe schimbarea.