Cu ajutorul lui Dumnezeu între 4-9 august 2024, a avut loc Olimpiada biblică Faza națională, ediția 24. Au participat peste 70 de copii din 8 comunități din țară! În urma concursului cei din Caraș-Severin au obținut următoarele rezultate:
Grupa mică: locul 3 Turnea Bianca (Ghetsimani Caransebeș), mențiunea 2, Cojocaru Ionatan (Bozovici) și mențiunea 5 Gherghel Elena (Speranța Reșița). Grupa mare: mențiunea 1 Cojocaru David (Bozovici) și mențiunea 6 Foiaș Sara (Ghetsimani Caransebeș).
Domnul să binecuvânteze lucrarea cu copiii din casele noastre și Bisericile unde slujim!
Întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Baptistă Caraş-Severin va avea loc marţi, 30 iulie 2024, de la ora 9.30-13.00. Vom avea momente de închinare prin rugăciune, părtăşie din Cuvânt şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.
Întâlnirea va avea loc la Biserica Creștină Baptistă Vermeș!
Se spune că șeful uneia dintre marile companii a supraviețuit atacului de la 11 septembrie 2001, pentru că și-a dus fiul la grădiniță pentru prima dată.
Alt tip e încă în viață, pentru că era rândul lui să meargă după gogoși.
O femeie a întârziat, deoarece alarma ei nu a sunat la timp.
Unul dintre ei a întârziat la autobuz.
O femeie vărsase cafea pe haine și avea nevoie de timp pentru a-și schimba hainele.
La cineva nu a pornit mașina, cineva s-a întors să răspundă la telefon.
La altcineva , copilul a tras de timp și nu a fost gata la ora necesară.
Altul nu a putut prinde un taxi.
Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este omul care a încălțat în acea dimineață pantofi noi, ajungînd la muncă mergînd pe jos , făcuse o bătătură la picior . Iar înainte de a intra , s-a oprit la o farmacie pentru a cumpăra un plasture ! Iată de ce acum e în viață !
Acum, când mă blochez într-un ambuteiaj , nu reușesc să prind liftul sau mă întorc să răspund la telefon … Când se întîmplă toate aceste lucruri mărunte și mă enervez , mă gândesc că acesta este exact locul unde Dumnezeu vrea să fiu în acest moment. Data viitoare când vi se pare că dimineața a început nu cum trebuie, copiii se îmbracă încet, nu puteți găsi cheile mașinii, stați la toate semafoarele, nu vă descurajați și nu vă pierdeți echilibrul – Dumnezeu lucrează ca să vă protejeze.
John D. Rockfeller (8 iulie 1839–23 mai 1937), fondatorul Standard Oil, a fost cândva cel mai bogat om din lume. A fost primul miliardar în dolari din America, dar și din lume.
El a strâns o avere netă de cel puțin 1 miliard de dolari în 1916. Când Rockefeller a murit, în 1937, valoarea netă a bogăției sale a fost estimată la aproximativ 340 de miliarde de dolari în banii actuali.
Până la vârsta de 25 de ani avea una dintre cele mai mari rafinării de petrol din Statele Unite. Avea 31 de ani când a devenit cel mai mare rafinător de petrol din lume. La 38 de ani, controla 90% din petrolul rafinat în Statele Unite. La cincizeci de ani, John era cel mai bogat om din America. Ca tânăr, fiecare acțiune, atitudine și conexiune a fost creată pentru a-și crește bogăția.
Dar, la 53 de ani, a început să aibă probleme. Întregul corp i-a fost zdrobit de durere și și-a pierdut tot părul. Într-o suferință totală, miliardarul singuratic al lumii putea să cumpere orice dorea, dar putea mânca doar supă și biscuiți.
Potrivit unui asociat: „Nu putea dormi, nu zâmbea și nimic în viață nu mai avea sens pentru el”. Medicii săi personali, foarte pregătiți, au prognozat că va muri în decurs de un an. Acel an a trecut dureros de încet. Apropiindu-se de moarte, s-a trezit într-o dimineață cu vaga înțelegere că nu va putea lua nimic din averea lui cu el în lumea de dincolo.
Omul care putea domina lumea comercială și-a dat brusc seama că nu are control asupra vieții sale personale. El și-a informat avocații, contabilii și conducerea că intenționează să-și doneze bunurile spitalelor, bisericilor, cercetării și activităților de caritate. John D. Rockefeller și-a început fundația sa caritabilă.
Fundația Rockefeller a finanțat cercetarea penicilinei a lui Howard Florey și a colegului său Norman Heatley în 1941. Dar, probabil, cel mai uimitor aspect al poveștii lui Rockefeller este că atunci când a început să dea înapoi o parte din tot ceea ce câștigase, chimia corpului său s-a schimbat dramatic și și-a revenit.
Era de așteptat să moară la vârsta de 53 de ani, dar a supraviețuit până la 98 de ani. Rockefeller a învățat recunoștința și și-a donat cea mai mare parte a banilor. Asta l-a schimbat radical. Este un lucru să fii vindecat. Este altceva să devii un om nou. A fost un baptist devotat care a participat la Biserica Baptistă Euclid Avenue din Cleveland, Ohio.
Înainte de a muri, el a scris în jurnalul său: „Dumnezeu m-a învățat că totul Îi aparține Lui și eu sunt doar o cale de a împlini voia Lui. Viața mea a fost o sărbătoare lungă și fericită de atunci; plină de muncă și joacă. Am dat drumul grijilor, iar Dumnezeu a fost minunat cu mine în fiecare zi”.
Ce mărturie frumoasă a unui om schimbat de puterea Evangheliei!
…Când Billy Graham avea 92 de ani, se lupta cu boala Parkinson. În ianuarie, cu o lună înainte de a împlini 93 de ani, liderii din Carolina de Nord, l-au invitat la un prânz în onoarea sa.
După ce s-au spus lucruri minunate despre el, Dr. Graham a urcat pe podium, s-a uitat la mulțime și a zis:
Îmi amintesc astăzi de Albert Einstein, marele fizician care luna aceasta a fost onorat de revista Time drept Omul secolului. Einstein călătorea odată de la Princeton cu un tren, când conductorul a coborât pe culoar pentru a verifica biletele. Când a venit la Einstein,Einstein a băgat mâna în buzunarul vestei, nu și-a găsit biletul, așa că a băgat mâna în buzunarele pantalonilor, nu era acolo. Se uită în servietă, dar nu îl găsi. Apoi se uită pe scaunul de lângă el, tot nu l-a găsit.
Conductorul a spus: „Dr. Einstein, știu cine ești. Sunt sigur că ai cumpărat un bilet. Nu-ți face griji”. Einstein a dat din cap apreciativ. In timp ce era gata să treacă la următorul vagon, conductorul se întoarse și îl văzu pe marele fizician căutându-și biletul pe mâini și genunchi sub scaun.
Conductorul s-a repezit înapoi și a spus: „Dr. Einstein, nu vă faceți griji, știu cine sunteți. Sunt sigur că ați cumpărat unul.” Einstein s-a uitat la el și i-a spus: „Tinere, și eu știu cine sunt. Ceea ce nu știu este unde mă duc”.
Acestea fiind spuse, Billy Graham a continuat: „Vezi costumul pe care îl port? Este un costum nou-nouț. Copiii mei îmi spun că am devenit puțin neglijent la bătrânețe. Așa că am ieșit și mi-am cumpărat un costum nou pentru acest prânz și încă o ocazie. Știi care este acea ocazie? Acesta este costumul în care voi fi îngropat. Dar când auzi că sunt mort, nu vreau să-ți amintești imediat costumul pe care îl port. Vreau să-ți amintești asta:
„Nu numai că știu cine sunt. Știu și unde mă duc”. „Viața fără Dumnezeu este ca un creion neascuțit – nu are rost.”
Sa ne trăim viața, astfel încât atunci când biletul nostru este cerut la control, sa nu trebuiască să ne facem griji cu privire la: “unde mergem.”
La jumătatea lunii iunie, când majoritatea tinerilor și adolescenților se bucură de timpul plăcut de afară și așteaptă, cu sufletul la gură, sunetul zăngănitor al ultimului clopoțel care să marcheze încheierea anului școlar, mai multe grupuri de copii însoțiți de lideri și învățători ai școlilor duminicale au avut prilejul nimerit de a se întâlni, din postura de adversari, dar și de prieteni la Coronini. Probabil la fel cum sătenii acestui sat pitoresc al Banatului Montan au rămas nedumeriți, când au văzut zecile de participanți și freamătul creat într-o zi de sâmbătă liniștită, așa se întreabă cei din jur care aud că se oganizează olimpiade de religie sau care au drept obiect de studiu Sfânta Scriptură. Într-o lume adânc secularizată în care încrederea nu mai este de mult timp o virtute de cinste, primim tot felul de filosofii care ne îndeamnă să ne acceptăm condiția umană și să ne urmăm simțirile inimii, să jucăm după curentele ideologice care abundă împrejurul nostru. Într-un astfel de context, în care vedem că omul este neputincios în fața măreției divine, nu putem decât să ne ațintim ochii înspre Dumnezeu, cel adorat și onorat de unii, contestat și batjocorit de alții. Scopul acestei adunări a fost aceea de a pregăti un concurs biblic destinat copiilor și tinerilor de toate vârstele prin care se urmărește impulsonarea lor pentru a cerceta, memora și medita asupra textelor sacre care au avut puterea de a schimba numeroase vieți de-a lungul secolelor, făcând din aceia care erau fii ai întunericului, copii ai lui Dumnezeu, primind o nouă natură după al Său chip desăvârșit. (Coloseni 1:12-14).
Cultul baptist, din care fac și eu parte, ia parte, anual, la acest eveniment de seamă al Uniunii Bisericilor Creștine din România. Comitetul de lucru stabilește o serie de opt cărți de căpătâi pe care să le studieze elevii care se încumetă să petreacă ore în șir ca să își adune o comoară de neprețuit de îndemnuri din Cuvântul lui Dumnezeu. Și anul acesta, pe lângă întrebările și versetele care au fost cuprinse într-un manual special conceput (Jocul cu copiii, nu e o joacă, autor Ovidiu Blaj) pentru activitățile didactice din cadrul bisericilor la departamentele pentru cei mici, testul a urmărit să evidențieze performanța, așa că au avut de parcurs mai mulți itemi. Diferența dintre această olimpiadă și cea de religie organizată de către Ministerul Educației constă în faptul că aici accentul cade pe cunoștințele teoretice, spre deosebire de cea de-a doua unde există mai mult loc pentru interpretarea și internalizarea mesajului divin.
De ce ar trebui să ne încurajăm copiii să fie implicați în acest demers asiduu? Dincolo de câștigul spiritual pe care îl au, prin faptul că Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, poate să deștepte conștiința noastră ,,din somnul cel de moarte”, organizatorii au pregătit o serie de surprize pentru toți participanții. În primul rând, ineditul acestei ediții l-a reprezentat faptul că a urmat tiparul unei tabere, unde pentru două zile cu toții au petrecut un timp de părtășie benefică în zona Clisurii Dunării, un loc perfect pentru agrement, dar și mai potrivit pentru a medita la măreția creației Domnului nostru care a pictat un strop de paradis și în județul nostru. Încă de vineri au sosit echipajele, s-au cazat, au servit mesele la Pensiunea Elis și s-au bucurat de ocazia de a sluji print-un program la o biserică locală „Maranata” din Moldova Nouă. Seara au mai stat să facă o ultimă pregătire, urmând ca dimneața următoare, cu ultimele emoții în piept, să se îndrepte înspre școala din acest sat pescăresc. După explicații, toți au primit testele, conform regulamentului, și au răspuns la cele trei părți. La expirarea timpului alocat, ne-am întors la pensiune pentru a lua prânzul, nu înainte de a mulțumi pentru hrana dăruită, rugându-ne și cântând în public. Dacă desertul a venit ca o mană cerească în canicula respectivă, ne-am echipat ca să mergem la o plimbare și să descoperim frumusețile locului, să îl simțim pe Dumnezeu mai aproape în mijlocul răcoroasei păduri. La final, festivitatea de premiere a avut loc la căminul cultural, unde au fost prezente oficialitățile comunei și reprezentanții bisericilor. Participanții au plecat acasă cu premii, cei mai buni calificându-se la etapa națională. Astfel s-a mai încheiat un capitol din această frumoasă poveste.
De ce am ales să prezint, succint, activitățile acestor zile cu un program intens? Deși eu mă apropii de vârsta la care doresc să mă retrag și să predau ștafeta altor generații de copii dornici să asimileze învățătura sănătoasă a Vechiului și Noului Testament, mă uit în urmă cu nostalgie și afirm, cu seriozitate, că ambientul întâlnit în cadrul unei asemenea competiții m-a ajutat să mă dezvolt pe plan spiritual și să leg prietenii durabile. Cu toate că am obținut rezultate îmbucurătoare, cel mai mare câștig pe care l-am dobândit a fost acela că am reușit să îl cunosc pe Dumnezeu într-un mod personal.
Ceea ce doresc să afirm este că le mulțumim tuturor pentru contribuțiile financiare și logistice, pentru ospitalitate, amabilitate și, nu în ultimul rând, pentru rugăciunile fierbinți. La fel cum citim și în cartea cărturarului Ezra, Dumnezeu a fost neschimbat, îndurător și un sfetnic de excepție în aceste călătorii provocatoare, fiindcă ,,mâna cea bună a Domnului” ne-a acoperit cu dragostea Sa părintească. Și, mai mult decât atât, este de apreciat mobilitatea credincioșilor din localitatea Coronini, care ne-au slujit cu multă dăruire, deși au trecut prin niște încercări cu nici 24 de ore înainte. Dumnezeu să îi întărească prin Cuvântul Său: Evrei 6:10!
Ionuț Mateș
Aspecte tehnice ale Olimpiadei Biblice – faza pe comunitatea de Caraș-Severin
păstor George Cojocaru
Anul acesta, Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste de Caraș-Severin, a organizat prin departamentul de lucrare cu copiii și tinerii, faza pe județ a Olimpiadei! Datorită coordonării, implicării și promovării, care a fost făcută de reprezentanții comunității, de păstori din județ și de lucrători de școală duminicală, acest eveniment s-a bucurat de participarea a 55 de copii, însoțiți de 19 părinți sau învățători de grupe și 2 păstori. Perioada a fost 14-15 iunie, cu participarea copiilor din 9 Biserici: „Noul Legământ” Bănia (4 participanți); Bozovici (4 participanți); „Ghetsimani” Caransebeș (9 participanți); „Sfânta Treime” Caransebeș (7 participanți); „Emanuel” Grădinari (7 participanți); „Sion” Lăpușnicu Mare (7 participanți); „Speranța” Reșița (6 participanți); „Speranța” Șopotu Vechi (1 participant); Vermeș (10 participanți).
Cazarea și masa au fost la Pensiunea Elis, din Coronini, slujirea de vineri seara la Biserica Baptistă „Maranata” din Moldova Nouă, concursul de sâmbătă la Școala Generală din Coronini, premierea la Căminul cultural din aceași comună. Copiii au fost împărțiți în 5 grupe, respectiv grupa mică (clasele I-IV); grupa mijlocie (clasele V-VI); grupa mare (clasele VII-VIII); liceu (clasele IX-XII) și studii superioare (facultate-master).
Testul împărțit pe 3 etape, a cuprins întrebări, versete și sarcini diferite din 5 cărți ale Scripturii: 1, 2 Samuel, Ezra, Proverbe din Vechiul Testament, respectiv Galateni din Noul Testament! Punctajul maxim a fost de 178 de puncte, iar 4 din câștigători grupelor, au trecut de 172,5. În continuare un tabel cu numele și clasarea participanților:
Sunt gol! Sunt dezbrăcat! Și tare îmi e rușine .... Nu pot să stau așa, în fața TA — Stăpâne! Prefer să-mi cos un șort din frunze de smochin Să mă ascund în grabă, mă simt așa străin!
Nu vreau să vină seara, nici mâine în zori de zi... Căci vine Domnul vieții, cu mine a se-ntâlni! Vrea să îmi povestească, dorește părtășie ... Și EL emană pace, iubire, bucurie ...
- Ooo! Unde ești Adame?? Ooo! Unde ești copile?? Sunt Domnul, Tatăl tău! Vreau să vorbesc cu tine... Am multe să îți spun ! E ziua-n asfințit Eu sunt la întâlnire ! Tu unde te-ai oprit??
O voce se aude... dar parcă este stinsă: - Aici sunt, oo Doamne! Mi-e viața pustiită, Am ascultat de Eva... de șarpele viclean, A spus că nu există, nici moarte - nici păcat!
Că vom ajunge toți așa la fel ca Tine! Dacă mâncăm din pom, să știm ce-i rău, ce-i bine! Dar ne-a mințit Satan și rău ne-a înșelat!! Ce bine ar fi fost, de n-am fi ascultat!
Acum primim pedeapsa, cea care se cuvine Pentru neascultare sunt despărțit de Tine. Căci nu există-n lume ceva mai greu, mai rău... Decât omul să fie fără de Dumnezeu!
Dar Dumnezeu, Cel Veșnic ce-I plin de îndurare, Găsește pentru om, un plan de reabilitare Și-n locul nost' să moară, plată pentru păcat Este jertfit chiar Fiul - ISUS crucificat!
Ce dragoste măreață! Ce har! Câtă iubire !!! Mai poți să ai, o TATĂ!!! și azi, chiar pentru mine! Să mă aștepți să vin, din lumea de păcat Să-mi dai un nume nou: de fiu de Împărat!
Să vrei ca să-mi vorbești încă din zori de zi, Și când se lasă seara, în taină să revii Să mă-ntărești în toate, să mă ajuți la greu Să spun, că Cel ce poate: e numai Dumnezeu.
Ooo... Tatăl nu se schimbă! Același a rămas... E pace, bucurie, odihnă-n orice ceas, E dragoste, blândețe, iertare și alin... Grăbește! Hai, la Domnul să scapi de-al tău suspin!
Că vine o zi în care la Cer ne va lua Și-I vom cânta cu toții: Mărire - Osana! Tu meriți toată cinstea! În veci să fii slăvit! Prin moartea Ta pe cruce, noi Cerul am moștenit!
Pentru a fi biruitor până la sfârşit, trebuie să înţelegi trei lucruri: Primul, că oamenii te vor părăsi. Motivul ar putea fi pentru că i-ai depăşit în vârstă sau pentru că vor să-şi împlinească viziunea lor, sau pentru că ei nu vor să meargă acolo unde te duce Dumnezeu. Oamenii L-au părăsit pe Domnul Isus: “mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El” (loan 6:66). Al doilea, că vor veni încercări. Fiecare om pe care îl foloseşte Dumnezeu se mişcă de la o încercare la alta. Pavel scrie: “arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări … prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu … Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10). Al treilea, că Satana te va ataca. Când o face, adu-ţi aminte, că atacul e un semn de respect. Te anunţă că eşti valoros pentru Dumnezeu. De asemenea indică nivelul binecuvântării care te aşteaptă după atac. Satana te va ataca atunci când Dumnezeu e pe cale să înceapă ceva în viaţa ta. Poate fi începutul unei relaţii, al unei cariere, al unei lucrări sau chiar naşterea unui copil pe care îl va folosi Dumnezeu. “Copilul tău dificil” ar putea fi un copil pus deoparte pentru Dumnezeu; deaceea el întâmpină mai multe dificultăţi decât ceilalţi copii ai tai. El are o misiune pe care a detectat-o duşmanul. Când vine atacul, bazeaza-te pe Cuvântul lui Dumnezeu şi spune: “mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni’ 15:57).
Eram odată ca omul din acea veche poveste chineză, care, epuizat de drumul lung în bătaia soarelui, a ajuns lângă un stejar grandios și s-a așezat să se odihnească la umbra lui.
-„Ce noroc am avut că te-am găsit!” a spus el cu voce tare, la care stejarul i-a răspuns:
-„Nu, nu-i nici un fel de noroc. Te aștept de patru sute de ani”.
Hristos mă așteptase de-a lungul întregii mele vieți. Acum, în sfârșit, ne întâlnisem.
Când Billy Graham avea 92 de ani, se lupta cu boala Parkinson. În ianuarie, cu o lună înainte de a împlini 93 de ani, liderii din Carolina de Nord, l-au invitat la un prânz în onoarea sa.
