Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Depărtează-te de activități dacă ele te îndepărtează de DOMNUL, oricât de spirituale ar părea sau ar fi. A păși pe urmele Lui, înseamnă și a fi aproape de El, nu la o distanță mare. Depărtarea schimbă starea. Din fierbinte ajungi întâi căldicel, atunci când Îl pierzi din vedere, pentru că începi să te vezi pe tine. Căldicelul se vede bine, în ceea ce are de făcut fără a-I simți prezența.

       După căldicel, a doua oprire este la rece. Rămânem cu o doctrina bună și cu o viață de congelator. DUHUL este CEL ce ne face să ardem pentru El. Ucenicii spuneau: “Nu ne ardea inima în noi?” (Luca 24:32). Aceasta fiindcă El a umblat cu ei și le-a vorbit din CUVANT. Numai HARUL Lui ne tine aproape. El vine cu noi și atunci când noi plecăm pe cărările îndepărtării de El și atunci ne vorbește și ne face să-I dorim prezenta, chiar dacă nu-L mai recunoaștem ca DOMNUL vieții noastre. Știm ca este Isus prin frângere, prin JERTFA – frângerea Lui ne înfrânge.

       După ce spun: “Rămâi cu noi!”, ucenicii se întorc atunci de unde au plecat și hotărăsc sa rămână ei cu El. Aceasta face posibilă reapariția Lui în viețile lor. Dispariția Lui după ce le-a vorbit a avut tocmai scopul de a-I face sa caute părtășia frățeasca, sa termine cu izolarea și sa se reîntoarcă de unde au căzut. La dezamăgire ajungi plecând de la amăgire. Este datoria noastră sa ne ținem “strâns” de Capul ce se numește Isus. Răcirea aduce cu șine rătăcirea și aceasta se produce în inima  (Evrei 3:10). Aici se nasc problemele și tot aici pot sa crească, dar nu sunt dator sa ud neghina semănata de diavol printr-un gând necurat. Mintea poate fi o fabrica de necazuri sau o sursa de binecuvântări, în funcție de hrana asimilata este și producția. Mașina nu poate funcționa fără benzina; la fel și mintea fără informații. Cu penița voinței se scrie destinul vieții. Dar voința buna este un dar primit de la DOMNUL. Veghind la cele ce se petrec în viată mea, la hrana pe care o asimilez, mă apropii de El.

       Relația cu El este asemenea plantarii unui pom. La început pomul este mic, dar fiind îngrijit el va creste. Având zilnic timpul de părtășie cu Isus, Îl voi cunoaște tot mai mult și astfel mă voi apropia de El, depărtându-mă de lume.

A fost odată un student , care se lupta cu multe probleme în viața sa. Își petrecea mult din timpul sau nervos și frustrat. Când n-a mai rezistat s-a dus la o capela veche, puțin frecventată din apropierea școlii. S-a plimbat în sus și în jos pe culoarul dintre bănci, lovind spătarele scaunelor, strigând, plângând, certându-se cu Dumnezeu.
-„Doamne, Tu ai creat lumea… ce te-ai putut gândi când ai făcut-o? Uită-te la problemele oamenilor. Uită-te la durere, la suferință, la foamete. Uită-te câtă neglijență, câtă risipă, abuzuri. Peste tot se văd doar necazuri, oameni ce suferă, oameni singuri!”
        În final, epuizat, s-a așezat în primul rând și a privit fără speranță spre cruce. Suprafața sa strălucitoare reflecta lumina ce intra prin geamurile murdare.

-Totul este așa de încurcat! Lumea asta nu este altceva decât o mare mizerie! Chiar și eu aș fi putut să fac o lume mai bună!
        Atunci tânărul a auzit o voce șoptită. Si-a concentrat atenția, a căscat ochii și a rămas perplex:

–„Asta este exact ceea ce vreau sa faci!”

Este ușor să identifici problemele care exista în jurul nostru. Uneori ne întrebam de ce nu rezolvă Dumnezeu toate problemele noastre. Dar pentru acest lucru a creat El, Biserica. De aceea ne-a pus pe noi într-un loc, la un moment dat în timp. El ne-a dotat pe fiecare și ne-a dat puterea de a schimba lumea.
        Dumnezeu a însărcinat Biserica să fie mâinile și picioarele lui Isus într-o lume stricată. De aceea a numit-o „trupul lui Hristos”. Tu iți vei face partea?

de Wayne Rice

La scurt timp după ce a fost dezvoltat testul de inteligență I.Q. s-au făcut câteva studii pentru a descoperi scoruri de grup. Testul a fost făcut pe grupuri diferite de oameni: bărbați și femei, bătrâni și tineri, bogați și săraci, precum și pe diferite grupuri etnice. În această împrejurare testul a ajuns să fie dat și unui grup de indieni Hopi.
        Când aceștia au primit testul au început imediat să se întrebe unii pe alții și să își compare răspunsurile. Cel ce conducea testul a văzut acest lucru și a intervenit repede, explicând că testul este individual: „Nu aveți voie sa va ajutați unii pe alții sau sa va spuneți răspunsurile între voi.” a spus el.
        Când indienii Hopi au auzit acest lucru, au fost atât de indignați încât au refuzat să mai dea testul spunând: „Nu este mai important dacă eu sunt mai deștept decât fratele meu, sau dacă fratele meu este mai deștept decât mine. Important este ceea ce putem face împreuna!”

Din nefericire trăim într-o lume care pune mare accent pe ceea ce putem face singuri. Rezultatul: suferim de tot felul de maladii: părere proastă de sine, competitivitate, gelozie, mânie, lăcomie, ostilitate și am numit doar câteva.
        Dar Dumnezeu ne-a creat ca sa trăim in comuniune cu alții, sa muncim unii cu alții, sa punem resursele in comun, să ne ajutam unii pe alții. Principiul este dragostea, nu competitivitatea și lăcomia. În trupul lui Cristos nici unul nu este mai mare sau mai important decât altcineva (vezi 1 Corinteni 12). Creștinismul nu este pentru „singuratici”. Avem nevoie unul de altul.

de Wayne Rice