Meditație
10/04/2024 — CBCB“Căci iată, întunericul acopere
pământul, şi negura mare
popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi
slava Lui se arată peste tine.” Isaia 60:2
Isaia a înțeles că slava care va cuprinde poporul său, nu-i cauzată de ceea ce ei pot să facă, ci de ceea ce este gata să împlinească Dumnezeu.
Din aceasta cauza el i-a îndemnat să-și pună toată nădejdea în Dumnezeu și în lucrările Sale.
Am citit undeva că printre triburile de indieni, exista un ritual deosebit prin care fiecare băiat, trebuie să-și dovedească bărbaăția, petrecând o noapte singur în pădure. În acest fel, copiii erau învățați să capete curaj și să nu se mai teamă de nimic. Într-o seară, un copil a fost dus în pădure de cei din tribul său și a fost lăsat în întuneric, având numai un cuțit în mână cu care să se poată apăra de animalele salbatice.
Cei ce l-au dus în pădure, i-au spus să nu se teamă, să stea liniștit și să vegheze toată noaptea, pentru ca nu cumva să fie atacat prin surprindere. Crezând că supraviețuirea depinde numai de efortul său, copilul n-a închis nici un ochi toată noaptea. Spre surprinderea sa, în noaptea aceea nu s-a întâmplat nici unul dintre pericolele pe care el le-a așteptat. Mai mult însă decât atât: când s-a făcut ziua, el a observat că în spatele unui copac, cu arcul în mâna gata să intervină în orice momet, a vegheat alături de el și tatăl său. Dacă ar fi știut aceasta de cu seara, cu siguranță că acel copil ar fi dormit liniștit chiar în mijlocul pădurii, fără să-și fi făcut vreo problemă. Dacă în această zi ai ajuns într-o situație despre care crezi că nu mai este nici o ieșire, uită-te în sus și vei vedea prin credință, că Dumnezeu, Tatăl nostru, veghează, pentru ca nu cumva să ni se întâmple vreun rău.
Doamne Dumnezeule; Îți mulțumesc că în mijlocul necazurilor nu mă lași niciodată singur. Ajută-mă să mă încred în Tine și să nu mă mai tem de nimic.
Conferința Națională a bisericilor creștine baptiste din România 5-6 aprilie 2024 -Cluj
06/04/2024 — CBCBAnul acesta, Biserica Creștină Baptistă „Betel” din Cluj-Napoca a fost gazda Conferinței naționale a bisericilor creștine baptiste din România, în perioada 05-06 aprilie 2024.
Tema conferinței din acest an, „Isus Hristos, Capul Bisericii” este inspirată pe textul biblic din Coloseni 1:18 …
El* este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut** dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.
Conferința Națională a început cu un moment de închinare în cadrul bisericii unde au slujit prin cânt, formațiile de cor reunite din bisericile baptiste din Cluj.
Mai jos câteva imagini și clipuri video… din cadrul conferinței..
Un leu pentru Dumnezeu
05/04/2024 — CBCB
E tipic românească. E creştină, a fost încreştinată forţat încă de când a apărut. S-a făcut verde, pentru ca nouă să ne placă culoarea.
Umblă prin biserici, face ravagii printre enoriaşi, ne ajuta la greu… E doar ea, incontestabila bancnotă de 1 leu.
Desigur, în România au fost mulţi inventatori care au ajutat mai mult sau mai puţin ţara şi implicit creştinii. Însă cel care a inventat şi proiectat bancnota de 1 leu poate deveni celebru peste noapte.
Cum aşa? De când a apărut, biserica e „verde”. E verdele acela natural, cu miros amestecat, mâzgălit cu „3056” sau cu „marcel” şi uneori ruptă într-un capăt. E cea care ne-a invadat bisericile, iar creştinii o ţin în mână până la colectă şi cu o lacrimă în ochi îşi iau adio de la ea sperând la o revedere. Ea ne ajută bisericile!
Unde sunt 200 de membri plus 50 de copii vei vedea 250 de bancnote de 1 leu. E bancnota noastră. Cea creştină. Cine va renunţa la ea? Daca ea este verde, culoarea pentru siguranţă, pentru libertate, drum deschis, cine o va înlocui cu una roşie? Roşu nu e pe placul creştinilor. Roşu indică stop, însă verdele indică libertatea. Creştinii vor să fie liberi, de aceea (culmea!) poartă doar duminica „verzişori” în portofel.
Ea ne “salvează” în fiecare duminică, ne ajută să ieşim din impas, ne ajută să zâmbim, să fim fericiţi pentru că am contribuit la creşterea spirituală şi materială a bisericii şi deasemenea ne ajută să ne gândim la viitorul lăcaş din cer, pe care îl construim încă de pe acest pământ. Dacă nu o ai, nu exişti.
E prea importantă pentru a fi uitată, deoarece e cea care aduce liniştea şi zâmbetul pe buze în biserică: „O am în portofel, nu am uitat-o acasă„.
Mulţumim bancnotă de 1 leu pentru că exişti! Îţi mulţumim.
E greu – poezie
05/04/2024 — CBCB
E greu când te întorci acasă,
Lăsând la groapă pe cel drag,
Când îi vezi locul gol la masă
Și nu-l mai vezi zâmbind în prag!
E cea mai mare suferință,
Să te desparți de cel iubit,
Stiind că nu e cu putință,
Cândva să fie-nlocuit.
E de prisos și mângâierea,
Ce-ncearcă unii să ți-o dea,
Ai prefera mai mult tăcerea,
În care să-ți poți ridica,
Spre Cer privirea-ntunecată,
De jalea ce-i prea greu de dus,
Să-i spui durerea unui Tată,
Așa cum nimănui n-ai spus.
El poate mângâia durerea,
Când treci în viață prin cuptor,
Și îți va da din nou puterea,
Să mergi -nainte-ncrezător,
Că Soarele din nou răsare,
Și-n ceasul vieții cel mai greu,
Atunci când treci prin încercare,
Te ține-n Brațe Dumnezeu!
Nimic de El nu se ascunde,
În Universul infinit,
Din Cer aude și răspunde
Când strigă cel nenorocit!
De-aceea caută-L când e bine,
Și fă-L Stăpân în viața ta,
Ca El să fie lângă tine,
Când treci prin încercarea grea!
Și să-ți primești cu drag cununa,
Ce El în slăvi ți-a pregătit,
Cu cei ce pentru totdeauna
Ca Domn în viață l-au primit!
Cât daruim din ceea ce avem ?
02/04/2024 — CBCB
Într-un ziar, a fost prezentată o experienţă interesantă trăită de membrii unei biserici din Cleveland Ohio. În timpul unui servici divin, pe culoarele bisericii a năvălit un grup de bărbaţi mascaţi, care i-au ameninţat pe toţi cei ce participau la închinare cerându-le să le dea toate bijuteriile şi toţi banii. Dacă erau gata să împlinească aceste ordine aceştia i-au asigurat că nu li se va întâmpla nimic.
Membrii bisericii au fost şocaţi şi au trăit un moment tensionat, dar toţi s-au conformat solicitărilor acelor necunoscuţi.
Când toate lucrurile de valoare au fost adunate, pastorul bisericii a urcat la amvon anuntând că aceasta a fost predica din acea zi. El a ales ca mesajul să fie prezentat în mod practic. Toţi s-au amuzat atunci, când mascaţii şi-au scos cagulele de pe faţă şi au văzut că aceştia erau tinerii bisericii.
Mesajul pe care pastorul a vrut să-l transmită prin acele minute de suspans, a fost cu privire la onestitate şi darnicie. După ce a evaluat bunurile adunate, pastorul a arătat că este aşa de mare diferenţa între ceea ce avem şi ceea ce suntem gata să dăm pentru Dumnezeu şi lucrarea Lui.
-În acest fel, spune el, îl furăm pe Dumnezeu şi împiedicăm binecuvântările pe care Dumnezeu este gata să ni le dea.
După această experienţă, membrii bisericii nau mai uitat acesta lecţie şi au înţeles că sunt datori să evalueze corect şi să se jertfescă în dragoste şi fapte bune.
Adunarea Generală a Comunității Creștine Baptiste CS -2024
20/03/2024 — CBCB
Sâmbătă, 30 martie 2024, de la ora 9.00 va avea loc Adunarea Generală Anuală a Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Caraș-Severin. Se vor prezenta rapoartele de activitate ale comitetului, departamentelor și cenzorilor, precum și perspectivele, viziunea și propunerile pentru perioada următoare.
Rugăm Bisericile să trimită delegați la această Adunare generală, conform Statutului de organizare și funcționare a Cultului Creștin Baptist (1 delegat la 50 de membri), respectiv un delegat și pentru Bisericile cu mai puțin de 50 de membri.
Evenimentul va avea loc la Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Reșița, aleea Mărghitaş, nr.5/A, Reșița.
Vă așteptăm!
Președinte Comunitate,
pastor Valentin SFERCOCI
Cum arată o credință veritabilă?
19/03/2024 — CBCB„Si credința este o încredere neclintită în lucrurile nadajduite, o puternică încredinţare despre
lucrurile care nu se vad.” Evrei 11: 1
Cum arată o credință veritabilă?
În vremea în care trăim, tot mai mulți oameni își pun credința în acei guru ai societatii moderne, în cărti și programe. Unii cred că simpla încredere în puterea miraculoasă a unui mod de a gândi pozitiv poate aduce schimbarea din viața lor.
Însa niciuna dintre acestea nu sânt exemple de credință veritabilă!
Este foarte important să nu te lați înșelat de orice formă de credință, ci trebuie să ai adevarata credintă, cea în adevăratul Dumnezeu. Și știi de ce? Pentru ca numai El merită să primească încrederea ta deplina. E singura speranță din viața aceasta.
În ciuda a ceea ce spune lumea, adevărata credință nu se bazeaza pe sentimentele tale, pe emotiile tale, pe circumstantele vietii sau pe ceea ce vezi, iar acest lucru îl putem observa si în versetul de azi. Adevărata credinţă se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu revelat în Scriptură.
Astazi poți fi în mijlocul luptei cu o credință adevarată în Dumnezeu, sau poate ai întrebari care te împiedica la nivelul mintii să te încrezi deplin în puterea Sa. Da, este normal sa avem întrebari, este normal sa dorim sa întelegem cît mai multe despre Isus Hristos si viata de crestin. Însa, vreau să îți spun un lucru: atunci cînd vii la Dumnezeu cu o credinta adevarată, toate curiozitățile tale intelectuale vor fi satisfacute.
Eu nu vreau sa îti spun ca trebuie sa ai deodata acea credinta atotputernica Nu! Începe însă cu acea credinta cît un graunte de mustar despre care însusi Domnul Isus a mărturisit în în Matei 17: 20, ca:
„Adevarat vă spun că, daca ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici colo’, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.”
Indiferent de locul în care te afli astazi în umblarea ta cu Domnul Isus Hristos, ma rog pentru tine, ca sa poti dezvolta o credinta adevarata si curajoasa în El, singurul care merita încredere totala.
CREDINȚA ADEVĂRATĂ NU SE BAZEAZĂ PE SENTIMENTELE TALE, PE EMOȚIILE TALE.
Ridică-te și mergi!
15/03/2024 — CBCB
În cartea Fapte găsim trei capitole, 8, 9 și 10, în care Domnul spune către trei slujitori ai Săi: „Ridică-te și mergi!“. Domnul ne cheamă pe toți să părăsim zona noastră de confort și să mergem să împlinim lucrările la care El ne-a chemat. Aceste lucrări sunt diferite, iar reacțiile slujitorilor Săi sunt diferite și ele.
Dar un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te și mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu“. Și s-a ridicat și a plecat. Și, iată, un etiopian, un famen, unul cu putere la împărăteasa Candace a etiopienilor, care era peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea și ședea în carul lui și citea din profetul Isaia … Filip, deschizând gura … i-a vestit evanghelia lui Isus. (Fapte 8.26-28,35)
Primul care a auzit această chemare a fost Filip evanghelistul. El lucrase în Samaria, iar Dumnezeu Își dăduse binecuvântarea Sa acolo (vedeți Fapte 8.5-8). În această împrejurare vine chemarea Domnului către Filip. Nu ne-am fi mirat dacă Filip ar fi răspuns: «Dar, Doamne, Tu Ți-ai binecuvântat lucrarea aici! Este nevoie de mine în acest loc și este încă mult de lucrat. Și, apoi, care este rostul să merg într-un loc pustiu?». Nu auzim însă nimic de felul acesta. Scriptura ne prezintă răspunsul minunat al acestui slujitor al Domnului: „Și s-a ridicat și a plecat“. Ce ascultare frumoasă și simplă față de voia și de călăuzirea Domnului! Putem învăța cu toții două lecții importante din această întâmplare:
- Domnul nu ne spune întotdeauna mai dinainte de ce ne încredințează o anumită misiune, nici ce se va întâmpla dacă urmăm călăuzirea Lui;
- În ochii Domnului un singur suflet este la fel de prețios ca mulțimile de oameni din Samaria și El Își trimite slujitorii chiar și la un singur suflet care are nevoie de ajutor sau de încurajare.
Ridică-te și mergi pe strada care se cheamă „Dreaptă“ și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars. Pentru că, iată, el se roagă. (Fapte 9.11)
Fapte 9 este capitolul care ne redă evenimentul dramatic al convertirii lui Saul. Pe drumul Damascului, când L-a întâlnit pe Domnul, Saul a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?“ – o întrebare care avea să caracterizeze viața apostolului Pavel de atunci încolo. A primit ca răspuns aceleași cuvinte pe care am văzut că Filip le-a urmat cu ascultare: „Ridică-te și mergi în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci“.
Domnul a vorbit apoi unui alt slujitor al Lui, care trăia în Damasc, unui ucenic numit Anania. Găsim din nou aici cuvintele: „Ridică-te și mergi“. Și care a fost reacția lui Anania? Una foarte diferită de cea a lui Filip. El a avut anumite obiecțiuni – „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, câte rele a făcut sfinților Tăi în Ierusalim; și aici are autoritate de la preoții de seamă ca să-i lege pe toți care cheamă Numele Tău“ (Fapte 9.13,14). Domnul, în harul Său, a dat răspuns acestor chestiuni ridicate de slujitorul Său – „Du-te, pentru că acesta Îmi este un vas ales, ca să poarte Numele Meu înaintea națiunilor și a împăraților și a fiilor lui Israel; pentru că Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru Numele Meu“ (Fapte 9.15,16). După aceste cuvinte, „Anania a mers și a intrat în casă“. Cât de frumos este felul în care el îl salută pe Pavel: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus“.
Putem avea deplină încredere în Domnul și, când există anumite îngrijorări cu privire la misiunile pe care El ni le încredințează, I le putem aduce Lui la cunoștință cu toată libertatea. Însă, ori de câte ori El dorește să mergem într-o direcție, să-I dăm ascultare! El ne va da tot ceea ce avem nevoie pentru a împlini lucrarea Lui.
Ridică-te dar, coboară și mergi împreună cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că Eu i-am trimis. (Fapte 10.20)…
Un gând
13/03/2024 — CBCB„…m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.” (Cântarea Cântărilor 1:6)
T. Campolo scria:
„Copil fiind, am cunoscut un om care a însemnat mult pentru mine. Era Edwin Bailey. Conducea observatorul astronomic de la Institutul Franklin din Philadelphia. Mergeam acolo aproape în fiecare sâmbătă doar ca să petrec timp cu el. Mintea lui enciclopedică mă fascina. Cunoştea câte ceva despre orice. Am rămas prieteni până când a murit.
Odată, după ce tocmai suferise un atac de inimă l-am vizitat la spital. Făceam eforturi de a vorbi cât mai puţin, dar i-am povestit despre locurile pe unde vorbisem şi că venisem tocmai de la aeroport pentru a-l vizita. Părea că nu mă aude… Dar apoi, m-a privit şi încet m-a întrebat: „
-Tu călătoreşti peste tot în lume ca să întâlneşti diferiţi oameni care, poate peste zece ani te vor uita. Oare petreci suficient timp cu cei care contează cu adevărat?”
Această întrebare mi-a schimbat viaţa. Am decis ca de atunci încolo să nu mai sacrific din timpul celor dragi, pentru care sunt de neînlocuit, în favoarea celor care nu contau prea mult.”
Un prieten, pastor, a fost rugat să meargă la Casa Albă pentru a-l consulta pe preşedintele SUA. O deosebită onoare! Dar el a răspuns: „Nu!”, deoarece deja promisese că va fi prezent la meciul de baseball al băieţelului său. Ţara şi preşedintele au supravieţuit şi fără el. Dar fiul său nu s-a simţit niciodată mai iubit şi apreciat ca în acea zi. Înțelegeți?
Lucrurile importante prima dată!
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 