Sunt gol! Sunt dezbrăcat! Și tare îmi e rușine .... Nu pot să stau așa, în fața TA — Stăpâne! Prefer să-mi cos un șort din frunze de smochin Să mă ascund în grabă, mă simt așa străin!
Nu vreau să vină seara, nici mâine în zori de zi... Căci vine Domnul vieții, cu mine a se-ntâlni! Vrea să îmi povestească, dorește părtășie ... Și EL emană pace, iubire, bucurie ...
- Ooo! Unde ești Adame?? Ooo! Unde ești copile?? Sunt Domnul, Tatăl tău! Vreau să vorbesc cu tine... Am multe să îți spun ! E ziua-n asfințit Eu sunt la întâlnire ! Tu unde te-ai oprit??
O voce se aude... dar parcă este stinsă: - Aici sunt, oo Doamne! Mi-e viața pustiită, Am ascultat de Eva... de șarpele viclean, A spus că nu există, nici moarte - nici păcat!
Că vom ajunge toți așa la fel ca Tine! Dacă mâncăm din pom, să știm ce-i rău, ce-i bine! Dar ne-a mințit Satan și rău ne-a înșelat!! Ce bine ar fi fost, de n-am fi ascultat!
Acum primim pedeapsa, cea care se cuvine Pentru neascultare sunt despărțit de Tine. Căci nu există-n lume ceva mai greu, mai rău... Decât omul să fie fără de Dumnezeu!
Dar Dumnezeu, Cel Veșnic ce-I plin de îndurare, Găsește pentru om, un plan de reabilitare Și-n locul nost' să moară, plată pentru păcat Este jertfit chiar Fiul - ISUS crucificat!
Ce dragoste măreață! Ce har! Câtă iubire !!! Mai poți să ai, o TATĂ!!! și azi, chiar pentru mine! Să mă aștepți să vin, din lumea de păcat Să-mi dai un nume nou: de fiu de Împărat!
Să vrei ca să-mi vorbești încă din zori de zi, Și când se lasă seara, în taină să revii Să mă-ntărești în toate, să mă ajuți la greu Să spun, că Cel ce poate: e numai Dumnezeu.
Ooo... Tatăl nu se schimbă! Același a rămas... E pace, bucurie, odihnă-n orice ceas, E dragoste, blândețe, iertare și alin... Grăbește! Hai, la Domnul să scapi de-al tău suspin!
Că vine o zi în care la Cer ne va lua Și-I vom cânta cu toții: Mărire - Osana! Tu meriți toată cinstea! În veci să fii slăvit! Prin moartea Ta pe cruce, noi Cerul am moștenit!
Pentru a fi biruitor până la sfârşit, trebuie să înţelegi trei lucruri: Primul, că oamenii te vor părăsi. Motivul ar putea fi pentru că i-ai depăşit în vârstă sau pentru că vor să-şi împlinească viziunea lor, sau pentru că ei nu vor să meargă acolo unde te duce Dumnezeu. Oamenii L-au părăsit pe Domnul Isus: “mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El” (loan 6:66). Al doilea, că vor veni încercări. Fiecare om pe care îl foloseşte Dumnezeu se mişcă de la o încercare la alta. Pavel scrie: “arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări … prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu … Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10). Al treilea, că Satana te va ataca. Când o face, adu-ţi aminte, că atacul e un semn de respect. Te anunţă că eşti valoros pentru Dumnezeu. De asemenea indică nivelul binecuvântării care te aşteaptă după atac. Satana te va ataca atunci când Dumnezeu e pe cale să înceapă ceva în viaţa ta. Poate fi începutul unei relaţii, al unei cariere, al unei lucrări sau chiar naşterea unui copil pe care îl va folosi Dumnezeu. “Copilul tău dificil” ar putea fi un copil pus deoparte pentru Dumnezeu; deaceea el întâmpină mai multe dificultăţi decât ceilalţi copii ai tai. El are o misiune pe care a detectat-o duşmanul. Când vine atacul, bazeaza-te pe Cuvântul lui Dumnezeu şi spune: “mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni’ 15:57).
Eram odată ca omul din acea veche poveste chineză, care, epuizat de drumul lung în bătaia soarelui, a ajuns lângă un stejar grandios și s-a așezat să se odihnească la umbra lui.
-„Ce noroc am avut că te-am găsit!” a spus el cu voce tare, la care stejarul i-a răspuns:
-„Nu, nu-i nici un fel de noroc. Te aștept de patru sute de ani”.
Hristos mă așteptase de-a lungul întregii mele vieți. Acum, în sfârșit, ne întâlnisem.
„Mângâiați-vă, deci, unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)
Profesorul Tony Campolo a participat odată la înmormântarea unei cunoștințe și, din greșeală, a ajuns la altă capelă. Acolo era depus trupul unui om în vârstă și văduva era singura persoană prezentă. Părea atât de singură, încât Campolo a rămas la înmormântare si apoi a însoțit-o la cimitir. După serviciul de înmormântare, în timp ce se aflau în mașină, Capolo a mărturisit că de fapt nu-l cunoștea pe soțul femeii. „M-am gândit eu”, a răspuns ea. „Nu v-am recunoscut. Dar nu contează. Nu veți ști niciodată ce a însemnat lucrul acesta pentru mine”. Philip Yancey scrie: „Simpla disponibilitate este cea mai tare forță cu care putem contribui la ceva. Pe bună dreptate îi discredităm pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru răspunsul lor insensibil la suferința lui. Dar să citim relatarea din nou: „au șezut pe pământ lângă el șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună o vorbă”. Acestea au fost cele mai semnificative clipe pe care le-au petrecut cu el. Prin natura mea, eu mă depărtez de cei aflați în suferință. Cine știe dacă ei doresc să vorbească despre necazul lor sau nu? Vor să fie consolați sau înveseliți? La ce bun prezența mea? În mintea mea se învârtesc toate aceste raționamente și drept rezultat, ajung în cea mai rea situație posibilă: stau deoparte. Nimeni nu pronunță numele unui filozof când îl întreb: „Cine te-a ajutat cel mai mult?” Cel mai adesea, ei descriu o persoană liniștită, la locul ei, care a fost aproape, care a ascultat mai mult decât a vorbit, care nu s-a tot uitat la ceas, care a îmbrățișat, a mângâiat și a plâns … cineva care a fost disponibil și care a venit în ajutor în termenii suferindului, nu în proprii săi termeni.” Așa trebuie să-i mângâi și tu pe alții.. „Dumnezeu … ne mângâie… pentru ca … să putem mângâia” (2 Corinteni 1:3-4)
Regina Angliei obişnuieşte să viziteze adesea castelul Bob Morrow. Într-o astfel de ocazie, se plimba singură şi a început să plouă. A alergat repede spre o casă ca să ceara ajutor. A bătut la uşă şi a deschis o doamnă cam enervată că este deranjată de cineva. Prin deschizătura uşii a strigat:
-„Ce vrei?”
Regina, nu s-a prezentat, ci doar a spus:
-„Aş putea împrumuta o umbrelă?” „Un moment.” a mormăit femeia. A trântit uşa, şi s-a întors după un minut cu cea mai groaznică umbrela pe care a putut-o găsi, cu spiţe rupte şi cu găuri prin material. A întins-o prin deschizătura uşii şi a spus: „Uite!” Regina a mulţumit şi şi-a văzut de drum. În următoarea dimineaţă, regina împreună cu întreaga sa escortă s-au oprit în faţa casei. Unul dintre membrii escortei a bătut la uşă şi a dat umbrela femeii, spunând: „Doamnă, Regina Angliei vă mulţumeşte.” In timp ce se îndepărta acesta a auzit-o spunând: „Dacă aş fi ştiut i-aş fi dat ce aveam mai bun.”
Într-o zi vom sta cu toţii înaintea Împăratului cerurilor, iar unii vor fi auziti spunând „Dacă aş fi ştiut i-aș fi dat ce aveam mai bun.” Problema este că ştim şi totuşi îi dăm lui Christos resturi sau rebuturi sau lucruri care ne costă foarte puţin. Deoarece Dumnezeu ne iubeşte, El ne-a dat ce avea mai bun: pe Fiul Său. ( Ioan 3:16). Putem să-i dăm ceva mai puţin decât ce avem mai bun?
Familia este proiectul exclusiv al lui Dumnezeu. El a conceput viața de familie ca o construcție între un bărbat şi o femeie pentru toată viața. Familia este cea mai importantă construcție de sub soare. Este concepută de Domnul să reziste o viață întreagă. De felul cum decurg lucrurile aici depinde starea bisericii şi a societății. Cum putem avea o căsnicie fericită în zile când familia este sub asediul diavolului şi al iadului? Care sunt stâlpii de rezistență ai familiei? Ca să înțelegem cât mai bine mesajul o să folosesc cuvinte şi expresii simple şi pe înțelesul tuturor.
Potrivire. Înseamnă Unul pentru altul. Este primul stâlp important care ajută edificiul căsniciei să reziste toată viața. La Dumnezeu nu există ”căsătorie de probă.” El face toate lucrurile durabile din start.”Ajutorul potrivit” este conceput de Creator. El cunoaşte ”coasta” care trebuie transplantată ca să nu existe respingere. În timp ce scriu, tocmai am primit un mesaj de la o mamă cu 4 copii despre decizia soțului ei de a divorța. Unde Dumnezeu este lăsat să facă potrivirea nu există divorț. Există doar dragoste. Când îți întemeiezi familia pe alegerea făcută de EL înțelegi că partenerul de viață este darul Lui pentru tine. Atunci armonia, pacea, înțelegerea şi binecuvântarea vor fi la ele acasă în căminul tău.
Părtăşie. Liantul căsniciei este părtăşia. Adică Unul cu altul. Cuvântul ”părtăşie” înseamnă ”a face parte.” Pentru a supraviețui, familia are nevoie de comunicare permanentă. Lasă ca partenerul tău să cunoască toate bucuriile vieții dar spune-i şi despre încercările prin care treci. Nu purta singur poverile. Vei cădea sub povara lor. Dumnezeu a conceput familia ca un loc al părtăşiei, unde vii şi descarci poverile, apoi pleci încărcat de putere şi pace. Iată cum descrie Apostolul Pavel adevărata părtăşie din familia creştină: ”Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.” /Ef.5:19-21/. Clar şi simplu. Rămâne să practici ceea ce spune Cuvântul şi vei beneficia de toate binecuvântările şi împlinirile care decurg de aici pentru casa ta.
Paradis. Când Dumnezeu a conceput familia a stabilit şi mediul în care să se dezvolte ca să fie împlinită şi fericită. Acest concept este Raiul din care a mai ramas doar un colț, iar modul în care se manifestă l-am numit Şi unul şi altul. ”Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” /Geneza 2:24/, spune Cuvântul. Ca să existe rai este obligatoriu ca acolo să fie prezent El. Apoi noi doi, soțul şi soția, urmând ca în timp Dumnezeu să adauge copii şi nepoți. Atâta timp cât Domnul este pe tron în familie există pace, înțelegere, bucurie şi tot ce vine de sus. Încercările sunt trecute mai uşor alaturi de El. Când într-o familie intervine altcineva, oricine ar fi el, afară de Domnul, structura de rezistență se prăbuşeşte, iar falimentul este la uşă. Acesta este dezastrul cu care se confruntă societatea de azi. Copii pe drumuri, căsnicii ruinate, divorțuri fără număr. Şi asta pentru că Cel ce a întemeiat familia este scos afară. Cum stau lucrurile în familia ta? Dumnezeu se oferă să te ajute dar totul depinde de felul în care tu înțelegi asta. Deschide uşa şi oferă-I locul de la centru. Vei fi binecuvântat cît nu poți să-ți imaginezi împreună cu toată casa ta. Aş vrea ca la confruntarea din veşnicie să fi calificat drept un ”om cu judecată” pentru că ai zidit şi investit corect în viața ta şi în familia ta. ”A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” /Matei 7:25/. Aşa să-Ți ajute Dumnezeu.
Întâlnirea lunară a fraţilor păstori și misionarilor din Comunitatea Caraş Severin din luna aprilie 2024 va avea loc la Biserica Baptistă Betel Reșița, str. Văliugului nr.29 de la ora 10-14 Vor fi momente de părtăşie, rugăciune, mărturisiri şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate. Vă aşteptăm cu drag !
Pentru a fi biruitor până la sfârşit, trebuie să înţelegi trei lucruri: Primul, că oamenii te vor părăsi. Motivul ar putea fi pentru că i-ai depăşit în vârstă sau pentru că vor să-şi împlinească viziunea lor, sau pentru că ei nu vor să meargă acolo unde te duce Dumnezeu. Oamenii L-au părăsit pe Domnul Isus: “mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El” (loan 6:66). Al doilea, că vor veni încercări. Fiecare om pe care îl foloseşte Dumnezeu se mişcă de la o încercare la alta. Pavel scrie: “arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări … prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu … Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10). Al treilea, că Satana te va ataca. Când o face, adu-ţi aminte, că atacul e un semn de respect. Teanunţă că eşti valoros pentru Dumnezeu. De asemenea indică nivelul binecuvântării care te aşteaptă după atac. Satana te va ataca atunci când Dumnezeu e pe cale să înceapă ceva în viaţa ta. Poate fi începutul unei relaţii, al unei cariere, al unei lucrări sau chiar naşterea unui copil pe care îl va folosi Dumnezeu. “Copilul tău dificil” ar putea fi un copil pus deoparte pentru Dumnezeu; de aceea el întâmpină mai multe dificultăţi decât ceilalţi copii ai tai. El are o misiune pe care a detectat-o duşmanul. Când vine atacul, bazeaza-te pe Cuvântul lui Dumnezeu şi spune: “mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni’ 15:57).
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 