Un misionar lucra ca medic într-un spital din Africa. Din când în când era nevoit să treacă prin junglă cu bicicleta, ca să aducă provizii din oraşul din apropiere. Călătoria dura două zile, aşa că omul trebuia să se oprească noaptea, ca să se odihnească. De câteva ori călătoria se termină fără incidente neplăcute. Într-o zi, sosi la destinaţie şi văzu doi bărbaţi bătându-se. Unul dintre ei era grav rănit, aşa că îi drese rănile după care îşi văzu de drum.

Când se întoarse în oraş, după câteva săptămâni, fu abordat de bărbatul pe care îl tratase, mai înainte.

–Ştiu că ai la tine bani şi medicamente, îi zise acesta. Eu şi prietenii mei te-am urmărit prin junglă în seara aceea în care m-ai ajutat, ştiind că vei poposi peste noapte. Am aşteptat să adormi şi am plănuit să te omorâm şi să-ţi luăm medicamentele şi banii. Când ne-am apropiat de tine am observat că erai înconjurat de 26 de gardieni înarmaţi. Noi eram numai 6 şi am ştiut că nu ne putem apropia de tine, aşa că ne-am văzut de drum.

Auzind acestea, misionarul râse şi îi zise omului:
-E imposibil. Vă asigur că eram singur-singurel!

Tânărul îl contrazise:
-Nu, domnule. Nu sunt singurul care i-a văzut pe paznici. Şi prietenii mei i-au văzut şi i-am numărat împreună. Ne-am speriat de moarte. Din cauza gardienilor acelora te-am lăsat în pace.

După câteva luni, misionarul se afla într-o biserică din Michigan. Ţinu un discurs în care relată experienţele trăite în Africa. Unul dintre ascultători se aruncă la picioarele lui, întrerupându-l, şi rosti câteva cuvinte care îi lăsară mască pe toţi cei prezenţi.

-Am fost alături de tine, cu sufletul, zise omul. Misionarul rămase perplex. Omul continuă:

-În noaptea aceea, pe când tu te aflai în Africa, aici era dimineaţă. M-am oprit la biserică să iau câte ceva, pentru că urma să mergem la o biserică din alt oraş. În timp ce îmi aşezam bagajele în portbagaj, am simţit că Dumnezeu îmi cere să mă rog pentru tine. Pornirea aceea a fost aşa de puternică, încât i-am rugat şi pe cei din biserică să se roage pentru tine.

Omul se întoarse şi zise:
-Cei ce au respectat voinţa Domnului în dimineaţa aceea sunt rugaţi să se ridice în picioare. Unul câte unul oamenii se ridicară…erau 26…

Autor: Elisabeth Mittelstädt

Un cuplu de pensionari călătorea de-a lungul ţării cu maşina. Cei doi s-au oprit la un restaurant pentru masa de prânz. La plecare, femeia şi-a uitat unica pereche de ochelari pe masa restaurantului. După mai mult de 30 de kilometri parcurşi şi-a dat seama că nu-i mai are. Iar pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, soţul a mai trebuit să mearga încă 20 de kilometri mai departe pe autostradă până ce a putut întoarce maşina … Soţul a bombănit tot drumul înapoi:

-Aşa faci tu mereu, tu întotdeauna uiţi, tu niciodată nu iei aminte, uite ce vreme pierdută…

Iar biata de ea nu îndrăznea să mai spună nimic, simţindu-se vinovată…. Ah, cum a putut să fie atât de uitucă?

Au ajuns la restaurantul cu pricina şi în timp ce soţia cobora din maşină să se ducă după ochelari, soţul i-a spus:

-Pentru că tot am bătut atâta drum pentru ochelari, dacă tot te duci înăuntru dupa ei, să iei şi portofelul meu lăsat pe scaunul pe care am stat!

Suntem gata sa ne supărăm, sărind afectaţi, jigniţi, ofensaţi pentru lucruri mici. Şi în acest timp uităm de bârnele din ochii proprii..

* Mai bine să te rogi des decât lung.

* Rugăciunea n-are nici un preţ dacă nu este încredere în Domnul căruia te rogi.

* Rugăciunile ascultate constituie o dovadă limpede a existenţei Aceluia care aude şi răspunde: DUMNEZEU.

* Rugăciunea este impulsul cel mai adânc al sufletului omenesc… este una din funcţiunile normale ale vieţii de credinţă.

* Ca apa care se înalţă dintr-o fântână arteziană şi străbate orice obstacol venind la lumină, tot aşa rugăciunea înăbuşită adeseori, îşi croieşte drum în ciuda obstacolelor multe. Natura este mai puternică decât orice artificiu şi apele ascunse în adâncimea sufletului nostru nu seacă, ci aşteaptă prima ocazie pentru a ieşi la suprafaţă.

* Să ne rugăm bine şi ni se va da orice vom cere. Bine înseamnă voia lui Dumnezeu.

* Rugăciunea cea mai nedesăvârşită e mai preţioasă decât cea mai bună lucrare exterioară.

* A te ruga după voia lui Dumnezeu înseamnă a te ruga în chip sincer, din inimă şi cu credinţă.

* Puterea unei rugăciuni este – matematiceşte exprimat – o funcţiune a căldurii, a îndrăznelii:
„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov. 5:16)

* Numai cel ce nu vrea să se roage, nu găseşte vreme pentru rugăciune.

Richard Wurmbrand 1909 – 2001

Mai multe predici în format audio cu fratele Richard Wurmbrand le puteţi asculta AICI.

iar AICI puteţi citi o biografie în limba engleză.

„Memorialul durerii -Cine a fost Richard Wurmbrand” emisiune prezentată la TVR, aici în format audio  AICI 

“IANUARIE: Se anunţă un an foarte aglomerat. Cei mai mulţi din familie au hotărât să mă citească zilnic, tot timpul anului. M-au ţinut ocupată timp de 2 săptămâni. M-au şi uitat deja…

FEBRUARIE: Ieri am fost ştearsă de praf. Proprietarul meu m-a folosit câteva minute săptămâna trecută. A avut schimb de cuvinte cu cineva şi a căutat nişte versete să îl contrazică.

MARTIE: Prima zi a lunii am fost foarte ocupată. Proprietarul a fost ales în comitetul bisericii, chiar m-a dus cu el la biserică, pentru prima dată anul acesta…

APRILIE: Bunicul a venit în vizita la noi. M-a citit timp de vreo oră. Se pare că se gândeşte mai mult la mine acum decât o făcea când era mai tânăr.

MAI: Am câteva pete verzui pe pagini. Au pus la presat câteva flori de primăvară pe paginile mele.

IUNIE: Arăt ca o carte de însemnări. Mi-au burduşit paginile cu tăieturi de prin ziare, tipare de croitorie, cupoane…invitaţii … Una din fete se mărită….

IULIE: Azi m-au pus în geamantan. Cred că suntem în vacanţă. Aş fi stat mai bucuroasă acasă decât să stau aici înghesuită printre lucruri tot timpul lunii.

AUGUST: Mă aflu tot în geamantan.

SEPTEMBRIE: Sunt din nou la locul meu, pe raft… Am o serie de tovarăşi: o carte de poveşti şi câteva broşuri cu desene. Doamne, cât aş vrea să fiu citită…

OCTOMBRIE: M-au folosit puţin astăzi: Unul din ei este bolnav. Chiar acum m-au lustruit şi stau pe masă, la mijloc. Cred că vine păstorul…

NOIEMBRIE: Sunt din nou la locul meu vechi. Unul din copii m-a luat şi a întrebat: “Asta-i o carte de mâzgălit? Pot desena pe ea?”

DECEMBRIE: Se pregătesc cu toţii de Crăciun, aşa că, în curând n-o să mă mai văd dintre cutiile de cadouri şi hârtiile de împachetat… “

Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi
credincioşia Lui din neam în neam! Psalm 100:5

Text: 2 Corinteni 4:16

„De aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totus omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi.”

Ideea pe care vreau sa o redau din acest verset este exprimata de expresia „noi nu cadem de oboseala”, idee care este tradusa de Cornilescu din cuvantul grecesc egkakoumen(Noul Testament a fost scris in limba greaca, greaca veche).

Acest termen se mai poate traduce si prin cuvintele: „In prezent suntem intr-o cauza pentru care actionam in asa fel ca sa nu cadem de oboseala„. Cuvantul are la baza o radacina semantica, facand abstractie de negatia pe care o confera apostolul acestui cuvant, care spune ca atunci cand natura umana este influentata intr-un anumit mod ea experimenteaza oboseala interioara. Deci in mod normal daca natura umana este influentata negativ se manifesta in concordanta cu aceasta influenta. Nu spun: daca este ispitita, pentru ca poate birui ispita si nu se manifesta in concordanta cu ispita. Ci daca este infl

uentata, adica determinata de anumiti factori interiori sau exteriori.

Insa Pavel face aici, prin cuvantul acesta o negatie a acestui fenomen, de manifestare in concordanta cu influenta. El vrea sa spuna: chiar daca se exercita o anumita influenta, din punct de vedere divin, natura umana poate primi puterea de a nu se manifesta negativ. Fenomenul este negat. Are o cauza divina. Adica din perspectiva acestei cauze divine, lucrurile iau o alta intorsatura si se intampla fenomenul obstructionarii faptelor negative, pentru ca exista o forta divina care cauzeaza reversul rezultatului.

Aici se disociaza intercomunicarea dintre suflet si trup. Aici se eradicheaza consecintele actiunilor negative ale trupului asupra sufletului. Noi stim ca de cele mai multe ori trupul nostru depinde de sufletul nostru. Daca suntem deprimati, stresati sau fara motivatie, simtim si oboseala in trupul nostru, sau chiar durere de cap. Apostolul spune insa ca din cauza ca suntem chemati la un nivel mai inalt de traire, noi suntem sub un alt auspiciu: divin.

Domnul e bun şi îndurarea lui ţine in veci!