Bogăţia
18/08/2011 — CBCBLa vârsta de 83 de ani, în 6 Iunie 1976 a murit miliardarul american Jean Paul Getty. Averea sa a fost apreciată la patru miliarde de dolari. El a spus odată prietenilor săi: „Dacă mai poţi număra banii, nu eşti cu adevărat bogat. Pe ai mei nu i-am putut niciodată număra.” În ciuda averii lui uriaşe Getty era foarte zgârcit. Printre altele, în Sutton Palace, uriaşul său palat din Guilford, a montat telefoane cu fise pentru oaspeţii săi. El a recunoscut odată: „Cu bani nu se poate cumpăra nici fericirea, nici sănătatea, nici tandreţea” – a fost căsătorit de cinci ori şi divorţat de cinci ori – „nici pace pentru suflet, nici pe departe o viaţă lungă. Mie banii mi-au adus numai nenorocire….”
Nu este zguduitoare această mărturisire a unui om invidiat de mulţi? În Eclesiastul 10.19 citim: „Argintul le dă pe toate”. Dar tot ce se poate cumpăra cu bani nu poate satisface inima şi sufletul, nici măcar pentru timpul scurt de pe pământ. Poate şi tu doreşti să devii bogat, pentru că prin aceasta consideri că vei fi fericit. Nu te lăsa înşelat! Numai ceea ce oferă Dumnezeu oamenilor – iertarea vinei, pacea pentru conştiinţă, liniştea pentru inimă şi un viitor veşnic minunat – te face cu adevărat fericit.
Citate cu tâlc….
29/07/2011 — CBCBLui Dumnezeu îi poţi scrie de pe pământ, mai greu din iad. Satana nu se va face niciodată curierul tău.
Un creştin care nu are rădăcini… este recoltă uşoară pentru Satana.
Dragostea vindecă oamenii, pe cei care o dăruiesc dar și pe cei care o primesc.
Un bilet..
16/06/2011 — CBCB
Un băieţel orfan şi olog din naştere, locuia singur la o mansardă, prin mila unei rude nevoiaşe, căreia îi zicea mam-mare. Învăţase să scrie şi să citească de la raposata lui mamă, iar, când aceasta trăia, îl mai ducea şi la biserică din cartierul sărac unde locuiau, dar mai mult să se încălzească la soba care ardea acolo, căci acasă nu aveau cu ce.
Amintindu-şi de zilele acelea, ar fi dorit să aibă acum măcar o Biblie, pentru ca versetele ei să-i mai mângaie singuratatea şi suferinţa. Providenţa a făcut ca Iacob, singurul lui prieten, un băiat cu sufletul tot atât de bun, să-l ajute să i se împlinească dorinţa, cumpărând o Biblie şi dăruindu-i-o.
Sfânta Scriptură îi ţinea acum tovărăşie şi el a pătruns mai adânc dragostea lui Dumnezeu, jerfa răscumparatoare a lui Isus Hristos, care, prin sângele Lui preţios, i-a spălat greşala şi i-a dăruit viaţă veşnică.
Astfel, în el s-a născut dorinţa să vorbească şi altora despre ceea ce citise şi s-a apucat să scrie bilete cu câte un verset din Biblie, pe care le arunca pe fereastră, în speranţa că vor fi citite de câte vreun trecător. Stăruinţele lui au dat roade, căci un bileţel a fost citit de un domn, care şi-a schimbat complet felul de viaţă şi, devenind predicator, a continuat lucrarea misionară a micuţului orfan. Acesta s-a săvârşit la puţină vreme de la această întâlnire, trecând la cele veşnice, fericit că a îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu.
Realitate sau ficţiune, povestea ilustrează foarte bine o trăsătură definitorie a creştinismului, şi anume chemarea la lucrarea misionară a fiecăruia dintre noi: Tom nu avea talent oratoric.
Un verset, un simplu verset copiat din Biblie a mers de-a dreptul la inimă. Închipuiţi-vă că cineva este în necaz. Aşa cum nu exista două amprente identice şi necazul este trăit diferit. În plus, nu există necaz, ci necazuri. Dintr-o dată, ar primi un mesaj cu cuvintele potrivite. Cu vesetul potrivit. Nu credeţi că le-ar sorbi ca şi cum ar fi unse cu miere?
Daţi versetul potrivit pentru persoana potrivită. Versetul care să vorbească despre problema lui, să fie o rezolvare tainică la problema lui. Dacă i-aţi trimis versetul potrivit, la momentul potrivit, întregul univers pentu el este acolo, în cele câteva slove. Cuvântul lui Dumnezeu este prezent într-un verset ca şi în întreaga Sfântă Scriptură.
Micuţul Tom a înţeles mai bine decât oricine. Nu le vorbi tu oamenilor, lasă-L pe Dumnezeu să le vorbească. Prin tine. Tu trimite-le un bilet, un singur bilet. Un verset. Biletul lui de intrare în lumea minunată a Scripturii.
De ce nu mergi la biserică ?
03/06/2011 — CBCB“Mă bucur când mi se zice: Haidem la Casa Domnului!” Psalmul 122 :1
ZECE MOTIVE PENTRU CARE NU MĂ SPĂL
Înainte să îmi spui de ce nu mergi la biserică, te rog să citeşti următoarele zece motive pentru care nu te speli:
1. Am fost forţat să mă spăl când eram copil
2. Oamenii care se spală sunt toţi nişte ipocriţi
3. Sunt atât de multe feluri de săpun; nu mă pot decide care este cel mai bun
4. Obişnuiam să mă spăl, dar am ajuns plictisit şi m-am oprit
5. Eu mă spăl numai de ocazii speciale, cum ar fi Crăciunul sau Paştele
6. Nici unul dintre prietenii mei nu se spală
7. Am să încep să mă spăl atunci când voi fi mai în vârstă şi mai murdar
8. Nu am timp ca să mă spăl
9. În baie este prea rece iarna şi mult prea cald vara
10. Cei care fac săpun vor, de fapt, doar banii tăi.
Ai priceput mesajul?
În Casa lui Dumnezeu vei auzi principii care îţi vor schimba viaţa, afacerea, casa, familia, viitorul, destinul. Dumnezeu va spune lucruri pe care nu le vei putea auzi nicăieri altundeva. Îţi poţi trăi viaţa fără asemenea informaţii?
Trupul tău este temporar, dar sufletul este veşnic; cât de înţelept crezi că este să îţi pese de primul şi să îl neglijezi pe celălalt? În biserică vei găsi o familie în care să te integrezi şi perspective asupra vieţii care îţi vor face aceasta viaţă mai bună – şi veşnicia minunată! Iubeşti Casa lui Dumnezeu? Ar trebui. Acolo poţi găsi soluţia pentru veşnicie şi pentru fiecare zi. Unde altundeva ai putea să mergi şi să găseşti asta?!
Isus mergea regulat (Luca 4:16) şi tot aşa făceau şi discipolii (Faptele Ap. 2:46). Dar nimeni nu iubea Casa lui Dumnezeu ca regele David. El zice: „Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!… Căci mai mult face o zi in curţile Tale, decât o mie în alta parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!”
Un cercetător a întrebat o femeie în vârstă de 80 de ani care este secretul ei. Ea a răspuns: „Când umbli cu Dumnezeu ai un scop, aşa că trăieşti mai mult, mai bine şi ai pace”.
Dacă ai putea găsi acestea într-o pastilă, cât ai plăti pentru aceasta?
Crezi că ar trebui să te forţeze cineva să o iei?
Citeşte din nou cuvintele psalmistului: „Mă bucur când mi se zice: Haidem la Casa Domnului!”
Unde e Dumnezeu ?
01/06/2011 — CBCBFiica marelui evanghelist Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu în emisiunea „Early Show” (Spectacolul matinal), a fost întrebată de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 şi i s-a pus o întrebare la care mulţi ar fi dat răspunsuri 
nesatisfăcătoare:
nesatisfăcătoare:„Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple aşa ceva şi să privească atât de nepăsător aceasta catastrofă de pe pământul Americii?”
Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral, a răspuns cu nişte replici foarte logice, profunde şi inspirate, nepregătite dinainte (se poate vedea pe videoclipul înregistrat). Dânsa a precizat foarte calm şi explicit, precizând următoarele:
„Şi eu mi-am pus deseori aceasta întrebare şi mi-am găsit următoarele răspunsuri.. . Cred – nu cred, dar sunt profund convinsă – că Dumnezeu a fost şi rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să iasă din şcolile noastre, din guvernul şi din vieţile noastre, că ne descurcăm şi singuri, fără ajutorul Lui…
Şi, fiind El un adevărat gentleman, cred că pur şi simplu S-a dat, calm, la o parte…
Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila şi protecţia Sa, daca Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate în şcoli etc.)
Cred că totul a început când Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţară atee şi care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie în SUA…
Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ţi iubeşti aproapele că pe tine însuţi), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să ştie ce vorbeşte, aşa că am spus O.K.
Apoi, altcineva a spus că profesorii şi diriginţii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că, băieţii fiind băieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinţilor că le-au primit de la şcoală. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre aleşii noştri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac în viaţa lor privată atât timp cât îşi fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine.
Apoi, nişte libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine.. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la liberă exprimare.
Apoi, industria show-business-ului a spus: hai să facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment – amuzament, nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa ca totul a mers înainte.
Iar acum ne întrebăm speriaţi de ce copiii noştri nu au conştiinţa, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înşişi. Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea vei şi culege.
Noi Îi spunem lui Dumnezeu: Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţa ucisă în clasă? Iar Dumnezeu răspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-aţi spus să plec din şcoli?
E ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toţi oamenii vor sa meargă în ceruri, deşi nu cred, nu gândesc, şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu şi de fapt să îl urmează pe Satana, care, se ştie că, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu…
E ciudat cum ne repezim să judecam, dar nu ne place să fim judecaţi. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiţi mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite şi altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud şi obscen trece liber prin cyberspaţiu, dar orice discuţie publică despre Dumnezeu este împiedicată la şcoală şi la locul de muncă.
Este, în sfârşit, ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii.”
(Interlocutoarea a mai venit şi cu alte argumente, dar ne oprim aici).
…dacă în următoarea clipă ar fii rândul tău?
25/05/2011 — CBCB
Charles Spurgeon, așa numitul prinţ al predicatorilor, a spus:
-„Nu ai nici o dorinţă ca toţi cei din jurul tău să fie mântuiţi ? Atunci nici tu nu eşti mântuit. Fii sigur de asta !”
Zilnic, 150.000 de oameni mor şi merg în eternitate. Unii în rai, alţii în iad.
În fiecare secundă, inima a două persoane încetează să mai bată, persoanele respective trecând în veşnicie.
Ce-ai zice dacă în următoarea clipă ar fii rândul tău? Unde vei merge? În Rai sau în Iad? Asigură-te că eşti pe drumul care duce în rai!
.
El a făcut cerurile și pământul!
22/05/2011 — CBCB| „Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său! | |
| El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci.” |
Psalmul 146: 5-6
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 