Ce are Dumnezeul creştinilor ?

Întrebat ce are mai presus Dumnezeul creştinilor decât celelalte religii, John Stott a replicat: „Dumnezeul nostru are o cruce!”

 

Altădată un creştin a întâlnit un grup imens de pelerini.

-„Ce procesiune religioasă e asta?”.

-„S-a găsit un picior al lui Budda, şi acum mergem să-l îngropăm”.

-„Dumnezeul nostru a murit, şi a înviat. Nici un os de-al Său n-a rămas aici pe pământ!”

 

Odată, episcopul evreu al Parisului, Claude Montefiore, a fost întrebat de cineva care este diferenţa între Dumnezeul evreilor şi cel al creştinilor. „Dumnezeul evreilor aşteaptă ca oamenii să se pocăiască, pe când Dumnezeul creştinilor de duce după oaia pierdută”.

Dumnezeul creştinilor s-a dat jertfă pe Sine.

Când ai Biblia la îndemână…

Principele de Granada era un potenţial aspirant la coroana Spaniei fapt pentru care a fost întemniţat pe viaţă de casa regală iberică. După 30 de ani de întemniţare în singurătatea puşcăriei, a plecat la cele veşnice. Când au deschis uşa carcerei, în care nimeni nu mai intrase în anii detenţiei prinţului, au găsit „moştenirea” acestuia, încrestată pe pereţi:

– Sfânta Scriptură conţine 3.538.483 litere, 773.933 cuvinte, 31.373 versete şi 1180 de capitole; (cu cărţile apocrife);

– fiecare verset al psalmului 135 se termină  „în veac ţine îndurarea Lui”;

– cuvântul Dumnezeu este scris de 1853 ori în Biblie;

– Estera 8:12 este cel mai lung verset din Cartea Sfântă;

– Psalmul 98:8 este mijlocul Bibliei; („să bată din palme râurile, să strige de bucurie tot pământul) (înaintea Domnului, căci El vine să judece tot pământul, vs. 9);

– cuvântul „nu te teme” este scris de 366 ori în Biblie, câte o stimulare pe zi, plus încă una bonus (pentru anii bisecţi);

Prinţul de Grenada a recomandat ca toată lumea să citească Evanghelia după Luca 6:20-49. El a spus că pentru mântuirea veşnică a unui suflet sunt suficiente doar trei cuvinte: „Isus, Mântuitorul lumii”!

Un gând..

Suntem creştini în măsura în care ne rugăm şi ne rugăm în măsura în care suntem creştini…

Publicat în meditaţie. 2 Comments »

Un gând..

Un gând..

Îngrijorarea nu este decât o pierdere de vreme!
Ea nu este doar inutilă, ci şi dăunătoare! Charles Mayo (Clinica Mayo, USA), a demonstrat că îngrijorarea afectează circulaţia sângelui, glandele, sistemul nervos şi inima! Ea conduce la atacuri de panică!

– 40% sunt îngrijorări cu privire la lucruri care nu se vor întâmpla vreodată;

– 30% sunt îngrijorări legate de trecut – pe care nu-i putem schimba;- 12% sunt îngrijorări legate de critica din partea altora, în general neadevărată;

– 10% sunt îngrijorări legate de sănătate, care se înrăutăţeşte din cauza stresului;

– 8% sunt îngrijorări legate de probleme reale, care pot fi rezolvate.

Se poate scăpa de îngrijorări? Da. Şi încă foarte simplu. „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voaste!” (1 Petru 5:7).

Poem..

Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o papuşă de cârpă şi mi-ar oferi o bucată de viaţă, fără îndoială că n-aş spune tot ceea ce gândesc, dar m-aş gândi la tot ceea ce spun.

Aş aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu adevărat.
Aş dormi puţin, n-aş mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem 60 de secunde de lumină.
Aş merge când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când alţii dorm.
Aş asculta când alţii vorbesc, şi aş savura o îngheţată bună de ciocolată.
„Aş trăi ca îndragostit de dragoste”.

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucatică de viaţă, m-aş îmbrăca simplu, aş cădea în genunchi în faţa soarelui, lăsându-mi goale corpul şi sufletul.

Dumnezeule, dacă aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe gheaţă  şi aş astepta primele raze de soare. Cu un vis de Van Gogh aş picta pe stele un poem de Benedetti şi i-aş oferi lunii un cântec de Serrat. Aş stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul roşu al petalelor.

Dumnezeule, dacă aş avea o bucată de viaţă…, n-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun celor pe care îi iubesc cât de mult îi iubesc.

Aş convinge fiecare bărbat, fiecare femeie, că ei sunt preferaţii mei şi aş trăi ca îndrăgostit de dragoste.
Aş demonstra oamenilor cât se înşeală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să ştie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!

I-aş da aripi unui copil, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare.

„Când mă vor pune în cutie…” I-aş învăţa pe bătrâni că moartea nu vine o dată cu bătrâneţea, ci cu uitarea.

Am învăţat atât de mult de la voi oamenilor! Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să ştie că  adevarata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învăţat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învăţat că un om nu are dreptul să-l priveasca pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
                                                  de Gabriel Garcia Marquez

Un gând

Doi exploratori se târăsc prin gerul Alaskăi. Drumul până la cabană e destul de lung, ei sunt istoviţi de putere. Undeva într-o prăpastie, zace un al treilea, un muribund. Un explorator se opreşte să-l salveze. Celălalt pleacă grăbit mai departe. Cu muribundul în spinare, mai mult târâş decât mergând pe picioare, salvatorul se apropie de cabană. Prin lumina difuză, vede un morman îngheţat la 60 metri de cabană. Era exploratorul ce-l părăsise. Alegerea egoistă îl costase viaţa. Salvatorul însă a scăpat datorită celui muribund. Pe drum, corpul acestuia îi ţinuse de cald…
În viaţă avem multe alegeri. Unele-s importante, altele nu. Unele-s facultative, altele obligatorii. Putem face alegeri bune sau greşite. Nu totdeauna murim.
Există şi alegeri pentru veşnicie. Ce vei face cu Isus?

Un gând..

O femeie către vecina sa:

-”Ce lapte bun mi-ați dat! Ați schimbatat cumva vaca?”.

-”Nu vecină, m-am schimbat eu!”

De meditat:
De ce alte biserici cresc? De ce în alte localități se pocăiesc oameni? De ce sunt biserici mari, pline? Pentru că au pastori mai școliți? Pentru că au tineri care cântă, bătrâni care se roagă? Pentru că ştiu să aplice diferite metode moderne? Sau pentru că au rămas tradiționali? 

Există Dumnezeu ?!

Există Dumnezeu ?!
     de Octavian Paler
Un bărbat a mers la frizer să se tundă.
În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus:
„Nu cred că Dumnezeu există.”
„De ce spui asta?” a întrebat clientul.
„Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri.”
Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus:
„Ştii ceva? Frizerii nu există!”
„Cum poţi spune asta?” a întrebat frizerul nedumerit. „Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!”
„Nu e aşa!” a spus clientul. „Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară.”
„Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine.”
„Exact!” a spus clientul plin de încântare.”Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume.”

Un gând