Ispita
06/10/2013 — CBCB
”Și nu ne duce în ispită” spune unul dintre versetele din Rugăciunea Domnească (Matei 6:13).
- Dumnezeu ne conduce, uneori, prin situații grele, pentru a ne testa, pentru a ne crește. El ÎNGĂDUIE asta, spre binele nostru. Biblia spune însă şi că “nu va îngădui să fim ispitiți peste puterile noastre”.
- Diavolul ispitește. Vina, totuși, ne aparține, dacă cedăm ispitei.
- Ispita NU este păcat. Poți trece prin ispită și fără să păcătuiești.
Dar să nu uităm:
“Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12)
Religia şi Evanghelia – diferenţe
04/10/2013 — CBCB
Religia este operă omenească. Evanghelia este dată de Dumnezeu.
Religia este ceea ce omul face pentru Dumnezeu. Evanghelia este ceea ce Dumnezeu face pentru om.
Religia este căutarea omului după Dumnezeu. Evanghelia este căutarea lui Dumnezeu după om.
Religia este aderarea la un sistem. Evanghelia este devotamentul faţă de o persoană.
Religia caută apartenenţa. Evanghelia caută relaţia.
Religia subliniază „a face”. Evanghelia subliniază „a fi”.
Religia spune „încearcă”. Evanghelia spune „încrede-te”.
Religia spune „fă bine să primeşti bine”. Evanghelia spune „dreptate fără fapte”.
Religia se străduieşte pentru transformarea exterioară. Evanghelia se străduieşte pentru transformarea interioară.
Religia este ovedere bună. Evanghelia este o veste bună.
Religia spoieşte. Evanghelia albeşte.
Religia se schimbă cu vremurile. Evanghelia schimbă vremurile.
Religia spune „dacă mă străduiesc, poate voi fi cu Dumnezeu”. Evanghelia spune „dacă mă încred în Cristos, voi fi cu Dumnezeu”.
Religia aduce teamă şi nesiguranţă. Evanghelia aduce speranţă şi siguranţă.
Religia spune „Eu cred în mine şi în faptele mele”. Evanghelia spune „Eu cred în Cristos şi în lucrarea Sa”.
Religia nu a funcţionat niciodată . Evanghelia a funcţionat întotdeauna.
Religia spune „fă”. Evanghelia spune„făcut”.
Frizerul
28/09/2013 — CBCB
Un om a mers la un frizer pentru a se tunde şi a se bărbieri. În timp ce frizerul a început să lucreze, au început să aibă o conversaţie bună. Ei au vorbit despre atât de multe şi diverse teme… până când, în cele din urmă, au atins subiectul existenţei lui Dumnezeu, frizerul a spus:
-„Nu cred că Dumnezeu există.”
-„De ce spui asta?” a întrebat clientul.
-„Ei bine, trebuie doar să ieşi în stradă să realizezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu există, ar existat atât de mulţi oameni bolnavi? Ar mai fost copii abandonaţi acolo? Dacă Dumnezeu există, nu ar fi fost suferinţă, nici durere. Nu îmi pot imagina un Dumnezeu iubitor, care ar permite toate aceste lucruri.“
Clientul a rămas gânditor pentru un moment, dar nu a răspuns, nevrând să înceapă o discuţie contradictorie. Frizerul şi-a terminat treaba lui şi clientul a plecat. Dar imediat după ce a părăsit frizeria, a văzut un om în stradă cu părul lung, murdar neîngrijit şi o barbă imensă. Clientul s-a întors şi a intrat în frizerie din nou şi a spus la frizer:
-„Ştii ce? Frizerii nu există!”
-„Cum poţi să spui asta?”, a întrebat frizerul surprins.
– „Eu sunt aici şi eu sunt un frizer. Şi doar ce am lucrat pe tine.“
-„Nu!“ a exclamat clientul, „frizerii nu există pentru că dacă erau, nu ar existat oameni cu păr lung şi murdar cu barba neîngrijită cum este omul ăla de afară.“
-„Ah, dar frizerul există!“ a răspuns frizerul. „Ce se întâmplă, este că oamenii nu vin la mine.”
-„Exact!” a urmat clientul. „Exact asta este… Dumnezeu, de asemenea, există! Ce se întâmplă, este că oamenii nu merg la El şi nu-L caută. De aceea, există atâta durere şi suferinţă în lume.”
.. ca nişte copilaşi
27/09/2013 — CBCB
Matei 18:3 ,,Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”
Vrei, nu vrei ..
26/09/2013 — CBCB
Vrei, nu vrei … moartea tot va veni! Eşti tu gata? (Acum…!)
Inscripţie sinceră pe o piatră funerară:
„Mă aşteptam eu la aşa ceva, dar nu chiar aşa de repede …”Ascultându-l pe vorbitorul necunoscut care se pierduse în elogii la adresa celui mort, soţia defunctului şopti la urechea unuia dintre copii: „Du-te şi vezi dacă cel din coşciug este tata.”
Întrebată de fiul său dacă îi este teamă de moarte, o credincioasă care nu mai avea mult de trăit a răspuns: „Oh, nu, fiul meu.
În curând voi trece Iordanul şi ştiu că Tatăl meu este stăpân pe ambele maluri.”La sfârşitul turului prin mânăstire, un ateist îi spune cu compătimire călugărului: „Dacă Dumnezeu nu există, ţi-ai irosit viaţa
degeaba”. Zâmbind, călugărul a răspuns: „Dacă m-am înşelat, am pierdut 50, 70 sau 90 de ani de viaţă. Dar dacă dumneavoastră vă înşelaţi, aţi pierdut veşnicia”.
Ploaia..
25/09/2013 — CBCBCâţiva fraţi au plecat în misiune prin părţile Clujului. Au ajuns într‑un sat uitat parcă de lume; făcuseră un drum lung şi puţin bănuiau păţania pe care aveau s‑o trăiască.
Veniseră pe vreme bună, cu soarele sus şi nori nicăieri. Când au scos însă instrumentele să cânte în uliţa satului, în faţa singurei case care adăpostea o familie de pocăiţi, micul grup n‑a apucat să cânte decât câteva strofe că, aşa ca din senin, venite parcă de după un colţ unde‑i pândiseră, s‑au pornit şuvoaiele. Ploua torenţial de rupea pământul.
Uzi până la piele, cu instrumentele ude, „pocăiţii” s‑au dat bătuţi şi s‑au refugiat în casa fratelui lor de credinţă. Nici să se roage nu le venea … făcuseră atâta amar de drum de pomană. Se părea că cerul le încurcase toate socotelile.
Când s‑a mai potolit puţin potopul de afară, gazda a ieşit să vadă cine strigă în stradă şi s‑a întors să le spună:
-„Sunt cincisprezece bărbaţi şi spun să ieşiţi afară la ei, că au să vă ceară ceva…”
Fraţii s‑au uitat speriaţi unii la alţii: –„Şi udaţi şi bătuţi?” De asta veniseră ei la „evanghelizare”?
De ieşit au trebuit să iasă şi, ca să le fie mai la îndemnă, au ieşit toţi, deşi grupul lor nu era prea arătos pentru bătaie…
-„V‑am ruga frumos, dacă nu vă este cu supărare, să mai cântaţi câteva cântări de‑ale dumneavoastră. Că popa al nost” tot face slujbe şi cântă de câteva săptămâni de zile, dar ploaia n‑a venit. Dumneavoastră numa’ ce‑aţi cântat puţin şi v‑a ascultat Domnu’. Vă rugăm să ne mai cântaţi, că‑i mare seceta şi avem nevoie de apă …”
Cerul, la urma urmei, ştiuse el ce trebuie să facă. Stăpânul ploii pregătise fără să ştie ei „situaţia”, aşa ca sătenii să vină ei singuri să le ceară apă pentru secetă. Şi le‑au dat… dar cel mai frumos a fost că le‑au dat şi ceva din… apa vie a Cuvântului lui Dumnezeu, bună şi numai potrivită pentru orice fel de secetă …
din „Amintiri cu sfinţi”
Te temi de… „ultimul tău drum”!?
22/09/2013 — CBCB
Când murim, lăsăm în urmă tot ce avem şi luăm cu noi tot ceea ce suntem.
* * * * * * * * * *
Nu ştiu cum se face: toţi vor să ajungă în cer, dar nimeni nu vrea să moară!
* * * * * * * * * *
Nu vă e frică de moarte! Cu cât murim mai repede, cu atât avem mai mult timp să fim nemuritori!
* * * * * * * * * *
Concepţia despre moarte îţi determină filozofia cu privire la viaţă.
* * * * * * * * * *
Moartea poate fi asemănată cu linia orizontului, care nu este un sfârşit, ci doar o limită a vederii noastre.
* * * * * * * * * *
Moartea nu este un punct final, ci doar o virgulă în povestea vieţii.
* * * * * * * * * *
Bunicul obişnuia să glumească citind rubrica deceselor din ziarul local:
„-Straniu, nu-i aşa? Uite cum toţi mor în aceasta frumoasă ordine alfabetică!”
* * * * * * * * * *
„Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.” (Romani 14: 8)
* * * * * * * * * *
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 