“Cred în Dumnezeu aşa cum cred în soare, nu pentru că îl pot vedea, ci pentru că, datorită lui, toate lucrurile se pot vedea.”Incredibila poveste a unui pastor scoţian care i-a evanghelizat pe pasagerii vasului Titanic, în acele momente de groază ale tragediei.
Au trecut mai bine de 100 de ani de la scufundarea vasului Titanic. Printre multele onoruri şi comemorări oferite în memoria celor pierduţi în apele Atlanticului, cu ocazia centenarului tragediei, o biserică din Scoţia a organizat un omagiu unuia dintre pastorii săi, numit John Harper, fiind şi el unul dintre cei care au murit atunci.
Tragedia Titanicului este foarte cunoscută publicului, datorită mediatizării acesteia prin filme, documentare şi cărţi . În 14 Aprilie 1912, revista comercială The Shipbuilder, descria Titanicul ca fiind „practic indestructibil”, iar în 31 Mai 1911, unul dintre angajaţii Companiei de Construcţii Navale White Star, a făcut faimoasa declaraţie „nici Dumnezeu nu poate scufunda această barcă”.
John Harper s-a convertit la vârsta de 14 ani şi la 18 ani a început să predice. În 1897 (la 25 de ani) a devenit primul pastor al Paisley Road Baptist Church din Glasgow. Prin păstorirea acestuia, biserica a crescut rapid de la 25 de membrii, la 500 şi au fost nevoiţi să se mute în altă locaţie.
În momentul dezastrului de pe Titanic, Harper de 39 de ani, văduv şi cu o fetiţă de şase ani, Nana, era pastor la Walworth Road Baptist Church din Londra. Motivul pentru care se afla la bordul Titanicului, era privilegiul ce i se făcuse de a predica în una din cele mai mari biserici din Statele Unite, Biserica Moody din Chicago, numită aşa de către faimosul ei fondator Dwight L. Moody. Biserica aştepta cu nerăbdare sosirea acestuia, nu doar pentru serviciile de evanghelizare ce aveau să urmeze, ci şi pentru a-şi cunoaşte viitorul potenţial pastor, invitaţia fiind făcută, urmând doar ca Harper să confirme. Harper era cunoscut ca şi un predicator atractiv, foarte potrivit pentru a predica în aer liber, a cărui inteligenţă şi capacitate de înţelegere a adevărului biblic, îi permitea să combată cu succes pe orice agresor.
Atunci când vasul Titanic s-a izbit violent de acel iceberg, Harper ca o măsură de siguranţă şi-a pus fetiţa într-o barcă de salvare, lăsând-o în grija unei verişoare, care îi însoţea în călătorie (această măsură de precauţie i-a salvat viaţa lui Nana Harper, care a murit în 1986 la vârsta de 80 de ani). Predicatorul ar fi putut să rămână şi el în barca de salvare, îngrijind fetiţa, dar el a optat la a se întoarce pe vas şi de a da celor de acolo încă o oportunitate de a-l cunoaşte pe Hristos. Există mărturii înregistrate că Harper le-a vorbit fiecărei persoane ce se afla în panică şi le-a arătat nevoia de a se întoarce la Hristos.
Când apa a început să scufunde Titanicul, Harper a fost auzit strigând: „femeile, copiii şi cei nemântuiţi să urce primii în bărcile de salvare”. Când Harper a auzit pe un bărbat refuzând chemarea de a-l accepta pe Hristos, acesta i-a dat lui vesta de salvare spunând: „acesta are nevoie de ea mai mult decât mine”. Până în ultimul moment în care a fost la bord, pastorul a insistat la cei prezenţi ca să-şi predea viaţa lui Isus.
Patru ani mai târziu, în timpul unei reuniuni în Ontario – Canada, a celor ce au supravieţuit catastrofei, unul dintre aceştia a povestit ce i s-a întâmplat pe când se afla în apele Atlanticului. El se afla plutind pe o bucată de lemn, când dintr-o dată un val l-a împins pe Harper înspre el care la rândul său încerca să se menţină la suprafaţa apei pe o altă bucată de lemn. „El mi-a strigat atunci”:
– Eşti tu mântuit?
– Nu, nu sunt, i-am răspuns.
– Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fii mântuit, mi-a strigat el.
„Valurile l-au îndepărtat din nou pe Harper de către mine, dar numai puţin şi apoi a revenit iarăşi aproape de mine”.
– Acum eşti mântuit, mi-a strigat din nou?
– Nu, i-am răspuns.
– Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fii mântuit.
„Atunci, Harper pierzându-şi sprijinul din bucata de lemn, s-a pierdut în valuri. Şi acolo singur în noapte, cu două mile de apă sub picioare, mi-am predat viaţa Domnului Isus şi l-am primit ca Mântuitor personal. Eu sunt ultimul convertit al lui John Harper”, şi-a încheiat acel bărbat mărturia, plângând.
Annie Jessie (Nana), fiica acestuia a supravieţuit naufragiului şi a fost trimisă înapoi în Scoţia unde a crescut, s-a căsătorit cu un pastor şi şi-a dedicat viaţa Domnului.
Când Titanicul a plecat în prima lui călătorie pe mare, la bordul acestuia erau trei clase de pasageri (după nivelul lor social). Dar, imediat după tragedie, la Compania White Star din Liverpool – Anglia, în faţa clădirii principale, s-a aşezat o placă cu doar două clase de pasageri: cei care au fost salvaţi şi cei care au fost pierduţi.
Patronii Titanicului, prin acest gest, au reafirmat ceea ce Harper ştia deja. Există doar două clase de oameni în lumea aceasta: acei care-L acceptă pe Hristos şi sunt salvaţi pentru viaţa veşnică şi ceilalţi care nu-L acceptă şi sunt pierduţi pentru totdeauna.
Tu din care clasă faci parte?
cu moartea Lui”. 
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 