“Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creațiunii e tot inima unei mame.”

E Bersot

Oamenilor le e greu să fie fericiţi pentru că văd

trecutul mai frumos decât a fost,

prezentul mai rău decât este şi

viitorul mai dificil decât va fi. –

Marcel Pagnol

Definiția cuvântului simbriaş este plata unui om tocmit cu ziua, cu luna sau cu anul. Poate fi şi un regionalism; ştiu că se folosea cuvântul simbrie pentru plata muncii.
Simbriaşul sau muncitorul este o persoană care munceşte numai pentru a trăi, şi deşi munca în sine este nobilă, profitorii sunt patronii. Cei mai mulţi oameni nu se bucură decât de remuneraţie(salariu), iar viaţa pentru ei este o povară.

Copiii lui Dumnezeu nu aşteaptă o lună sau un an pentru a se bucura, ci ei se bucură de fiecare clipă, căutând şi găsind în fiecare zi o motivaţie pentru a se bucura, deoarece aşa ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Când un om bogat dar nefericit a plecat să caute un om fericit ca să-i cumpere cămaşa, a întâlnit un plugar creştin care cânta de bucurie la arat.
I-a oferit bani mulţi ca să-i dea cămaşa sa, dar el a desfăcut haina şi ia spus că nu are cămaşă.

Ca simbriaş nu aştepţi altceva decât ziua plăţii.

Poveste despre un lustragiu 
A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care își câștiga existența, da, ați ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau și ieșeau dintr-o clădire impozantă din centru orașului. Niciodată nu știuse exact ce clădire este aceea în fața căreia lucra de ani de zile, poate era o bancă, poate era o bursă, poate vreun minister important însă domnii bine îmbrăcați care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-și lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai crema de pantofi de cea mai bună calitate și era vesel și optimist. Într-un cuvânt era mulțumit cu munca lui iar clienții lui la fel așteptându-și răbdători rândul la lustruit. Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalți care l-a întrebat prietenos:

-“Ce faci aici? Ce-i cu tine așa de vesel? Nu ți-a spus nimeni de criza financiară?”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcați care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toți la curent cu criza.

-”Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet sa îți spună însă criza financiară e pe drum și ne va afecta absolut pe toți, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu un biet lustragiu. Așa că dacă ai un dram de minte îți iei măsuri din timp, ca să nu fii luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, știu ce vorbesc.”

După plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate ca într-adevăr nici unul dintre clienții lui nu îl considerase demn să îl pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele. Așa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară.

Pentru început folosea mai puțină crema de pantofi și mai de proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puțin timp fiecărui client, după cum se spune time is money. A început sa socializeze mai puțin cu aceștia, criza e criză, nu mai e timp de smalltalk. Preocupat de criza financiară devenise îngândurat, tăcut și își făcea treaba de mântuială. Așa că încetul cu încetul clienții fideli cărora le plăceau veselia și calitatea muncii lustragiului au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulțumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.

-“Ce m-aș fii făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aș fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.”

Un profesor de la Facultatea de Medicină a pus într-o zi studenților săi următoarea întrebare:

-”Am să vă redau istoricul unei familii. Tatăl are sifilis. Mama are TBC. Au avut deja 4 copii. Primul este orb. Al doilea a murit imediat după naștere. Al treilea este surd. Al patrulea are TBC. Mama este însărcinată. Părinții ar dori să facă avort. Care este decizia voastră ca viitori specialiști? Ce credeți?”

Cei mai mulți dintre studenți au recomandat avortul.

-“Felicitări, le-a spus profesorul. Tocmai l-ați ucis pe Beethoven!”.

Cel ce este considerat de istorie cel mai mare compozitor al umanităţii ar fi fost ucis în pântecele mamei de către înţelepciunea umană, de către intelectualii lumii. Dumnezeu este cel ce pune viaţă în pântecele tuturor mamelor, El este singurul ce are autoritate asupra vieţii.
Slavă Domnului, căci tatăl beţiv şi mama suferindă, au avut mai multă înţelepciune decât mulţi savanţi şi decât “cel mai puternic om al planetei” şi nu l-au ucis pe cel ce avea să compună chiar şi atunci când urechile sale nu au mai auzit.