O poezie cu autor anonim…dar deosebit de profundă…
Daca ești tată, sper să îți slujească ca exemplu…
Daca ai un asemenea tată, plânge liniștit de bucurie…ești binecuvântat…
TATA
Când tata se roagă, el nu foloseşte
Cuvinte rostite mereu la amvon;
Vorbeşte de lucruri diverse, fireşte,
Dar toate sunt altfel; şi vorbe şi ton.
Când tata se roagă la dânsul acasă
El vine la Domnul cu multe nevoi;
Dar tot ce-l frământă şi tot ce-l apasă
Mai mult decât toate atunci, suntem noi.
Când tata se roagă, în casă-i tăcere;
Ce calm, ce-adâncime îi tremură-n glas!
Noi ochii ne-nchidem şi până-n unghere
Se-aude bătaia bătrânului ceas.
Când tata se roagă, el basme nu spune
Îi ies de pe buze cuvinte fierbinţi,
Rugându-L pe Domnul să fac-o minune
Să-i fie băieţii mai buni, mai cuminţi.
Când tata se roagă mereu îşi arată
Dorinţa aprinsă ce-o poartă în piept:
Să nu se mai certe ai săi niciodată
Să umble cu teamă pe drumul cel drept.
Când tata se roagă, simţim o putere
De sus cum coboară precum un şuvoi
Şi-n inima noastră se naşte-o durere
Că tatei dureri, îi producem şi noi.
Când tata se roagă, pricepi şi tu, frate,
Că poate-i şi el uneori supărat,
Că nu i se face întruna dreptate,
Că multe necazuri spre el se abat?
Dar tata se roagă şi iarăşi se roagă,
Suspină şi geme, şi cere-ajutor;
Şi dacă se roagă de-o viaţă întreagă
Să fie acesta un lucru uşor?!
Da, tata se roagă! Deşi câteodată
Noi nu înţelegem cuvintele lui,
Îi strângem puternic mâna de tată,
Căci alta mai caldă, mai gingaşă nu-i.
Ssst! Tata se roagă! Cu zarva e gata!…
Dar mâine intrând în al Slavei Palat,
Păstrăm amintirea eternă că tata,
O viaţă întreagă cu foc s-a rugat.
James W. Alexander
Iată și cartea se poate citi de aici:
În 1921, Lewis Lawes a devenit șeful corpului de gardieni la închisoarea Sing Sing. Pe atunci regimul nici unei alte închisori nu era atât de dur ca acela de la Sing Sing. Dar când Lawes a ieșit la pensie 20 de ani mai târziu, închisoarea aceea devenise o instituție umanitară. Cei ce au studiat sistemul i-au atribuit lui Lawes meritele acestei schimbari, dar când a fost întrebat despre secretul acestei transformări, el a spus: “Totul se datorează minunatei mele soții, Catherine, care este îngropată dincolo de zidurile închisorii”.
Catherine Lawes era o tânără mamă cu trei copiii mici când sotul ei a început să lucreze la închisoare. Toți au avertizat-o de la început că nu ar trebui să treacă niciodată dincolo de zidurile închisorii, dar aceasta nu a oprit-o pe Catherine!
Când s-a jucat primul joc de basket din închisoare, ea a pășit în sala de gimnastică însoțită de… cei trei copii ai săi și s-a așezat in tribune alaturi de deținuți. Concepția ei era: “Soțul meu și cu mine avem de gând să le purtam de grijă acestor oameni și eu cred că și ei vor avea grija de mine! Nu am de ce să mă tem!” A continuat să se familiarizeze cu ei și cu dosarele lor.
A descoperit ca unul dintre ucigasii condamnati era orb, asa ca i-a facut o vizita. Tinandu-i mana in mainile ei, l-a intrebat: “Citesti in Braille?” “Ce e Braille?” a intrebat el. Apoi ea l-a invatat cum sa citeasca. Ani mai tarziu, inima lui transformata de aceasta iubitoare purtare de grija, avea sa planga pentru ea.
Apoi, Catherine a gasit in inchisoare un surdo-mut. A mers la scoala ca sa invete sa foloseasca limbajul semnelor. Multi au spus despre Catherine Lawes ca a fost intruparea lui Isus in inchisoarea Sing Sing din 1921 pana in 1937.
Apoi intr-o zi, ea a fost ucisa intr-un accident rutier. Dimineata urmatoare Lewis Lawes n-a venit la lucru, asa ca secundul i-a luat locul. Aproape instantaneu, inchisoarea parea sa stie ca ceva nu era in regula. Urmatoarea zi, trupul ei neinsufletit se odihnea acasa intr-un sicriu, la trei sferturi de mila de inchisoare.
Cand gardianul isi facea plimbarea de dimineata, a fost socat sa vada o mare multime formata din cei mai duri si mai insensibili criminali adunati ca o turma de animale la poarta principala. Apropiindu-se el a observat lacrimi de durere si tristete pe fetele lor. Știa ce mult au iubit-o ei pe Catherine!
Atunci s-a intors si le-a spus: “În regulă, băieți, puteți să mergeți. Dar fiți atenți și întoarceți-vă diseară!” Apoi a deschis poarta si o procesiune de criminali s-a deplasat, fara nici un gardian, trei sferturi de mila ca sa se alinieze in fata sicriului pentru a aduce un ultim omagiu Catherinei Lawes. Si toti s-au intors! Toți!
În săptămâna aceasta vor avea loc trei seri de evanghelizare cu pastorul Paul Negruț în Clisura Dunării, și anume:
Vă îndemnăm să susțineți în rugăciune această lucrare de evanghelizare și vă așteptăm cu drag!
POVESTEA EGOISTULUI
După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga în continuu:
– Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!
În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
– Bucură-te omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu
adevărat?
– Sigur că da – zise omul cu nerăbdare – sigur că m-am schimbat!
– Bine! – a mai spus îngerul. Vezi firul care coboară cum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.
– Ce faceţi?! – strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi?! – ţipa omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele. În clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.
– Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
– Nu se poate! – i-a răspuns îngerul.
– Cum aşa ? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor!
– Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale! Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt.
În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoană. Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.
În duminica din 12 august 2012, a avut loc un botez nou testamentar în Serbia în localitatea Kladovo; botezul în apă s-a desfășurat în râul Timok .
Lucrarea a început printr-un grup de frați din Comunitatea noastră *(Ovidiu Tămaș -pastor pensionar, Ioan Albu -misionar) au început lucrarea acolo în 14 martie 2012 iar de atunci merg lunar în misiune în câteva localități de acolo.
Dumnezeu să binecuvinteze lucrarea Lui mai departe! Vă prezentăm câteva poze de la eveniment.
Duminica din 16 septembrie 2012, Biserica Baptistă „Speranța” din Șopotul Vechi va sărbători cei 9 decenii de har.
Pe această cale invită pe toți cei care au legături și nu numai, cu frațietatea amintită, să se bucure împreună cu noi.
Pastor Daniel Fișteag
Ziua de 5 august 2012 a fost o zi care va rămâne în istoria Bisericii Baptiste nr. 1 din Dognecea, ca ziua în care s-a inaugurat Orchestra formată din 40 de copii care timp de 5 săptămâni, zi de zi au depus efortul de a se pregăti de a-l lăuda pe Dumnezeu. Cel care s-a ocupat de instruirea acestor copii a fost fratele Aurel Laiu din Bocşa.
Serviciul de inaugurare a avut loc în parcul comunei Dognecea unde un mare număr de ascultători au avut ocazia să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. La acest eveniment a participat şi primăriţa comunei care a avut şi un cuvânt de apreciere pentru tot ce s-a făcut. Pentru toate acestea spunem slăvit să fie Domnul ! Pastor Copocean Ovidiu