Goliat poate fi învins
02/04/2016 — CBCB
GOLIAT POATE FI INVINS
(BIRUINȚA ÎN LUPTA SPIRITUALĂ)
1 Sam.17:1-11
Textul de referință aduce în atenție un moment dificil din istoria poporului lui Dumnezeu. Dușmanii lor, filistenii, nu numai că ”…și-au strâns oștile ca să facă război…”(v.1) dar s-au poziționat chiar în imediata lor apropiere : ”s-au adunat la Suco, o cetate a lui Iuda”(v.1). Avem imaginea poporului lui Dumnezeu aflat cu dușmanul ”ante portas” (la porți). Pericolul era iminent, situația era dificilă. Oastea lui Israel s-a strîns și ”s-au așezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor”(v.2) Conflictul era de neevitat.
Dacă atunci poporul lui Dumnezeu era în conflict cu filistenii putem spune că acum, noul popor al lui Dumnezeu(1 Pet.2:9-10), biserica, este într-un conflict teribil cu armatele diavolului.(Ef.6:11-13). Dacă atunci Goliat era expresia vizibilă a inamicului, astăzi ”Goliatul” bisericii poate fi exprimat printr-o multitudine de provocări : la nivelul membrilor, la nivelul familiei, la nivelul bisericii ca trup al lui Hristos. Membrii bisericii sunt oameni foarte ocupați, familia (așa cum s-a format in Eden) este pângărită instituțional iar biserica este tot mai lipsită de relevanță. Ca membru al bisericii lui Hristos ce poți face într-o astfel de situație?
Pentru a încerca un răspuns la această întrebare ne vom folosi de relatarea biblică din 1 Sam.17 în care este prezentată ieșirea poporului lui Dumnezeu(Israel) dintr-o situație dificilă atunci când uriașul Goliat era in carne și oase în fața lor.
- Pericolul victoriei : invazia fricii! ”La vederea acestui om toți cei
Israel au fugit dinaintea lui și i-a apucat o mare frică” (v.24 / vezi și v.11)
Apariția filisteanului a adus groaza în tabăra poporului lui Dumnezeu. Și când au fost cuprinși de frică n-au putut face nimic. Blocajul a fost total : de la împărat până la ultimul soldat! Două au fost motivele care au adus frica : cuvintele acestui om si imaginea lui (v.11 și 24) Vorbirea lui Goliat avea în vedere faptul că în Israel nu se găsește nici un om care să-i facă față (v.8, 10, 23) El caută să-i facă pe cei din poporul lui Dumnezeu să se simtă mici, lipsiți de oameni valoroși, totalmente neajutorați. La adresa bisericii lui Hristos am auzit adesea cuvinte asemănătoare. Expresii de genul : ”nu-i nimeni așa cum ar trebui să fie”, ”nu-i nimeni pocăit” am auzit frecvent. Auzind mereu asemenea cuvinte (Israel le-a auzit 40 de zile! ,v.16) riscăm să ajungem să credem că așa este și să ne cuprindă frica și descurajarea.
Proorocul Ilie a ajuns temător și descurajat la gândul că nu mai e nimeni vrednic în Israel iar Iov deznădăjduit spune (37:1) :” La auzul acestor lucruri imi tremură inima de tot, si sare din locul ei.” Când sunt rostite cuvinte de ocară la adresa bisericii lui Hristos să luăm aminte la promisiunile lui Dumnezeu (Is.51:7) : ”Ascultati-Ma, voi care cunoasteti neprihanirea, popor, care ai in inima Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, si nu tremura de ocarile lor.” A doua motivație a fricii a fost legată de imaginea acestui om. Cei din Israel au văzut exact ceea ce nu le-a plăcut să vadă și anume că filisteanul e bine făcut, e puternic și bine înarmat.(v.24) Frica și descurajarea ne pot cuprinde nu numai când auzim pe alții vorbindu-ne de rău dar și atunci când vedem noi înșine partea neplăcută a realității. Noi nu numai că auzim multe lucruri rele spuse despre biserică dar pe unele le și vedem! Vederea lucrurilor neplăcute n-ar trebui să ne panicheze, să ne șocheze. Să nu lăsăm să ne cuprindă frica la vederea lucrurilor care nu ne plac! Asemenea lui Petru care ”… cand a vazut ca vantul era tare, s-a temut”(Mt.14:30) și a început să se afunde.
Promisiunile lui Dumnezeu sună astfel : ” Cand vei merge la razboi impotriva vrajmasilor tai, si vei vedea cai si care, si un popor mai mare la numar decat tine, sa nu te temi de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, este cu tine.”(Deut.20:1)
Vederea multor lucruri neplăcute chiar în biserica lui Hristos nu trebuie să ne determine la inactivitate, la teamă, la blocaj sau la a face pasul înapoi. Este un fel de ”modă” a vremii noastre să se vorbească și să se prezinte biserica în cele mai sumbre culori. Culmea este faptul că au ajuns unii slujitori ai bisericii să se ocupe de asta și să le fie frică. Cuvintele și imaginea lui Goliat fac ca poporul lui Dumnezeu să fie ”cuprins” și ”apucat” de ”o mare frică”(v.11 și 24) Totul cu o singură excepție : David! (v.32) Te lași cuprins sau apucat de frică atunci când ”Goliat” e la porțile bisericii sau vei merge la luptă împotriva lui?
- Logica victoriei : exemplele din trecut! ”…Și când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el îl loveam și-i smulgeam oaia din gură…”(v.34-37)
Pretenția lui David de a se bate cu filisteanul părea ilogică pentru toți. Numai că David avea o logică simplă : Victoriile din trecut pot fi repetate și în prezent! E drept că leul și ursul nu se puteau compara cu Goliat dar David știe că biruințele mici pot fi un punct de plecare pentru victoriile mari! Când suntem în pragul unei mari provocări să ne aducem aminte de momentele din viața noastră când am fost biruitori. Dacă vorbim de marile victorii spirituale ale lui Daniel și tovarășilor lui în cuptorul aprins și în groapa cu lei nu vom uita că prima lor ”mică” victorie au obținut-o în …sala de mese! Avem astfel de experiențe în istoria vieții noastre spirituale. Dacă am fost biruitori cu Dumnezeu în trecut nu putem fi biruitori – cu acelasi Dumnezeu – și în prezent? La Soco și Azeca poporul lui Dumnezeu și-a ignorat propria istorie. In fața provocării prezente, poporul Domnului a uitat de victoriile trecute! Niciodată să nu facem o asemenea greșeală.
- Secretul victoriei : credință nu metode! ”…Domnul care m-a izbăvit din ghiara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean” (v.37)
David pleacă să se bată cu Goliat cu credința că Domnul îi va da izbânda. Saul se baza pe metode. El îl îmbracă pe David cu hainele lui dându-i sabie, platoșă și coif (v.38) Mai mult, Saul folosește și un limbaj de lemn cu conotație spirituală des auzit și azi : ”Du-te și Domnul să fie cu tine!”(v.37c) Oricât de frumos ar suna aceste cuvinte, în realitate ele nu înseamnă mai mult decât ”baftă!” sau ”noroc!”. Aceasta pentru că dacă el credea ce spune ar fi pornit imediat la luptă cu filisteanul! Intr-o altă împrejurare (1Sam.15:13) Saul arată că nu-i greu să vorbești despre Domnul chiar și atunci când nu asculți de El! Saul e lipsit de credință. El se bazează pe arme. David merge prin credință. El nu poate merge cu armele lui Saul. (v.39) Este interesant de remarcat faptul că David nu renunță la toiag (v.40a) iar filisteanul observă acest amănunt(v.43). Adesea oamenilor li se pare nefiresc faptul că nu luptăm cu aceleași arme ca și ei! Credința lui David este exprimată clar în cuvintele pe care i le spune lui Goliat (v.45-46). Doar credința lui puternică l-a făcut în stare să declare că va tăia capul filisteanului deși nu avea în mână decât toiagul și praștia! In bătăliile spirituale nu trebuie să ne bazăm pe metode ci pe credintă! Ce lucruri mari poate face o credință cât un grăunte de muștar! (Mt.17:20) Scriind corintenilor (2Cor.10:3-4) apostolul Pavel spune : ” Macar ca traim in firea pamanteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca. Caci armele cu care ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.”
Nu ne bazăm pe metode, pe tehnici de luptă ci mergem înainte prin credința în Dumnezeu știind că :”… Domnul iti va da biruinta asupra vrajmasilor tai care se vor ridica impotriva ta; pe un drum vor iesi impotriva ta, dar pe sapte drumuri vor fugi dinaintea ta.”(Deut.28:7) Apostolul Ioan ne dă asigurarea că :”…oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea; si ceea ce castiga biruinta asupra lumii, este credinta noastra.”(1Ioan 5:4)
Atunci când pornim la luptă prin credință nu folosim victoria pentru slava noastră ci pentru slava lui Dumnezeu. Saul când i-a biruit pe amaleciți și-a ridicat un monument (15:12) David în schimb folosește victoria pentru a-L înălța pe Dumnezeu (v.46-47)
- Momentul victoriei : nu cu ochii pe ceas ci pas cu…pas!
Până să ajungă la sabie David s-a folosit de praștie. Era pregătit pentru cinci lovituri chiar dacă a folosit doar una. Inainte de a-i tăia capul David a trebuit mai întâi să i-l …spargă!
Ploaia nu a venit la prima rugăciune a lui Ilie ci abia când slujitorul s-a uitat a șaptea oară spre mare (1Imp.18:44). Tot atunci, ploaia mare a venit după ce mai întâi s-a văzut un nor mic! Momentul victoriei în bătălia cu marile provocări nu-l alegem noi ci îl decide Dumnezeu. Noi trebuie să ”înaintăm” pas cu pas și să așteptăm cu răbdare momentul victoriei finale. Va trebui să trecem prin multe necazuri până vom ajunge în Impărăția lui Dumnezeu spunea apostolul Pavel (F.A.14:22) Avem biruința asigurată :” Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!”(1Cor.15:57) Să mergem înainte cu nădejde și să ne arătăm mulțumitori față de Dumnezeu : ” Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos”(2Cor.2:14)
Ilie Milutin
(Predica rostita la Adunarea Generala a Comunitatii Baptiste din Caras Severin in 26 martie 2016)
Adunarea generală 2016 (2)
30/03/2016 — CBCBÎn cadrul întâlnirii avute în 26.03.2016 la adunarea generală a Comunității bisericilor baptiste CS, s-au prezentat rapoartele pe departamente, situații financiare și bugetul prevăzut pentru anul 2016.
Reprezentanții bisericilor din Comunitate au fost de aproximativ 140 de persoane și cu această ocazie am folosit prilejul să ne încurajăm pentru luptă și să căutăm cu și mai multă dorință, împlinirea voii lui Dumnezeu. Am cerut descoperire pentru planurile Lui Dumnezeu și să renunțăm la ambițiile noastre. Am celebrat victoriile din anul trecut și prin credință, ne uităm cu speranță la victoriile viitoare.
Domnul să binecuvinteze bisericile, frații și păstorii cu înțelepciune de Sus !
Mai multe imagini din cadrul adunării AICI.
Conferinţa Naţională a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România
20/03/2016 — CBCB
Conferinţa Naţională a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România va avea loc la Sibiu pe 28-29 Martie 2016, va avea ca motto: „Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul” (Efeseni 6:14), iar tema Conferinţei Naţionalei din acest an este: Domnul Isus Hristos – Adevărul Absolut.
Delegaţii Bisericilor Creştine Baptiste din România se întâlnesc în fiecare an la Conferinţa Naţională pentru rugăciune, studierea Cuvântului, părtăşie, cunoaştere, evaluare, strategie, precum şi pentru a lua decizii statutare cu privire la lucrarea Evangheliei în Cultul Baptist.
În conformitate cu art. 93 al (2) lit. a, coroborat cu art. 105 al (3) din Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist din România, Consiliul Uniunii Baptiste a hotărât convocarea Conferinţei Naţionale a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România în zilele de 28 și 29 Martie 2016. Întâlnirea va avea loc la Biserica Creştină Baptistă „Betania” din Sibiu, strada Pielarilor, nr. 8.
La Conferinţa Naţională sunt convocaţi toţi delegaţii desemnaţi conform art. 33 al. (3) din Statutul de Organizare şi Funcţionare a Cultului Creştin Baptist din România, adică 1 delegat la 200 de membri.
Programul Conferinţei Naţionale va fi următorul:
Luni, 28 Martie 2016
Sesiunea I Serviciul divin de deschidere a conferinței
19:00 – 21.00 Închinare cu credincioșii baptiști din oraș.
Marți, 29 Martie 2016
Sesiunea II Închinare, părtăşie şi rugăciune
9.00 – 9.30 Închinare şi rugăciune în plen.
9.30 – 09.50 Cunoaştere, părtăşie şi rugăciune. Fiecare slujitor prezent va găsi un coleg slujitor din ţară, se vor cunoaşte, vor împărtăşi bucurii şi provocări, se vor încuraja şi se vor ruga împreună.
Sesiunea III Mărturii şi mesaj biblic
10.00 – 10.20 Mărturii din câmpul slujirii.
10.20 – 11.00 Mesajul biblic.
Sesiunea IV Rugăciune, părtăşie, cântare
11.00 – 11.05 Învăţăm o cântare nouă.
11.05 – 11.15 Timp de părtăşie cu un coleg necunoscut.
Sesiunea V Probleme administrative
11.15 -12.30 Prezentare rapoarte, discuţii pe marginea rapoartelor şi descărcarea de gestiune. Votare buget 2017.
12.30 – 13.00 Prezentarea proiectelor Uniunii, Prezentarea parteneriatului cu Ucraina, Prezentare calendar şi Studiul biblic
13.00 – 14.30 Părtăşie la masa de prânz
Sesiunea VI Decizii
14.30 – 15.00 Prezentare şi votare CIM şi RRM. Prezentare şi votare moțiuni.
Sesiunea VII
15.00 – 15.30 Diverse
15.30 – 15.45 Rugăciune şi închiderea Conferinţei Naţionale
Pentru nimic în lume – poezie
20/03/2016 — CBCB
Pentru nimic în lume nu-ţi vinde trei comori:
Credinţa şi nădejdea şi dragostea dintâi
Chiar dacă pentru ele-ar trebui să mori,
Fă totul pân’ la moarte cu ele să rămâi.
Pentru nimic în lume să nu uiţi trei porunci:
Virtutea, ascultarea și-ntâiul legământ
Cu cât mai mulţi le calcă, cu-atât mai mult atunci
Veghează-le mai harnic, urmează-le mai sfânt.
Pentru nimic în lume să nu laşi trei virtuţi:
Smerenia, înfrânarea şi pacea în Hristos.
Şi-atunci cu cât trec anii mai mulţi şi mai plăcuţi
Cu-atât rodul vieţii va creşte mai frumos.
Valentin Popovici
Un gând..
19/03/2016 — CBCB
“Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” Matei 5:5
Blândeţea şi dragostea sunt semnele cele mai pronunţate ale copiilor lui Dumnezeu . Ele nu pot rămâne ascunse niciodata şi chiar cei mai înrăiţi duşmani, trebuie să le recunoască: “Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii”( Filip 4:5). Dintre roadele Duhului Sfânt în cel credincios, blândeţea este cea dintâi care-ţi izbeşte privirea. Lipsa blândeţii pune sub semnul întrebării celelalte roade ale Duhului. Oile din turma lui Cristos sunt cunoscute după blândeţe. Stanley-Jones spunea: “Departe de a fi o slăbiciune, blândeţea aceasta este rezultatul a doua forţe: una este puterea şi hotărârea care îndrăznesc să renunţe în duh şi a doua este pasiunea care simte adânc durerile altora şi se dăruieşte spre a sluji. Duhul renunţării şi duhul slujirii ajungând să se unească într-un om, produc o noua fiinţă, cea mai formidabilă de pe pământ: OMUL BLÂND! Domnul Isus a fost întruparea blândeţii si a fost numit Mielul lui Dumnezeu nu numai pentru că S-a adus jertfă pentru păcatele noastre, ci şi prin faptul că era blând.
Blândeţea este cea mai puternică armă şi cea mai înţeleaptă purtare în viaţa celui credincios. Că ai fost prea blând, n-o să-ţi pară rău niciodată. Dar nu tot aşa poţi să spui după ce te-ai înfuriat. Cel blând, chiar dacă nu are multă ştiinţă, e mai înţelept decât un savant furios. Dumnezeu nu se uită la cunostinţa pe care o ai, ci la roada blândeţii şi așa te pune în slujba Lui. Reprezentanţii Mielului lui Dumnezeu sunt numai cei blânzi şi smeriţi cu inima. Blândeţea de suprafaţă nu e blândeţe, ci făţărnicie. Dumnezeu se uită la inimă. Prin blândeţea lor, urmaşii lui Cristos moştenesc, adică stăpânesc pământul. Urmaşii lui Cristos trebuie să îşi apere mai întâi blândeţea şi apoi să poarte luptele Adevărului şi vor fi siguri de biruinţă.
Un gând
06/03/2016 — CBCB
~ Niciodată să nu spui rugăciuni, ci să te rogi.
Richard Wurmbrand
~ Nu e suficientă numai predicarea. Viața noastră trebuie să fie un sacrificiu de sine, un devotament vizibil… Trebuie să îndeplinim adevărul, nu numai să-l predicăm.
Hudson Taylor
~ Nu va fi o trezire câtă vreme fratele AMIN și fratele OCHI UMEZI nu se găsesc printre membrii bisericii.
Ch. Finney
Credința mea nu-i pe nisip
05/03/2016 — CBCB”Vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna!” Iuda 1:3
Lidie H. Edmunds s-a născut pe data de 28 iunie 1851 în Philadelphia, Pennsylvania, şi a fost educată la Şcoala Normală de fete din oraşul natal. După ce a absolvit, a devenit profesoară la aceeaşi şcoală. Viaţa ei a luat o întorsătură radicală când s-a îmbolnăvit şi a fost ţintuită la pat, având dureri aproape insuportabile de spate. (Unul dintre descendenţii ei povesteşte că această durere de spate i s-a tras de la o lovitură primită la şcoală de la unul dintre elevi, care a lovit-o cu o bucată de cărămidă în spate.) În timpul şederii ei la pat, Lidie a avut timp să studieze literatura engleză, să scrie şi să cânte. Câteva dintre versurile ei au ajuns la profesorul John R. Sweney, care i-a scris să continue să compună versuri şi să i le trimită, iar el urma să le pună pe melodie. Când s-au adunat suficient de multe, Sweney şi William J. Kirkpatrick s-au ocupat de publicarea lor într-o carte de imnuri. Astăzi, cel mai cunoscut imn compus de ea este ”Credinţa mea nu-i pe nisip”, care spune:
Credinţa mea nu-i pe nisip,
clădită-n forme seci,
Ci e în Salvatorul meu,
în El mă-ncred pe veci.
Al Său sfânt sânge e de-ajuns
să spele-al meu păcat,
Destul că-n locul meu
Isus a fost crucificat.
Probabil că dacă Lidie nu ar fi stat la pat, nu ar fi compus niciodată imnurile care au adus alinare atâtor suflete, de-a lungul anilor. În ciuda problemelor de sănătate, ea s-a implicat foarte mult în conducerea Şcolii Duminicale şi a devenit supraveghetoarea „Casei Copiilor Fără Prieteni” din nordul Philadelphiei. Mai târziu s-a mutat la Biserica Prezbiteriană Calvinistă, făcând aceeaşi slujbă şi având la un moment dat o clasă de aproape 200 de copii. Lidie H. Edmunds a murit în ziua de 24 aprilie 1920 în Philadelphia.
Voi cânta doar despre Isus: istorisiri despre compunerea imnurilor sacre de Bebe şi Bianca Ciauşu
Un gând..
28/02/2016 — CBCB
„Când am auzit (…că zidurile Ierusalimului erau dărâmate…), am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat……mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcate făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.” (Neemia 1:4-6)
Vedem aici două principii vitale care trebuiesc puse în practică dacă vrem să ne construim ziduri spirituale solide în vieţile noastre: principiul grijei şi principiul mărturisirii, respectiv al recunoaşterii.
Cînd Neemia a auzit de zidurile dărîmate, el n-a fost numai „interesat” de ce spunea raportul, ci a fost îngrijorat pînă acolo că a plîns şi a postit. Plîngem noi cînd realizăm că zidurile spirituale ale vieţii noastre de creştini şi ale adunării lui Dumnezeu sînt dărîmate? Mai întîi să ne gîndim la noi înşine. Zidul de sfinţenie, de sobrietate, de seriozitate în tot ce facem cu cuvîntul şi cu fapta, zidul de apărare al omului dinăuntru, este ruinat? Atunci cum să nu pătrundă în vieţile noastre atîtea lucruri vinovate cu care necinstim pe Mîntuitorul nostru şi întristăm pe Duhul Sfânt! Am stat noi jos, plângând şi recunoscând ruina? Şi-apoi cu privire la adunarea lui Dumnezeu ale cărei ziduri deasemenea sînt ruinate. Zidul unei învăţături sănătoase a Cuvîntului, a unei integrităţi morale, a unei unităţi indisolubile şi în dragoste şi a unei discipline aplicate, este ruinat? Am stat noi jos şi am plîns înaintea lui Dumnezeu pentru aceste ruine? Sau mai degrabă am dat vina unul pe altul, ne-am criticat, n-am cercetat Cuvîntul cu rugăciune ca să nu venim în adunare cu învăţături abătute de la adevăr şi n-am exercitat nici n-am acceptat disciplina care ne-ar fi putut ridica!
Neemia şi-a arătat îngrijorarea în aceeaşi rugăciune cu mărturisirea. De ce mărturisire? El a ştiut că zidurile Ierusalimului au fost dărîmate din pricina lui Israel care a păcătuit părăsind pe Domnul. Dar de remarcat este faptul că deşi el nu era personal vinovat, se leagă pe el însuşi de păcatele poporului. Am făcut şi noi ca el identifleîndu-ne cu păcatele celor din adunare sau ne-am ridicat mai presus de ei şi i-am dispreţuit cu un aşa zis „dispreţ sfânt”? Şi apoi, nu cumva am contribuit şi noi înşine la ruină?
Reconstruirea zidurilor spirituale din vieţile şi adunarea noastră nu se poate începe înainte de mărturisire sinceră şi pocăinţă.
Domnul să ne dea harul acesta.
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 