Fără ruşine! Fără reţinere!
Motivaţie membrală
17/08/2016 — CBCB
Cine merge la o biserică pentru un anumit stil de muzică stă acolo în medie 2 ani.
Cine merge la o biserică pentru un anumit predicator stă acolo în medie 5 ani.
Cine merge la o anumită biserică pentru a sluji rămâne acolo toată viaţa.
Daniel Brânzei
Un gând
09/08/2016 — CBCB„Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!” Marcu 10:15
George MacDonald obişnuia să spună că nu poate avea încredere în creştinismul cuiva, dacă la uşa acestuia nu puteau fi văzuţi niciodată copii jucându-se. Suntem prea serioşi din nefericire, şi ne dorim bisericile pline de adulţi serioşi cu un aer de sfinţenie acută, uitând că Isus a spus adulţilor că trebuie să devină ca nişte copilaşi pentru a ajunge în împărăţia Cerurilor.
Câtă naivitate la un copil! Aş vrea să pot ierta ca un copil, să-l pot îmbrăţişa pe cel ce mi-a greşit la 2 minute după ce a gafat-o. Aş vrea să pot crede cu uşurinţa unui copil că problemele sunt trecătoare, că necazul de azi nu va mai fi mâine, că lipsurile de acum nu vor mai fi atunci, că oamenii care m-au rănit ieri s-au schimbat până azi, că morocănosul de săptămâna trecută este o fântână de bună dispoziţie săptămâna aceasta.
Copii se joacă și se bucură sincer! Îndrăznesc să întreb, când te-ai bucurat ultima dată .. ca un copil?
Nu te-am cunoscut
19/07/2016 — CBCB
Mulţi dintre noi am crescut în sărăcie, iar unii chiar în mizerie. Am crescut cu greutăţi, fără să ni se împlinească toate dorinţele. Am mâncat ce am avut, am muncit din greu, ne-am spălat cum am putut şi am dormit mai mulţi într-un singur pat. Unii dintre noi am fost obligaţi de către părinţi să învăţăm, să muncim, să respectăm, să salutăm. Nu ascundem faptul că unii am fost obligaţi să mergem la biserică, să învăţăm „Tatăl nostru”, să ne rugăm, să iertăm şi să ne cerem iertare. Am fost obligaţi de către părinţi şi îndemnaţi de biserică să citim Biblia, să fim punctuali şi să întoarcem obrazul celui care loveşte. Sătui de condiţiile precare de acasă, când s-a deschis uşa, mai mult sau mai puţin legal, am plecat sau ne-am lăsat copiii să plece la tine, Europa. Recunoaştem că, la început, şi noi, şi ei am privit şi am râvnit frumusețea ta exterioară. Spre ruşinea noastră, ne-am uitat în primul rând la maşinile, străzile, casele, hainele şi condiţiile tale materiale. Vrăjiţi de ele, pentru că sunt într-adevăr atractive, nu ne-am făcut timp să-ţi cunoaştem inima şi să aflăm care sunt planurile tale de viitor. Nu am crezut atunci că prin liderii tăi ne vei cere să ne uităm identitatea. Nu am crezut că la cârma ta vor ajunge lideri prin care ne vei forţa să uităm omenia şi bunul simţ. Mai dureros este faptul că nu ne-am imaginat nicio clipă că ne vei cere, ne vei impune chiar, să ne uităm originea creştină şi să ne lepădăm de învăţăturile lui Cristos. Ne-am bucurat că ne-ai primit pe noi, pe copiii şi nepoţii noștri cu braţele deschise. Am venit la tine crezând că o vom duce mai bine din punct de vedere material, dar ferm convinşi că ne vom putea creşte copiii mai bine şi din punct de vedere spiritual.
Ei bine, ultimii ani ne-au demonstrat că ne-am înşelat! Atitudinile, afirmaţiile şi acţiunile tale ne-au spus răspicat că ne-am înşelat amarnic! Ne-am înşelat pentru că nu te-am cunoscut. Nu te condamnăm, este vina noastră. Vrăjiţi, cum spuneam, de cele ce izbesc ochii, nu ne-a trecut prin minte că va veni ziua în care ne vei cere să uităm lucrurile învăţate şi să adoptăm alte valori. Nu am crezut că ne vei cere să uităm credinţa, să redefinim familia, să privim păcatele grosolane ca normalitate, să ne schimbăm standardele şi să negăm ce am fost. Da, este vina noastră că nu am cercetat mai mult. Este vina noastră că am repetat greşeala lui Lot, poftind „câmpiile mănoase” şi ignorând imoralitatea oamenilor din „Sodoma şi Gomora”.
Dar trebuie, ne simțim obligaţi să îţi spunem răspicat că cel puţin pe unii dintre noi, nici tu nu ne cunoşti suficient bine. La început, când am venit în casa ta, am fost hotărâţi să NU ne uităm originea, să NU ne uităm bunele obiceiuri şi să NU ne uităm limba. Am dus cu noi poveşti, imagini şi lucruri ce ne aminteau de ţară şi de trecutul nostru. În scurt timp ne-am dat seama că putem schimba şi chiar este bine să schimbăm anumite lucruri. Ne-am străduit să îţi învăţăm limba, să fim muncitori, să ne comportăm civilizat. Ne-am schimbat garderoba, bucătăria, stilul de viaţă, dar pentru tine nu a fost suficient. Abia acum înţelegem mai bine că tu ai avut şi ai alte planuri cu noi.
Ei bine, Europa, ascultă-ne cu atenţie! Sunt lucruri la care, aşa cum ai constatat, am renunţat şi putem renunţa. Sunt însă lucruri la care unii dintre noi NU vom renunţa niciodată. Noi, creştinii evanghelici români, nu vom renunţa niciodată la credinţă. Nu vom renunţa niciodată la Sfânta Scriptură şi la biserică. Nu vom renunţa cu niciun chip la Domnul Isus şi la veşnicie. Ne-am bucura mult dacă cei plecaţi de acasă nu vor uita de Eminescu, Caragiale, Creangă, Blaga, Arghezi, Ioan Alexandru etc. Ne-am bucura dacă nu vor uita că România a dat Europei şi lumii oameni mari precum Coandă, Enescu, Brâncuşi, Grigorescu, etc. Am fi încântaţi să ştie şi nepoţii noştri de Vuia, Cantacuzino, Coandă, Racoviţă, Palade, Vlaicu, Zamfir şi Nadia Comăneci. S-ar putea ca lucrul acesta să ne reuşească sau nu. Dar ascultă-ne bine, Europa! Vom face tot ce depinde de noi ca fraţii noştri plecaţi de pe meleagurile româneşti să nu uite de dragostea Domnului Isus Cristos şi de felul în care trebuie să ne raportăm la ea. Când vom vorbi cu ei la telefon, le vom aminti că avem un Salvator pe care trebuie să Îl respectăm. Când le vom scrie e-mailuri, îi vom ruga să nu uite că suntem vremelnici şi ne îndreptăm spre o patrie cerească. Dacă vor veni nepoţii în vizită, îi vom iubi și ne vom purta cu ei cum ştim noi mai bine, dar îi vom învăţa şi să se roage, să cânte cântece creştine şi să nu renunţe la singura Cale de salvare, Domnul Isus Cristos. Le vom aminti mereu că doar băieţii sunt băieţi şi doar fetele sunt fete. Le vom spune că binecuvântarea vremelnică şi veşnică a lui Dumnezeu nu este dată oricui şi nici în orice condiţii. Vom încerca să le explicăm şi noi ce înseamnă „toleranţă”, „open-mindedness”, „political correctness” şi drepturile minorităţilor. Le vom spune şi noi care este „binele superior al copiilor”.
Ce ne-am dori la acest moment de răscruce? Am vrea să mergem împreună, dar pe drumul bun. Am vrea să fim prieteni, dar nu să ne vindem sufletul. Am vrea să învăţăm de la voi ce este bine, nu doar cum să promovăm păcatul şi mizeria. Am vrea să descoperim împreună lucruri frumoase, dar nu să redefinim ceea ce Dumnezeu a definit deja cu claritate.
Europa, hotărăşte pe ce drum vrei să mergi. Poţi continua să cobori în abisurile păcatului sau poţi decide să te întorci la timpurile acelea frumoasele când îţi conduceai viaţa pe principii creştine. Nu ştim ce vei decide, dar vrem să îţi spunem că noi, cel puţin unii creştini români, am decis deja! Am ales calea îngustă, calea pe care a mers Domnul Isus Cristos şi cu sau fără tine, noi suntem hotărâţi să rămânem pe ea.
Viorel Iuga
sursa: http://revistacrestinulazi.ro/2016/07/nu-te-am-cunoscut/
Martiri pentru Hristos -apel din Pakistan
16/07/2016 — CBCBAm primit următorul raport cu privire la recentul atac asupra pastorului Javaid Masih și familia lui, împreună cu alți pastori. Pastorul Masih slujește ca pastor general pentru 237 de biserici din Living Word Christian Center din Pakistan. De asemenea, el slujește ca decan al Seminarului Teologic Covington Extensia Internațională din Pakistan.
Șase musulmani înarmați au invadat casa lor, în momentul în care a avut loc o întâlnire cu alți nouă pastori. Pistolarii imediat au ucis 3 dintre pastori. Întreaga familie a fost torturată brutal și li s-a cerut să renunțe la Isus Hristos și să nu mai predice despre Isus. Fiecare membru al familiei și fiecare pastor a fost torturat în fața pastorului Javaid, pentru a-l determina să renunțe la creștinism și să închidă Seminarul Teologic Covington. Membrii familiei și alți pastori l-au rugat pe pastorul Javaid nu să renunțe la Isus Hristos, să nu închidă Seminarul și să nu se oprească să predice despre Isus.
Trei dintre pastorii au fost executați imediat. Patru dintre pastorii au picioarele tăiate și doi dintre pastorii au mâinile tăiate. Pastorul Javaid a avut ambele picioare rupte, ambele brațe rupte, maxilarul lui a fost rupt și a suferit două răni de pumnal. Familia lui este în stare critică după ce a fost torturată.
Pastorii s-au adunat și au solicitat ca în nici un caz eu să nu închid extinderea Seminarului Teologic Covington din Pakistan, sau să fac concesii față de teroriști.
Vă rugăm să ne rugăm pentru că ei au nevoie de transfuzii de sânge și de îngrijire medicală, care nu i se acordă creștinilor fără a plăti pentru serviciile medicale în avans. Ceva ce nu se cere musulmanilor.
Rugați-vă ca Dumnezeu să-mi dea mie și Bisericii de aici din Los Angeles, înțelepciunea și resursele necesare pentru a oferi ajutor atât de necesar pentru acești sfinți.
Dr. Eddie Ildefonso, Ph.D., Th.D. (15 iulie 2016)
Duhul Sfânt – poezie
19/06/2016 — CBCB
„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:26
Când nu găsesc răspuns la temeri 
Şi nimeni n-are un cuvânt,
Tu faci să-mi cadă peste tâmple
Lumina Ta, prin Duhul Sfânt.
Când obosesc paşii pe cale
Şi parcă nu mai am avânt,
Tu-mi oţeleşti oasele slabe
Şi mă-ntăreşti prin Duhul Sfânt.
Când lungi suspine-n suflet strigă
Şi-n doruri multe mă frământ,
Tu faci ca liniştea să-nvingă
Şi mă mângâi prin Duhul Sfânt.
Când tristă-i inima iar viaţa
E ca un lagăr pe pământ,
Tu-mi scrii un cântec de iubire
Şi mi-l trimiţi prin Duhul Sfânt!
Şi nimeni n-are un cuvânt,
Tu faci să-mi cadă peste tâmple
Lumina Ta, prin Duhul Sfânt.
Când obosesc paşii pe cale
Şi parcă nu mai am avânt,
Tu-mi oţeleşti oasele slabe
Şi mă-ntăreşti prin Duhul Sfânt.
Când lungi suspine-n suflet strigă
Şi-n doruri multe mă frământ,
Tu faci ca liniştea să-nvingă
Şi mă mângâi prin Duhul Sfânt.
Când tristă-i inima iar viaţa
E ca un lagăr pe pământ,
Tu-mi scrii un cântec de iubire
Şi mi-l trimiţi prin Duhul Sfânt!
Un gând
18/06/2016 — CBCB
„Domnule am vrea să-L vedem pe Isus!”
(Ioan 12:21)
Am vrea să-L vedem pe Isus:
1. Când este ascuns de ritualuri și formalități.
2. Când este ascuns de structura doctrinelor teologice.
3. Când este ascuns de personalitatea predicatorilor.
4. Când este ascuns de activitățile creștine.
5. Când este ascuns de prezentări parțiale și distorsionate.
6. Când este ascuns de praful controverselor dintre noi, creștinii.
7. Când este ascuns de fariseismul religios contemporan.
Un gând
17/06/2016 — CBCB
Crucea lui Isus este cea mai mare intersecție din univers. De aici oamenii o iau spre iad sau spre rai. Nu din pricina faptelor comise. Suntem cu toții tâlharii acestei lumi. Pentru jafurile și fărădelegile noastre a murit Hristos.
Nu este oare înspăimântătoare libertatea pe care o primim în fața crucii Lui Isus? Destinul ne este hotărât de cuvintele rostite în fața Jertfei Sale. Cei doi tâlhari, vinovați deopotrivă de fărădelegile care i-a adus pe cruce se depart etern prin cuvintele rostite în fața lui Isus și a jertfei Lui pe cruce.
Din fața crucii Lui ne vom despărți definitiv. Din pricina cuvintele pe care le vom rosti în fața jerfei Sale. Ai grijă cum alegi!
Cine e Tatăl Tău…
16/06/2016 — CBCBDomnul Craddock şi soţia lui s-au aşezat la o masă a unui restaurant anticipând o seară plăcută şi o mâncare bună. În timp ce-şi aşteptau mâncarea, au observat un domn în vârstă, cu părul alb şi o figură plină de caracter, trecând de la o masă la alta şi întreţinându-se cu mesenii. Au ajuns și la masa lor și spuse:
-Ei bine, am să-ţi povestesc o întâmplare”. Şi cu asta, domnul acela îşi trase un scaun şi se aşeză nepoftit la masa celor doi.
-“Mă numesc Ben Hopper. M-am născut nu departe de aici, dincolo de munţi. Mama nu era căsătorită când m-a născut pe mine, aşa că mi-a fost destul de dificil. Când am început să merg la şcoală, colegii au avut o poreclă pentru mine, şi nu era una frumoasă. În pauze stăteam şi-mi mâncam sandwich-ul de unul singur pentru că felul în care-şi băteau joc colegii de mine mă rănea adânc. Cel mai rău era în sâmbetele seara când mergeam în oraş şi simţeam cum ochii oamenilor mă străpungeau, în timp ce se întrebau oare cine o fi tatăl meu.”
-“Când am avut cam 12 ani, la biserica noastră a venit un predicator nou. Mergeam la biserică întotdeauna mai târziu şi plecam acasă mai devreme. Într-o zi predicatorul rosti o rugăciune de încheiere atât de scurtă, încât am fost surprins de oamenii care plecau acasă şi am ieşit împreună cu ei. Simţeam cum mă privesc cu toţii. Chiar pe când să ajung la uşă, am simţit o mână puternică aşezându-se pe umărul meu. Mi-am ridicat ochii şi am văzut faţa predicatorului drept înaintea mea.
–„Tinere, cine eşti tu? Cine e tatăl tău?” întrebă el. Apoi, cercetându-mi parcă trăsăturile feţei, începu să zâmbească larg, ca şi când m-ar fi recunoscut:
–„Stai un pic! Ştiu al cui eşti! Văd asemănarea cu o familie. Tu eşti un copil al lui Dumnezeu!” Şi zicând asta, mă bătu pe umăr, continuând:
-„Băiete, tu ai o mare moştenire. Du-te şi pune mâna pe ea!”
Bătrânul îl privi tăcut pe Craddock pentru o clipă, după care continuă:
-“Cuvintele acelea au fost cele mai importante cuvinte ce mi le-a spus vreodată cineva, şi nu le-am uitat niciodată”.
-„Cu aceasta, băiatul a zâmbit pentru prima dată dupa o lungă perioadă de timp și ieșit pe ușă bisericii o persoană schimbată. Nu a mai fost niciodată la fel . Ori de câte ori cineva il întreba:
–”Cine e tatăl tău? ”, Le spunea doar” Sunt un copil al lui Dumnezeu. ”
Pe măsură ce omul se întorcea să plece, a spus: -„Știi, dacă predicatorul ăla nou nu mi-ar fi spus că sunt unul dintre copiii lui Dumnezeu, probabil nu aș fi fost aici!” Și a plecat.
Craddock și soția sa au fost uimiți. El a chemat chelnerița și a întrebat-o: –„Știi cine a fost omul care tocmai a plecat, care a stat la masa noastră?”
Chelnerița a zâmbit și a spus: -„Desigur. Toată lumea de aici îl cunoaște. Asta e Ben Hooper. E fostul guvernator din Tennessee!”
