Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui…”(Isaia 9:6)
Omul a ieşit în stradă şi dintr-o dată a rămas perplex. Apoi, cu vocea gâtuită şi-a strigat cu disperare vecinul, folosindu-şi graiul specific:
-„Vasile, adă patentu`că o picat Cristos”.
Ce s-a întâmplat de fapt era că vântul spulberase bucata de tablă aşezată la răscrucea dintre drumuri, care presupunea că îl înfăţişează pe Cristos, iar săteanul grijuliu s-a grăbit să repare ceea ce vremea potrivnică stricase.
Dincolo de comicul situaţiei, este tragic faptul că există atâţia oameni care au dumnezeu închipuit care poate fi reparat cu patentul şi ţintuit cu ciocanul.
„Lemnarul îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: „Este bună!”, şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.“ (Isaia 41:7)
Nu este de mirare că un astfel de dumnezeu care de fapt există doar în plăsmuirea minţii omului, nu inspiră nici un fel de teamă, nici un respect şi nu impune ascultare.
Din acelaşi motiv, pentru cei mai mulţi sărbătoarea Crăciunului este foarte populară. Atâta vreme cât are în prim plan un copilaş neajutorat căruia îi plânge toată lumea de milă şi care nu are absolut nicio pretenţie de la nimeni, genul acesta de sărbătoare este de-a dreptul convenabil. Completat şi asezonat cu câteva fapte de caritatecare nu fac decât să amorţească conştiinţa injectată cu microbul păcatului, tabloul unei sărbători ratate este complet.

Regele meu nu este nicidecum din tablă şi nu poate fi ţintuit în cuie şi nici reparat cu patentul, nici chiar reprezentarea Lui nu este posibilă. Este adevărat că i s-au bătut cuie în mâini dar numai pentru că aşa a vrut El, iar acum este viu în veci vecilor, fără ca cineva să-l mai poată atinge ca să-i producă rău.
Regele meu a devenit (şi) om, născându-se în iesle, dar acest lucru nu îl face cu nimic mai prejos de ceea ce a fost dintotdeauna: Dumnezeu din Dumnezeu adevărat.
Regele meu S-a născut pe paie, dar doar pentru a mă învăţa pe mine lecţia smereniei şi a umilinţei.
Regele meu a acceptat să fie sărac doar din dorinţa de a îmbogăţi pe săracii pământului printre care mă număr şi eu.

Regele meu a trăit printre oameni, a suferit pentru păcate, a murit, a înviat şi apoi S-a înălţat la dreapta lui Dumnezeu. Regele meu a venit să facă din mine un cetăţean al Împărăţiei Sale, iar când S-a întors în cer a făcut promisiunea că va reveni să mă ducă şi pe mine în glorie.
Acesta este Regele meu iar eu îi sunt dator cu viaţa, viaţă pe care El a venit aici ca să o răscumpere şi să o înnoiască.
Dar regele tău cum este?