POCĂINŢA – poezie

pocainta

Pocăinţa nu-i uşoară,
Cum zic unii credincioşi,
Pocăinţa-adevarată
Poartă crucea lui Hristos.

Pocăinţa e regretul
Faptelor ce le-ai făcut.
Pocăinţa-i umilinţă
Prin ea uiţi al tău trecut.

Dacă vrei să mergi cu Domnul,
Zi de zi, tu pe pământ,
Trebuie să ai în suflet,
POCĂINŢA – primul gând.

Trebuie să laşi păcatul
Să regreţi tot ce-ai făcut
Să trăieşti de azi cu Domnul
Să fi bun, smerit şi blând.

Să nu stai în adunare
Doar de formă – pe un rând.
Să fi devotat cu totul
În lucrarea Celui Sfânt.

Pocăinţa nu permite
Să trăieşti tot în păcat.
A fi pocăit înseamnă:
SĂ AI CUGETUL CURAT.

Nu te-ascunde frate dragă
După-o falsă pocăinţă
Căci Hristos cunoaşte totul,
Vrea creştini plini de căinţă.

Lasă-L azi pe Salvatorul
Să pătrundă-n viaţa ta.
Lasă frate pocăinţa
Să inunde fiinţa ta.

Doamne fă în adunare,
O trezire-o cercetare!
Fă din noi din fiecare
POCĂIŢI smeriţi pe cale.

Florina Pătru

Publicat în crestin, Poezie. 1 Comment »

Un răspuns to “POCĂINŢA – poezie”

  1. Avatarul lui Maria Gheorghe Maria Gheorghe Says:

    Foarte frumoasa poezia ! Domnul sa va binecuvânteze !!!

    Apreciază


Lasă un comentariu