Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Pavel a scris în Filipeni 3 că voia să-L cunoască ”pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui”.

Cu toate că pare imposibil să vrei să experimentezi această scenă oribilă, minunea celor întâmplate este faptul că noi putem cu adevărat să-L cunoaștem pe Hristos. Când vedem pacea, bucuria, calmul și harul strălucind prin toată violența, poți vedea frumusețea a ce înseamnă să devii asemenea Lui în moartea Sa. Cât de simplă I-a fost viața pentru că S-a încrezut total în Dumnezeu. Nu a avut nici o altă grijă decât o mamă pe care a încredințat-o celui mai bun prieten. Singura Lui posesie a fost o cămașă care a ajuns la un soldat printr-un joc de noroc. Acea simplitate. Acea claritate în priorități. Acea dedicare planului lui Dumnezeu. Acea încredere completă în Tatăl Lui. Toate astea sunt lucruri după care să tânjim.

Cine este Isus Cristos ?

„…n-avea nici frumusețe , nici strălucire…era așa de disprețuit și noi nu L-am băgat în seamă”

În Evanghelii, El ne este prezentat ca:

 Un străin: El nu a avut o casă pe pământ. Casa Sa a fost Casa veşnică a Tatălui. El a venit de la Dumnezeu Tatăl şi S-a întors la El (Ioan 8.23; 16.28).

Un om fără adăpost: În ziua naşterii Sale nu a existat niciun loc în han pentru El. Şi aşa a rămas în timpul întregii Lui vieţi (Luca 9.58).

Un izgonit: Respins şi chiar alungat, El a umblat din loc în loc (Luca 8.37). Societatea timpului Său L-a respinsIo.1:11), L-a urât aşa de mult, încât la sfârşit L-a condamnat la moarte şi L-a răstignit.

Un sărac: Când i s-a cerut într-o zi să plătească impozitele, nu avea nici măcar o monedă la Sine (Matei 17.24-27).

Un neînţeles: Fraţii Săi şi chiar ucenicii nu înţelegeau totdeauna vorbirea Sa (Marcu 9.32).

Aşa a trăit Fiul lui Dumnezeu aici ca Om! Dar în acest mod, Isus a devenit aproapele nostru. – Te simţi singur? Aparţii de cei ce sunt izgoniţi, de cei săraci, de cei neînţeleşi? Isus Hristos te înţelege. Dacă crezi în Domnul Isus, El devine prietenul tău fidel!

Pretutindeni este important acest lucru: ora exactă.

Un călător veni grăbit şi gâfâind la gară şi îl întrebă pe un funcţionar al gării:

-„Când pleacă trenul de zece şi cinci minute?”

-„Exact la ora zece şi cinci minute!” primi răspunsul.

-„Mai ajung oare trenul?”

-„Nu, chiar acum a plecat!”

-„A plecat?” strigă călătorul decepţionat. „Pe ceasul de la biserică este ora 9:58, pe ceasul de la poştă este 9:55, iar la ceasul dumneavoastră este 10:10. Pe care ceas mă mai pot bizui?„

-„Aceasta rămâne la aprecierea dumneavoastră„, zise funcţionarul, „însă pentru plecarea trenurilor, timpul de pe ceasurile noastre este decisiv.„

Tot aşa este şi în viaţa ta şi a mea. Ceasul lui Dumnezeu dă ora exactă. Acest ceas este Cuvântul sfânt şi veşnic. Când ne orientăm după acest ceas, nu vom fi decepţionaţi niciodată şi nici înşelaţi. El arată exact unde ne găsim. Iar arătătoarele ceasului de har al lui Dumnezeu sunt în dreptul lui „acum”. „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2). Cine nu vine astăzi la Isus Hristos nu ştie dacă mâine va mai avea un prilej. „Tu ai murit la cruce pentru mine, Acolo ai luat locul meu. Sângele Tău m-a câştigat pe deplin, Cu trup şi suflet sunt al Tău.”

Depinde de momentul potrivit. Odată va suna şi pentru tine bătaia hotărâtoare a gongului. Nu lăsa să fie prea târziu!

În cărţile de engleză este povestea cunoscută despre Sir Walter Raleigh (1552-1618) care a fost unul din renumiţii amirali ai Angliei şi totodată un expert în expediţii de descoperiri. Regina Elisabeta I l-a apreciat foarte mult pe acest om curajos şi cinstit. Acesta a călătorit adesea peste ocean în America pentru regină.

Mai puţin cunoscut este faptul că i s-a făcut o mare nedreptate şi în cele din urmă a trebuit să moară pe eşafod. În anul 1603, regina Elisabeta I a murit, urmându-i la tron James I, fiul Mariei Stuart. Raleigh a căzut în dizgraţie şi a fost condamnat la moarte pentru pretinsă înaltă trădare. Sentinţa însă a fost amânată. A fost ţinut la închisoare timp de treisprezece ani în turnul Londrei, închisoare ce era pentru întemniţaţii politici din acea vreme. Pentru că regele a avut nevoie de Sir Raleigh pentru o nouă acţiune cutezătoare în Guiana, l-a graţiat. Deoarece acea expediţie a eşuat, însă fără vina lui, regele a renunţat definitiv la temerarul navigator şi a dispus să se execute sentinţa de moarte rostită cu cincisprezece ani în urmă. Realitatea este că acest Raleigh a fost unul din cei mai nobili fii ai poporului său. A fost un om foarte talentat, care a scris o istorie universală în cinci volume şi numeroase lucrări ştiinţifice.

Însă el nu a fost numai un savant, ci şi un adevărat bărbat, curajos şi îndrăzneţ ca nimeni altul. Dar înainte de toate, a fost un creştin. În toate împrejurările din viaţa sa, a avut parte de harul şi credincioşia Dumnezeului său. A savurat această pace cu Dumnezeu, pentru că s-a simţit în siguranţă la pieptul şi în braţele lui Isus. Pe data de 29 octombrie 1618 a trebuit să se urce pe eşafodul din Londra. S-a suit pe eşafod ca un erou. Când şi-a aşezat capul pe butuc, călăul l-a întrebat dacă stă bine aşa. Atunci Raleigh i-a răspuns: „Este totuna, prietene, cum stă capul, atâta vreme cât sufletul meu este în ordine.” O splendidă mărturie a unui osândit nevinovat!

Cum stau lucrurile cu sufletul tău? Opreşte-te o clipă şi judecă! Gândeşte-te la cuvintele scrise în Evanghelia după Matei 10.28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă„!