OAMENI CARE AU CĂUTAT O PÂINE MAI BUNĂ
(Cât costă pâinea străinilor?)
Evr.11:13-16
În Evrei 11:16 ni se spune despre marii oameni ai credinței că erau în căutarea unei patrii mai bune adica o patrie cerească. In Biblie întâlnim însă și oameni care au căutat o patrie pământească mai bună, unde să poată mânca o pâine mai bună. Căutarea aceasta vine ca o încercare a omului de a-și îmbunătăți sentința pronunțată de Dumnezeu la izgonirea din Eden : ”In sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea…”(Gen.3:19) Am identificat patru oameni care în anumite momente din viața lor au căutat o condiție pământească mai bună, un trai mai bun, o pâine mai bună. Interesant de remarcat este faptul că nici unul din aceștia nu erau într-o situație limită, fără ieșire, atunci când au plecat iar finalitatea demersului lor a fost dezastrul.
1. Avram și pâinea Egiptului (Gen.12:10-20)
Deși ni se spune că ”A venit însă o foamete în țară…” (v.10) plecarea lui Avram în Egipt a fost o decizie pripită și nechibzuită. El era beneficiarul unei mari promisiuni din partea lui Dumnezeu : ”Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvînta ; îți voi face un nume mare…”(v.2) Oare Dumnezeul care i-a făcut o asemenea promisiune ar fi îngăduit ca Avram să moară de foame în Canaanul aflat în criză? Cu siguranță, nu! Avram caută însă o pâine mai bună. El vrea s-o mănânce cu orice preț. Chiar dacă prețul înseamnă compromis, minciună și lașitate. Nu pleacă cu gândul să-și câștige pâinea cu sudoarea feței ci cu …fața frumoasă a nevestei lui!! Tot ceea ce contează pentru el este …”să-mi meargă bine din pricina ta…”(v.11-13)
Avram avea să devină un fel de exemplu în avans pentru ceea ce a spus Solomon mult mai târziu :” Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriș” (Prov.20:17) A căutat o pâine mai bună dar pâinea Egiptului s-a dovedit a fi o pâine a compromisului, a minciunii și a rușinii. Finalul este edificator :”…Acum, iată-ți nevasta ; ia-o și pleacă!” (v.19) O fi crezut că-l va ”evangheliza” pe Faraon dar a ajuns atât de ”credibil” încât acesta a poruncit să nu fie lasat singur la plecare ci să fie escortat! (v.20)
2.Lot și pâinea Sodomei (Gen.13:12-13, 14:12)
Lot nu a fost constrâns să plece în Sodoma. A ales el Sodoma în ciuda faptului că știa despre oamenii din Sodoma că ”…erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului”(13:13) Pâinea mâncată în casa din Sodoma era mai bună decât pâinea mâncată în cort în Canaan. El cu siguranță a încercat cumva să-i schimbe pe acești oameni (2Pet.2:8) dar după cum citim în Cuvânt mai degrabă aceștia l-au schimbat pe el. In toată familia lui nu s-au găsit 10 oameni buni iar ”trocul” cu fetele nemăritate(19:8) sigur l-a învățat din Sodoma și nu din Canaan! Pâinea Sodomei a fost pentru Lot și familia lui pâinea falimentului total (spiritual și material)
3.Elimelec și pâinea Moabului (Rut 1:1-5)
Elimelec n-a fost obligat să plece în Moab. El trăia în Betleem (Casa pâinii). Nici nu s-a instalat bine criza în țară că acesta a și decis să plece. Naomi, nevasta lui, recunoaște că ”La plecare eram în belșug…”(1:21) Cu siguranță știa de interdicția față de moabiți (Deut.23:2-6) Poate s-a gândit că va sta puțin și nu se va amesteca cu ei. Au stat 10 ani și n-au putut să-i facă pe copii să se uite doar la pâine nu și la fetele din Moab! Mahlon și Chilion și-au luat neveste moabite. Si-au dorit pâinea Moabului ca să nu moară de foame. S-au convins că se poate muri și sătul!
Pâinea Moabului a fost o pâine a nenorocirii și a morții pentru familia lui Elimelec.
4.Fiul risipitor și pâinea libertinajului (Lc.15:11-24)
In comparație cu exemplele prezentate până aici, fiul risipitor nu avea nici cel mai mic motiv de plecare ca să mănânce o altă pâine, pentru că în casa lui era ”belșug de pâine” și pentru…argați! Nu lipsa pâinii l-a determinat pe el să plece într-o țară depărtată. El era deranjat de îngustimea, primitivismul și rigiditatea regulilor de acasă. Ce viitor putea să-i ofere țara lui? Ogorul? Creșterea animalelor? Nu-i trebuia un asemenea viitor. El dorea libertate pentru libertinaj! Dorea alte rânduieli, alte reguli. Dorea legi permisive, dorea gașcă nu familie, dorea desfrâu nu castitate! A plecat ca să mănânce pâinea libertinajului! O pâine mâncată în asemenea condiții, avea să-l ducă la ruină totală : porci și roșcove!
Am evidențiat câteva exemple de oameni care au plecat din locurile lor pentru a căuta o pâine mai bună. N-au luat în calcul riscurile la care s-au expus. Solomon avertizează că ”…pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat” (Prov.28:21) Într-o lume materialistă, o pâine mai bună a ajuns să fie mai dorită decât ”o patrie mai bună, adică o patrie cerească”. Bisericile se golesc și din cauza celor ce pleacă după o pâine mai bună deși Solomon spune că ”…preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn” (Ps.127:2)
Teama și grija zilei de mâine îi face pe mulți să plece după pâinea străinătății. Înainte de 1989 cei mai multi baptiști au plecat din țară datorită sistemului ateist care nu le permitea o trăire liberă a crezului propriu. Ei își doreau libertate de exprimare religioasă, libertate în a-și crește copii în lumina adevărului biblic. Și după 1989 mulți credincioși baptiști pleacă. De data aceasta însă lucrurile s-au inversat: se pleacă din România (unde mai poți să-ți iei copilul de mână și să mergi la biserică și ai dreptul să-l înveți cântece religioase) într-o Europă unde practic noțiunea de familie s-a pulverizat iar copii pot avea ca părinți doi tați sau două mame sau un …Barnevernet! Am uitat noi că urmărind neprihănirea, toate celelalte ne vor fi date pe deasupra? Mai sunt de actualitate pentru noi asigurările Cuvântului : ”Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea” (Ps.37:25) Mai multe familii de români din Norvegia trăiesc drama luării copiilor de la ei și plasarea acestora in grija unor instituții specializate. Totul pe baza unor legi absurde pe care le au. Pâinea străinilor poate fi mai bună dar ne gândim și la ”prețul” pe care îl are o asemenea pâine? Oare câte drame se derulează în România cu copii ai căror părinți sunt plecați după pâinea străinilor? Cine se ocupă de educația lor? Avem curajul să spunem deschis acest adevăr? Multe lucruri sunt mai ușor de spus în piață decât în biserică. O Europă postcreștină ne amenință nu numai copii ci și mintea noastră! Multora nu le-a luat încă copii dar le-a luat mintea! Oare n-are dreptate Cuvântul lui Dumnezeu când ne spune : ”Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină cu cărnuri, cu ceartă!” (Prov.17:1)
Domnul Isus spunea despre Sine : ”Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care se pogoară din cer este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea, și să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac ; și pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii”(Io.6:48-51) Să ne preocupe o asemenea Pâine!
Să ne ajute Dumnezeu să trăim cu atenție, căutând acea patrie mai bună, adică patria cerească. AMIN
Pastor Ilie Milutin,
Președintele Comunității Baptiste Caraș-Severin
Lidie H. Edmunds s-a născut pe data de 28 iunie 1851 în Philadelphia, Pennsylvania, şi a fost educată la Şcoala Normală de fete din oraşul natal. După ce a absolvit, a devenit profesoară la aceeaşi şcoală. Viaţa ei a luat o întorsătură radicală când s-a îmbolnăvit şi a fost ţintuită la pat, având dureri aproape insuportabile de spate. (Unul dintre descendenţii ei povesteşte că această durere de spate i s-a tras de la o lovitură primită la şcoală de la unul dintre elevi, care a lovit-o cu o bucată de cărămidă în spate.) În timpul şederii ei la pat, Lidie a avut timp să studieze literatura engleză, să scrie şi să cânte. Câteva dintre versurile ei au ajuns la profesorul John R. Sweney, care i-a scris să continue să compună versuri şi să i le trimită, iar el urma să le pună pe melodie. Când s-au adunat suficient de multe, Sweney şi William J. Kirkpatrick s-au ocupat de publicarea lor într-o carte de imnuri. Astăzi, cel mai cunoscut imn compus de ea este ”Credinţa mea nu-i pe nisip”, care spune:
„Când am auzit (…că zidurile Ierusalimului erau dărâmate…), am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat……mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcate făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.” (Neemia 1:4-6)
Oricât de puternică ar fi esenţa unui parfum, aceasta va rămâne necunoscută, fără ca cineva să-i simtă aroma plăcută atâta timp cât sticluţa rămâne închisă.
Luni-Marţi, 22 – 23 februarie 2016 la Băile Herculane are loc întâlnirea lunară a fraţilor păstori care se adună pentru părtăşie, rugăciune şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice din Comunitatea noastră. Locul întâlnirii noastre va fi Hotelul DIANA.
