Într-una din cărțile sale, Tony Campolo povestește că dorea să participe la serviciul funeral al unei rude mai îndepărtate. La casa funerală a intrat din greșeală într-o capelă în care,
lângă sicriu era o singură femeie în vârstă. Văzând singurătatea femeii într-un moment atât de tragic, Tony a hotărât să rămână alături de ea. A plecat cu bătrânica și la cimitir. A stat oferindu-i brațul de sprijin până la sfâșitul slujbei. Când preotul a plecat, Tony a încercat să se explice.
-„Nu l-am cunoscut pe soțul dumneavoastră, dar cred că a fost un om bun!”
Femeia l-a strâns puternic de braț.
-„Știu că nu l-ai cunoscut. Nu-mi amintesc să te fi văzut vreodată. Dar asta nu contează. Nici nu știi cât a însemnat pentru mine ceea ce ai făcut azi!”
Fiecare suntem singuri în suferințele noastre. Prietenii lui Iov pe care îi condamnăm pentru vorbele lor lipsite de sensibilitate și compasiune, au stat totuși șapte zile și șapte nopți alături de Iov, fără să scoată nici măcar un singur cuvânt. Au dovedit prin prezența lor solidaritatea cu Iov în suferințele lui.
Cât de dureroasă poate fi realitatea sentimentelor celor de lângă noi care sunt de multe ori incapabili de o simplă prezență. Fără cuvinte. Fără acțiuni.
Un gând
13/07/2016 — CBCBNu credem în rugăciune?
03/07/2016 — CBCBÎn povestirea lui Hugh Price Hughes, „Oraşul Pretutindeni”, un bărbat a sosit în oraş într-o dimineaţă friguroasă. A coborât din tren, şi gara era ca orice gară cu mulţime de călători şi lucrători feroviari, cu o singură excepţie. Toată lumea umbla desculţ. Nimeni nu purta pantofi. A observat că taximetristul era şi el desculţ. „Iertaţi-mă!” a spus călătorul, „de ce nu purtaţi pantofi? Nu credeţi în pantofi?”
„Sigur că credem!” a răspuns şoferul
„Atunci de ce nu-i purtaţi?”
„A, deci asta este întrebarea” a răspus el. De ce nu purtăm pantofi? De ce oare?”
La hotel a fost la fel. Funcţionarul de la recepţie era desculţ ca şi băiatul care ducea bagajele.Toată lumea era desculţ. La cafenea a observat un bărbat bine făcut de la o masă vecină, care era şi el desculţ. A spus: „Am observat că nu purtaţi pantofi. Mă întreb de ce? Nu ştiţi nimic despre pantofi?
Omul i-a replicat: „Desigur că ştim despre pantofi!”
„Atunci de ce nu-i purtaţi?
„E o întrebare bună. Da. De ce nu purtăm pantofi? Oare de ce?
După micul dejun a ieşit pe stradă. A început să ningă şi toată lumea umbla desculţ. A întrebat pe altcineva, arătându-i cum pantofii protejau picioarele de frig. Omul i-a răspuns: „Ştim toate acestea. Vezi clădirea aceea mare din colţ? Este o fabrică de pantofi. Suntem mândri de această fabrică şi în fiecare săptămână ne adunăm acolo şi cineva responsabil de acolo ne spune despre pantofi şi cât de minunaţi sunt.”
„Atunci de ce nu purtaţi pantofi?”
„Ei, asta-i întrebarea!”
Nu credem în rugăciune? Nu ştim de importanţa ei în viaţa noastră? Atunci de ce nu ne rugăm? Aceasta este întrebarea… De ce?
Duhul Sfânt – poezie
19/06/2016 — CBCB
Şi nimeni n-are un cuvânt,
Tu faci să-mi cadă peste tâmple
Lumina Ta, prin Duhul Sfânt.
Când obosesc paşii pe cale
Şi parcă nu mai am avânt,
Tu-mi oţeleşti oasele slabe
Şi mă-ntăreşti prin Duhul Sfânt.
Când lungi suspine-n suflet strigă
Şi-n doruri multe mă frământ,
Tu faci ca liniştea să-nvingă
Şi mă mângâi prin Duhul Sfânt.
Când tristă-i inima iar viaţa
E ca un lagăr pe pământ,
Tu-mi scrii un cântec de iubire
Şi mi-l trimiţi prin Duhul Sfânt!
Un gând
18/06/2016 — CBCB
„Domnule am vrea să-L vedem pe Isus!”
(Ioan 12:21)
Am vrea să-L vedem pe Isus:
1. Când este ascuns de ritualuri și formalități.
2. Când este ascuns de structura doctrinelor teologice.
3. Când este ascuns de personalitatea predicatorilor.
4. Când este ascuns de activitățile creștine.
5. Când este ascuns de prezentări parțiale și distorsionate.
6. Când este ascuns de praful controverselor dintre noi, creștinii.
7. Când este ascuns de fariseismul religios contemporan.
Un gând
17/06/2016 — CBCB
Crucea lui Isus este cea mai mare intersecție din univers. De aici oamenii o iau spre iad sau spre rai. Nu din pricina faptelor comise. Suntem cu toții tâlharii acestei lumi. Pentru jafurile și fărădelegile noastre a murit Hristos.
Nu este oare înspăimântătoare libertatea pe care o primim în fața crucii Lui Isus? Destinul ne este hotărât de cuvintele rostite în fața Jertfei Sale. Cei doi tâlhari, vinovați deopotrivă de fărădelegile care i-a adus pe cruce se depart etern prin cuvintele rostite în fața lui Isus și a jertfei Lui pe cruce.
Din fața crucii Lui ne vom despărți definitiv. Din pricina cuvintele pe care le vom rosti în fața jerfei Sale. Ai grijă cum alegi!
Cine e Tatăl Tău…
16/06/2016 — CBCBDomnul Craddock şi soţia lui s-au aşezat la o masă a unui restaurant anticipând o seară plăcută şi o mâncare bună. În timp ce-şi aşteptau mâncarea, au observat un domn în vârstă, cu părul alb şi o figură plină de caracter, trecând de la o masă la alta şi întreţinându-se cu mesenii. Au ajuns și la masa lor și spuse:
-Ei bine, am să-ţi povestesc o întâmplare”. Şi cu asta, domnul acela îşi trase un scaun şi se aşeză nepoftit la masa celor doi.
-“Mă numesc Ben Hopper. M-am născut nu departe de aici, dincolo de munţi. Mama nu era căsătorită când m-a născut pe mine, aşa că mi-a fost destul de dificil. Când am început să merg la şcoală, colegii au avut o poreclă pentru mine, şi nu era una frumoasă. În pauze stăteam şi-mi mâncam sandwich-ul de unul singur pentru că felul în care-şi băteau joc colegii de mine mă rănea adânc. Cel mai rău era în sâmbetele seara când mergeam în oraş şi simţeam cum ochii oamenilor mă străpungeau, în timp ce se întrebau oare cine o fi tatăl meu.”
-“Când am avut cam 12 ani, la biserica noastră a venit un predicator nou. Mergeam la biserică întotdeauna mai târziu şi plecam acasă mai devreme. Într-o zi predicatorul rosti o rugăciune de încheiere atât de scurtă, încât am fost surprins de oamenii care plecau acasă şi am ieşit împreună cu ei. Simţeam cum mă privesc cu toţii. Chiar pe când să ajung la uşă, am simţit o mână puternică aşezându-se pe umărul meu. Mi-am ridicat ochii şi am văzut faţa predicatorului drept înaintea mea.
–„Tinere, cine eşti tu? Cine e tatăl tău?” întrebă el. Apoi, cercetându-mi parcă trăsăturile feţei, începu să zâmbească larg, ca şi când m-ar fi recunoscut:
–„Stai un pic! Ştiu al cui eşti! Văd asemănarea cu o familie. Tu eşti un copil al lui Dumnezeu!” Şi zicând asta, mă bătu pe umăr, continuând:
-„Băiete, tu ai o mare moştenire. Du-te şi pune mâna pe ea!”
Bătrânul îl privi tăcut pe Craddock pentru o clipă, după care continuă:
-“Cuvintele acelea au fost cele mai importante cuvinte ce mi le-a spus vreodată cineva, şi nu le-am uitat niciodată”.
-„Cu aceasta, băiatul a zâmbit pentru prima dată dupa o lungă perioadă de timp și ieșit pe ușă bisericii o persoană schimbată. Nu a mai fost niciodată la fel . Ori de câte ori cineva il întreba:
–”Cine e tatăl tău? ”, Le spunea doar” Sunt un copil al lui Dumnezeu. ”
Pe măsură ce omul se întorcea să plece, a spus: -„Știi, dacă predicatorul ăla nou nu mi-ar fi spus că sunt unul dintre copiii lui Dumnezeu, probabil nu aș fi fost aici!” Și a plecat.
Craddock și soția sa au fost uimiți. El a chemat chelnerița și a întrebat-o: –„Știi cine a fost omul care tocmai a plecat, care a stat la masa noastră?”
Chelnerița a zâmbit și a spus: -„Desigur. Toată lumea de aici îl cunoaște. Asta e Ben Hooper. E fostul guvernator din Tennessee!”
Întâlnirea pastorilor – iunie 2016
15/06/2016 — CBCB
Marţi, 21 iunie 2016, de la ora 9.00-13.00, are loc întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Baptistă Caraş-Severin. Vom avea momente de închinare prin rugăciune, părtăşie din Cuvânt şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.
Întâlnirea va avea loc la Biserica Creștină Baptistă din Goleț
Vă aşteptăm cu drag!
Mama
14/06/2016 — CBCB
Când tu aveai 1 an, MAMA te hrănea şi te îmbăia. I-ai mulţumit plângând toată noaptea.
Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi. I-ai mulţumit fugind de ea când te chema.
Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste şi ţi-o dădea în guriţă. I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.
Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate. I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.
Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru sărbătoare. I-ai mulţumit sărind în prima baltă.
Când tu aveai 6 ani te-a dus la școală. I-ai mulţumit strigând: nu merg, sau lasă-mă în pace eu merg şi singur.
Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.
Când tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată. I-ai mulţumit scăpând-o în poala ei.
Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian. I-ai mulţumit ca nici măcar nu te-ai deranjat să exersezi vreodată.
Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta. I-ai mulţumit nederanjându-te, sărind repede din maşină şi nici măcar nu te uitai înapoi să o saluţi.
Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema. I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.
Când tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe TV. I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casa sau chiar o grăbeai.
Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi. I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.
Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună. I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.
Când tu aveai 15 ani ea venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare.I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.
Când tu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşină.I-ai mulţumit luându-i-o de câte ori puteai, bineînţeles atunci când nu erai cu prietenii.
Când tu aveai 17 ani ea ţi-a cumpărat un telefon.I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea cu prietenii şi colegii, iar pentru ea nu ai avut timp o dată să o suni.
Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.I-ai mulţumit stând la petrecere până in zori.
Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus in campus şi ţi-a cărat bagajele.I-ai mulţumit salutând-o in afara camerei ca să nu te simţi jenat in faţa prietenilor.
Când tu aveai 20 de ani te-a intrebat dacă te întâlneşti cu vreo fata. I-ai mulţumit spunând-i „Nu-i treaba ta!”.
Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumită carieră pentru viitorul tău. I-ai mulţumit spunând-I „Nu vreau să fiu ca tine! Acum sunt alte vremuri”
Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ti plătească o excursie în străinătate.
Când tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tău apartament. I-ai mulţumit spunându-le prietenilor ca mobila era urâtă ori demodată.
Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor. I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: „Maaaaami, te rog”!
Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta, a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea. I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.
Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.I-ai mulţumit spunând-i „Lucrurile sunt diferite acum”.
Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude. I-ai mulţumit spunându-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Când tu aveai 50 de ani ea era bolnavă și avea nevoie să ai grijă de ea. I-ai mulţumit citind despre parinţii care devin povară pentru copiii lor.
Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăsnetul în INIMA ta. Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată. Daca ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe. Aminteşte-ţi mereu să îţi iubeşti părinţii. Pentru că nu ai decât o singură mamă şi un singur tată în viaţa ta.
„Familii pentru cer” de Augustin Cornel Miclea
Olimpiada Biblică pentru copii și tineret, faza pe comunitate – 2016
13/06/2016 — CBCB
Sâmbătă, 11 iunie 2016, Liceul Teologic Baptist Reșița a fost gazda Olimpiadei Biblice, faza pe comunitate, concurs organizat pentru copii și tineri de către Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Caraș-Severin. Au participat un număr de 53 copii și tineri din 11 biserici: „Noul Legământ” Bănia, „Emanuel” Bocșa, Borlovenii Noi, „Sfânta Treime” Caransebeș, „Ghetsimani” Caransebeș, „Emanuel” Grădinari, „Harul” Moldova Nouă, Pârvova, „Emanuel” Prilipeț, nr.1 Reșița, „Speranța” Reșița.
După derularea concursului propriu-zis și servirea mesei de prânz, toți participanții au vizitat Grădina Zoologică din Reșița, unde a avut loc și festivitatea de premiere:
Director,
prof. Szucs Alexandru
Predică fr. pastor Găină
13/06/2016 — CBCBCuvântul sfânt – de la min 1:02 Fratele Găină.
http://www.ustream.tv/recorded/88136982
http://www.ustream.tv/channel/rudaria
