
O adolescentă și-a cumpărat un telefon.
Cînd tatăl său l-a văzut, a întrebat-o: –Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut cînd l-ai cumpărat?
Tînăra a răspuns: –Am pus o folie protectoare pentru ecran și o husă pentru telefon – a răspuns ea.
–Te-a obligat cineva să faci asta?
–Nu, i-a răspuns ea.
-Nu crezi că este o insultă la adresa producătorului?
-Nu tată! De fapt, producătorul chiar recomandă folosirea unei huse pentru telefon.
-L-ai acoperit pentru că era ieftin și urît?
-Nuuuu tată, este cel mai scump din gamă, de fapt, l-am acoperit și protejat pentru că nu am vrut să se zgîrie și să-i scadă valoarea și să se urîțească.
-Dar, cînd i-ai pus husa, aceasta nu a redus frumusețea și valoarea telefonului?
-Nu, tată, cred că arată mai bine și toate acestea merită din plin pentru protecția pe care o oferă telefonului meu, în acest mod nu-i scade nici pe departe valoarea…

Tatăl și-a privit cu dragoste fiica și a spus:
-Totuși, dacă ți-aș fi cerut să-ți acoperi corpul, care este mult mai prețios și mai valoros decât un simplu telefon, ai fi acceptat cu ușurință?????
Ea a rămas tăcută și această discuție a făcut-o să înțeleagă ce tot încerca tatăl ei să-i spună de ceva vreme …..
Deci, dragi fete, amintiți-vă întotdeauna că îmbrăcatul indecent și expunerea corpului vă reduc valoarea și respectul pe care-l primiți în societate.
Un fermier, obosit de rutina zilnică și de munca grea la câmp, a decis să-și vândă ferma…
Nevoit să scrie afișul pentru vânzare, a decis să ceară ajutorul vecinului său care avea daruri poetice înnăscute…
Romanticul vecin a fost de acord cu plăcere și i-a scris un afiș pe care scria:
„Vând o bucățică de rai, împodobită cu flori frumoase și copaci verzi, cu un râu cu o apă atât de pură și de o culoare cristalină așa cum nu ați mai văzut niciodată…„
Astfel, poetul a fost nevoit să lipsească o vreme, dar la întoarcere s-a hotărât să meargă să-și cunoască noul vecin.
Surpriza lui a fost imensă când l-a văzut pe același fermier ocupat cu muncile sale agricole.
Poetul a întrebat apoi:
„Prietene, nu ți-ai părăsit ferma?”
Fermierul a răspuns, zâmbind:
„Nu, dragul meu vecin, după ce am citit afișul pe care l-ai scris, mi-am dat seama că dețin cea mai frumoasă bucată de pământ și că nu voi găsi alta mai bună.”
Morala poveștii.
Nu aștepta ca un poet să vină și să-ți facă un afiș care să-ți spună cât de minunată este biserica ta, viața ta, casa ta, familia ta și tot ce ai….
Întotdeauna mulțumește-i lui Dumnezeu pentur biserica ta,
pentru sănătatea pe care o ai,
pentru viața pe care o trăiești, pentru tăria cu care te lupți pentru a merge mai departe…
Dumnezeu să binecuvânteze această bucățică de rai care este VIAȚA ta.


E-un alt sfârşit de an, creştine, Şi-un alt an nou acum e-n prag; Gândeşte-te adânc şi bine La al zilelor tăcut şirag. Priveşte-n urma ta pe cale Şi cercetează-te serios; Vezi dacă-n umbletele tale Ai semănat cu Isus Hristos. Şi dacă-au fost momente-n care Pe Domnul sfânt L-ai întristat, Cere acum a Sa iertare, Să intri-n noul an curat. Caută ca-n anul care vine Să nu repeţi ce ai greşit Şi luptă-te mai mult cu tine Să fii mai sfânt, mai pocăit. Trăieşte fiecare clipă Ca şi când ultima ar fi; Adună-n cer, nu fă risipă, Şi Domnul îţi va răsplăti. Adu-ţi de-asemenea aminte De câte ori te-a copleşit Cu bunătate-al tău Părinte; Măreţ, de toate s-a-ngrijit. Ţi-a dat putere, sănătate, Îmbrăcăminte, adăpost, Aer şi apă, şi bucate; Cât de mulţumitor I-ai fost? Ţi-a pus în jur persoane care Să-ţi fie-alături ne-ncetat, Să îţi aducă-mbărbătare Atunci când eşti descurajat. Ţi-a dat a Duhului arvună Ce-i călăuza ta pe drum, Şi ţi-a promis a Sa cunună; Cum Îl aştepţi, creştine, cum...? Iei hotărâri la fiecare An nou, şi nu zic că-i greşit; Dar eu îţi pun o întrebare: Câte din ele-ai împlinit? Privind poate acum în urmă Te simţi nevrednic, păcătos, Şi bucuria ta se curmă, Căci n-ai trăit curat, frumos. Dar nu te teme, îndrăzneşte! El vede năzuinţa ta; În rugăciune stăruieşte, Căutând în toate voia Sa. Petrece timp studiind Scriptura, Apropie-te de Isus, Şi cere-i toată armătura Duhului Sfânt trimis de sus. Fii treaz, veghează-n permanenţă, Slujeşte-L smerit şi tăcut, Şi vei vedea o diferenţă Faţă de anii ce-au trecut. Acum, când anu-i pe sfârşite, Priveşte-n faţă-ncrezător, Căci ai în ceruri un Părinte Ce ştie al tău viitor. În anu-acesta nou ce vine Te va surprinde Dumnezeu, Te v-asculta, făcându-ţi bine, Te va purta pe mâini mereu. Hai, lasă orice întristare; Simţi? Tatăl tău ceresc Îţi dă a Sa îmbrăţişare Şi îţi şopteşte: Te iubesc!
Am învățat Isuse, că viața e o cale,
Ce nu-și poate întoarce, vre-o dată cursul său,
De nu trăiesc azi clipa, există și târziul,
În ziua cea de mâne, poate nu voi fi eu.
Am învățat iubirea, s-o am mereu pe buze,
S-o dăruiesc întruna, și eu să o primesc,
Am învățat că este un har să pot eu astăzi,
Prin valurile vieții, mereu doar să iubesc.
Am învățat și mila ce o aștepți la mine,
S-o am când eu privirea, aleg să o cobor,
Am învățat că Doamne, doar plin de bunătate,
Pot fi mereu eu liber, pentru a-l vieții zbor.
Am învățat că nimeni, nu-mi poate sta în cale,
Când eu numai în Tine, ma-ncred Doamne mereu,
Am învățat că ura, mă poate ea împinge,
În gura larg deschisă, a timpului ce-i greu.
Am învățat credința, ca-mi poate fi salvarea,
Din groapa de pieire, din moarte, din păcat,
Tot ea îmi dă iertare, mi-aduce izbăvire,
În școala vieții Doamne, eu toate-am învățat.
Am învățat că cerul, e plin de multe stele,
Mereu strălucitoare, și soarele-i în el,
Am învățat că viața, ea nu îmi aparține,
E doar a Ta cu toate, Tu ei i-ai dat un țel.
Am învățat că marea, ea nu e doar o apă,
Am învățat că vântul, nu este doar un vânt,
Am învățat că ele, au și o ascultare,
Au chiar și-o mare teamă, de-un viu și sfânt cuvânt.
Am învățat că zborul, el nu-i doar pân-la stele,
El trece și de lună, el este azi un vis,
Un zbor poate s-ajungă, în locuri nevăzute,
În care doar în cartea, cea sfântă este scris.
Mereu învăț căci Doamne, Tu ești o tain-ascunsa,
Prin ea să-mi fie pasul, aș vrea neîncetat,
Din viața care trece, mereu doar printr-o taină,
Eu până la-l ei capăt, am doar de învățat.
O, dragi creştini, o Sfânt popor, o ţara mea frumoasă Plecaţi genunchii la pământ, căci Domnul nu ne lasă, Întindeţi mâinile spre cer şi cereţi îndurare Acum cât încă nu-i târziu, căci Mila Lui e mare! Nu vă lăsaţi înduplecaţi, în marea de păcate De pofte şi nelegiuiri de la străini luate, Sodoma-i astăzi printr-e noi, sfârşitul stă să vină Popor Român, tu eşti născut în legea ta Divină! Priviţi, pământu-acesta Sfânt e încă plin de sânge Părinţii noştri gem sub el, de inima ne frânge, Noi am primit ca testament ETERNA LOR CREDINŢĂ Ce ne-au lăsat-o tuturor prin sfântă suferinţă! Acum când vânturi negre bat spre noi a nimicire Bunici, părinţi copii şi fraţi, e vremea de unire, La lupta sfântă să pornim cu armele dreptăţii E lupta noastră din străbuni... E LUPTA LIBERTĂŢII. Priviţi cum Dumnezeu din cer trimite astăzi semne De foc, de ape, de furtuni şi-ar vrea să ne îndemne: -Opreşte-te de la păcat şi nu-mi stârni mânia Nu-ţi vinde pe treizeci de-arginţi...CREDINŢA ROMÂNIA!!!

