Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Dumezeu îşi face timp pentru noi numai dacă noi ne facem timp pentru El. Dacă îi dedic timp lui Hristos, automat El îşi va petrece timpul cu mine. Dacă nu am timp de Dumnezeu, nici El nu are timp de mine. Timpul „pierdut” cu divinitatea, e timpul „pierdut” de divinitate cu omul. Apocalipsa spune că El cinează numai cu cine are timp de cinat cu El. Cine are lacăt pe odaia inimii cinează singur.

Când nu ai timp de Dumnezeu înseamnă că nu-L iubeşti. Căci iubeşti ceea ce îi ia locul.Petreceţi timp cu Hristos. Aici. Acum. Altfel, acolo nu va avea timp de dvs !

Elementele care ar trebui să le conţină rugăciunea zilnică a fiecărui credincios pentru lucrarea din biserică

(Cum să trăiesc viaţa de rugăciune)

TEXT: 1 Timotei 2:1-4 (1 Tesaloniceni 5:17)

„Rugăciunea este respiraţia sufletului, iar acela care nu respiră este mort!”

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16).

RUGĂCIUNEA DE ACASĂ (ZILNICĂ)

(Povara lucrării din Biserică)

   Începe ziua cu rugăciune de slăvire a lui Dumnezeu şi de mulţumire pentru toate lucrurile (1 Tesaloniceni 5:18). Apoi, roagă-te pentru:

–          păstor fiindcă de el depinde 90% din lucrarea Evangheliei.

–          lucrătorii Bisericii – să fie plini de har, să fie apăraţi de săgeţile arzătoare ale celui rău, să dea hrană Bisericii şi să simtă cu lucrarea, să devină oameni înflăcăraţi, plini de har şi de Duh Sfânt, ca Petru în ziua Rusaliilor.

–          tineretul Bisericii – ca să fie consacrat trup şi suflet lucrării lui Dumnezeu, să fie curat şi credincios, plin de râvnă pentru fapte bune.

–          ca Domnul să scoată lucrători pentru secerişul Lui (Matei 9:38).

–          fiecare membru din Biserică – să fie un adevărat misionar, cu viaţă curată, consacrată lui Dumnezeu şi o viaţă de rugăciune dedicată altora; să lupte pentru împlinirea obiectivelor clar stabilite ale Bisericii.

–          ca Bisericile să fie compuse din credincioşi stăpâniţi de Duhul Sfânt.

–          cei necredincioşi pe nume (mai ales pentru care au legătură cu membrii Bisericii).

–          ca Biserica să-şi împlinească rolul de Spital Spiritual. Aceasta implică o curăţie exemplară (sala de operaţie trebuie să fie septică); ajutorarea celor slabi şi care au nevoie de ajutor; purtarea poverilor unii altora (Galateni 6:2); să se practice disciplina biblică; tratarea celor „răniţi” (bolnavi spiritual) şi căzuţi.

–          cei bolnavi şi suferinzi fizic din Biserică – bătrânii, văduvele, orfanii, şomerii.

–          cei care ţi-au cerut ajutorul în rugăciune.

„Pentru Hristos rugăciunea era o muncă a sufletului” (Isaia 53:11). „El credea mai mult în efectul rugăciuni Sale, decât în forţa Cuvântului Său” (Luca 23:31-32)

RUGĂCIUNEA DE ACASĂ (OCAZIONALĂ)

(Înainte de a merge la Biserică)

   Înainte de a merge le Casa Domnului, ne rugăm pentru:

–          curăţia noastră de orice păcat (chiar de orice gând păcătos).

–          ca îngerii lui Dumnezeu să alunge îngerii întunericului.

–          fiecare persoană care va contribui cu ceva în biserică (cei care vor recita, cânta, sau vor predica).

–          ca serviciile să fie adevărate servicii dumnezeieşti (slujbe duhovniceşti).

–          cei care predică (să fie dezbrăcaţi de ei înşişi şi de tot ce este omenesc şi firesc; Dumnezeu să vorbească prin ei ascultătorilor).

–          ca să ducem noi în Biserică atmosfera prezenţei şi părtăşiei cu Dumnezeu.

–          ca cei nemântuiţi să fie atinşi de Evanghelie.

„Rugăciunea este ca apăsarea pe trăgaciul unei arme. Nu apăsarea este totul. Apăsarea pe trăgaci declanşează mecanismul exploziei.”

RUGĂCIUNEA DIN BISERICĂ

(Din timpul serviciului divin la Bisericii)

   Chiar şi în drum spre Biserică ar trebui să ne rugăm pentru lucrarea de acolo, dar „din momentul în care intrăm în biserică şi până la terminare, trebuie să ne rugăm pentru lucrarea Evangheliei, pentru tot ce se face”. Aici trebuie să ne rugăm pentru:

–          ascultători – ca inima să le fie un pământ bun, primitor al Cuvântului; să se vadă aşa cum sunt: pierduţi, fără Hristos. Cuvântul să aibă putere în penetrarea sufletelor lor ca la Rusalii.

–          predicator – să fie umplut de puterea Duhului Sfânt ca Dumnezeu să-l poată folosi ca pe un vas ales prin care să toarne har şi mântuire în adunare. Rugăciunea trebuie intensificată spre finalul predicii.

„Munca sufletului în rugăciune în timpul predicării este ca ridicarea mâinilor lui Moise. Omul rugăciunii hotărăşte victoria şi nu Iosua” (predicatorul de la amvon).

RUGĂCIUNEA DE DUPĂ BISERICĂ

(Din Biserică sau la întoarcerea de la Biserică)

   La întoarcerea acasă de la serviciul Bisericii, sau chiar la Biserică după eliberarea Bisericii (când este bine ca un grup de fraţi să rămână în urmă pentru a se ruga), rugăciunea noastră ar trebui să fie pentru:

–          ca Cuvântul care a fost predicat să rămână viu şi lucrător în inima oamenilor care l-au auzit (şi a noastră – Evrei 4:12).

–          ca diavolul să nu poată fura Cuvântul semănat, ci să fie roditor în sufletele care l-au primit (Matei 13:19; Isaia 55:11).

„Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului încetând să mă rog pentru voi!” (1 Samuel 12:23)

pastor Marcel Ţepeneu