Dor de cer – volum de poezii- Copocean Rebeca Florina

Din nou e ziua răstignirii -poezie


2

Din nou e ziua răstignirii
şi cerul tot e-nvolburat,
de greutatea ispăşirii
pământul s-a cutremurat.

Uimită, firea-ntreagă plânge
şi soarele-a fugit de sus,
curg picăturile de sânge
din trupul sfânt al lui Isus.

Cad peste fruntea-mi din ţărână
şi peste sufletul meu stins
şi parcă cea mai moale mână
uşor şi dulce m-a atins.

Da, numai spinii de la cruce
pot izvorî aşa alin,
că orice chin de-al meu se duce
cum nu l-ar arde nici un spin.

Din orice rană-mi creşte-o floare,
din orice plâns, un cântec sfânt:
că-a învierii sărbătoare
răsare numai din mormânt.

O, Dumnezeule-al iubirii,
aşa-mi ajută, necârtind,
pe crucea grea a pătimirii
şi jertfa mea să Ţi-o întind.

Vlad Gheorghiu

NU VOPSIŢI PESTE RUGINĂ!

Ce măreţ, ce sfânt e gândul, să îngropi al tău trecut,
Oamenilor să fii sincer, iar lui Dumnezeu plăcut.

A însufleţit de veacuri, pacea sfântă, mântuirea,
Milioane-n lungul vremii, și-au reînnoit trăirea.

Şi deşi trecuţi din lume, au rămas, căci ei nu pier,
Viața lor străluce încă, precum soarele pe cer.

ruginaPoate neînsemnați odată, astăzi pilda lor domină,
Căci nici unul din aceştia, n-au vopsit peste rugină.

Cu profund respect, cu stimă, cinstea lor o admirăm,
Şi în faţa curăţiei, noi, urmaşii, ne plecăm.

Ne-au făcut strămoșii fală, dar cum e trăirea ta?
Când vei trece din viaţă, oamenilor ce-i lăsa?

Poate de dorinţi, de gânduri mai măreţe eşti pătruns.
Gândurile mari sunt bune însă … nu sunt de ajuns.

Câți nu se hrănesc cu gândul că-s iertaţi, că-s mântuiți,
Că viaţa lor e bună, că-s curaţi, că-s pocăiţi.

Dar mai mult la ce-i în lume, cu smerenie se-nchină,
Credincioși? NU!… Vor să pară. Ei vopsesc peste rugină.

Vorbe mari, fapte măreţe, doar acolo-unde-i lumină.
Credincioși? Da!.. De paradă. Ei vopsesc peste rugină.

E-o povară pentru-aceştia, ruga către Dumnezeu.
„Pocăiţi” îşi zic fiindcă, vin adesea-n Cortul Său.

E o autoînșelare. E-o viaţă neloială.
E-o ruşine pentru Domnul. E o simplă mâzgăleală.

Poţi să te botezi în apă, fără naşterea divină
Mărturia ta-i minciună. Vopseşti doar peste rugină.

E o cinste deosebită, ca să te numeşti creștină.
Dar când moda-ţi este idol, mâzgălești peste rugină!

Chiar de unul se avântă în lucrarea Lui divină,
De urăşte, bietu-încearcă, a vopsi peste rugină.

Poţi ca să clădeşti palate, poţi vorbi limba divină.
Dacă fala ţi-e imboldul, vopseşti doar peste rugină.

E măreaţă, e sublimă, viaţa sfântă în Hristos.
A căutat-o’ntotdeauna, omul sincer, credincios

Oamenilor! Este cerul ţinta căutării voastre ?
Nu cumva nădejdea sfântă, vi se-ndreaptă către astre?

Mai sunteţi în alergare? Semenii îi mai iubiţi?
Doriţi sincer fericirea, celor mulţi, nemântuiți?

Nu încredinţaţi pe oameni că-s curaţi, dacă nu sunt
Căci recolta e furtună, dacă semănatu-i vânt!

Nu ucideţi conştiinţa, fiindcă nu vi se închină.
Nu acoperiţi păcatul. Nu vopsiţi peste rugină!

Nu admiteţi compromisuri, dacă vreţi să fiţi lumină.
Compromis, să ştiţi, înseamnă: a vopsi peste rugină!

Va veni odată vremea, când trăind clipa reală,
Şi-or vedea mulţi osteneala, doar o tristă mâzgăleală.

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Valentin Popvici

Se întoarce Dumnezeu în România

Steag_multi_ani
Se-ntoarce Dumnezeu în România,
Trecând prin vamă, fără pașaport!
S-alunge pe tirani și tirania,
Să ne aducă-n țară omenia,
O marfă ce-am vândut-o la export.
Se-ntoarce Dumnezeu în România –
În țara Lui de care I-a fost dor…
Căci L-am chemat cu toții în agonia
Acelor ore când veni urgia,
Îngenunchiați, smeriți, sub tricolor.
Se-ntoarce-n țară Domnul, să ne spele
Și să ne-nvețe sa trăim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Și-apoi să plece dincolo de stele
Că știm noi ce să facem aici jos.
Se-ntoarce-n țară Domnul cu Scriptura –
Ca să ne-nvețe viața de creștini;
Dar ateismul și nomenclatura
Și-au transformat subtil coloratura
Și-I împletesc din nou cununi de spini.
Cu darul de iubire și dreptate
Se-ntoarce Dumnezeu Preaînalt;
Să nu mai fie-n țară strâmbătate,
Nici comunism și nici securitate,
Să nu mai moară tineri pe asfalt.
Stă Dumnezeu la poartă, Românie –
Dar cine Îi va spune: „Bun venit!”?
La Parlament și la Președinție
Se-aprobă legi, se vrea democrație,
Dar Numele Lui nu e pomenit.
Te cheamă Creatorul azi, nu mâine,
În ceasul de destin hotărâtor –
Să-ți frângă-n dar a învierii pâine;
Acum ori niciodată poți, române,
Să ai un Dumnezeu și-un viitor!
Petru Dugulescu

ÎN LOC DE RUGĂCIUNE -poezie

ruga

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi plâlpâia altdată în candela din gând.

Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ţi oferi
Să-Ţi stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara
Şi de puţinul suflet ce îl păstram ca sara
Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.

Aş vrea să-Ţi pot întinde un gând sfios măcar,
Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraieşe şi e goală,
Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
Şi pe un ramur veşted un singur fruct amar.

De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,
Şoptind o rugăciune şi tremurând o cruce,
Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce
Otravă-n cupe sparte şi Te-aş târî prea jos.

Zadarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blând,
Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând.

Demostene Andronescu

A fi sau a nu fi – poezie

“A fi sau a nu fi?”, celebra dilemă
Ce-l chinuia pe prinţul danez
Nu constituie, ea însăşi, problemă,
Decât atunci când are ca temă
Viaţa trăită, legată de crez.
cartesitrandafir
Nu, nu e un scop trăirea în sine
Ci felul în care alegi să trăieşti,
Căci poţi să te-apropii de rău sau de bine,
Alegerea-n viaţă depinde de tine
Dar pentru alegerea făcută plăteşti.

A fi sau a nu fi cu inima plină
De dragoste sfântă venind din Cristos,
A fi sau a nu fi cu faţa senină,
A fi sau a nu fi balsam ce alină,
A fi sau a nu fi pe cale zelos,

A fi sau a nu fi iertat de păcate,
A fi sau a nu fi şi tu iertător,
A fi sau a nu fi cu mâini nepătate,
A fi sau a nu fi lumină-n cetate,
Acestea-s probleme fierbinţi, care dor.

“A fi sau a nu fi?”, celebra dilemă
Din monologul hamletian
Nu constituie, ea însăşi, problemă
Decât raportată la ţinta supremă:
A fi sau a nu fi în cer Cetăţean.

 

de Simion Felix Martian

 

Să-I mulţumesc, mă simt dator!

praise GODCând îmi îndrept puţin privirea
La tot ce am în jurul meu,
Mă simt dator, cu mulţumirea
Să mă întorc spre Dumnezeu.

Că tot ce-am întâlnit în cale
Şi tot ce încă întâlnesc,
E opera iubirii Sale…
Eu pentru asta-I mulţumesc!

Când văd un firişor de iarbă,
O floare simplă când privesc…
Un crin din câmp în haină albă…
Mă simt dator să-I mulţumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pâinea zilelor de mâine…
Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare…!
Eu vreau să-I mulţumesc deplin.

Şi pentru freamătul pădurii,
Şi pentru murmur de izvor,
Şi pentru tainele naturii,
Îi mulţumesc! Îi sunt dator!
***
Sub semnul de recunoştinţă,
‘Nainte-Ţi, Doamne, mă închin…
Eu vin din suflet cu credinţă,
Pios să-Ţi mulţumesc deplin!

O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă,
Când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viaţă
Şi-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.

Emil Bulgar

Comunitatea lui Isus -poezie

 

 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu

 nici tăiere împrejur nici netăiere împrejur

 nici Scit, nici Barbar, nici liber, nici sclav;

 Hristos este totul în toate şi-n toţi.  (Coloseni 3:11)

 

laleleAici nu sunt garduri să-nstrăineze

nici bariere să limiteze

nici paravane să camufleze

nu mai sunt ţarcuri să izoleze

nu sunt hotare să exileze

nu mai sunt ziduri să-ndeparteze

 

Sunt inimi deschise spre semenii lor

sunt punţi peste frică, sunt aripi de dor

sunt miei vulnerabili trimişi între lupi

albini ce adună nectarul în stupi

sunt oi ce-alăptează şi-nduhovnicesc

pe cei ce Cuvântul ca lapte-l doresc.

 

Aici numai Domnul e totul în toţi   

El singur trăieşte în vii şi în morţi

Aici doar Mesia în inimi sfinţit

se-nalţă prin Duhul ca Domn proslavit

Aici prin iubire se leagă cu dor

o singură turmă, un singur Pastor.

 

Aici bunătatea rodeşte smerit

în solul iertării cu lacrimi stropit

Aici adevărul în dragoste spus

îndreaptă privirea mereu spre Isus

Aici în ogorul cu har semănat

dreptatea şi pacea s-au îmbrăţisat.

 

Aici taina slavei Hristosul în noi

descoperă harul nădejdii de-apoi

şi-aduce în suflet mireasma de sus

prividu-L în semeni pe Domnul Isus

icoană de slavă în fraţi şi surori

a Celui ce ESTE şi vine pe nori.

Vasile Al. Talos

Vie Împărăţia Ta!

pozza cascada

Ascunsă mi-e în Dumnezeu
Trăirea din lăuntru,
De când lui Crist predat-am eu
Viaţa şi trecutul.

Prezentul meu, cu tot ce sunt
Şi tot ce va să vie;
Si-aştept cu inima cântând
A Sa Împărăţie.

Cu ochi fireşti nu pot vedea
Cereştile limanuri;
Si-ascunse sunt de mintea mea
A Tale sfinte planuri.

Tot ce în Cer ai pregătit
Pentru a Ta aleasă,
Atunci va fi descoperit,
Când vom pleca Acasa.

Dar pân-atunci, chiar de nu văd
Nimic cu claritate
Şi chiar de nu pot să-nţeleg
A lor însemnătate,

Cuvântul Său îmi spune-atunci
Să cred cu fermitate,
Căci ziua va veni-n curând,
Când voi pricepe toate.

Mă voi scula atunci din morţi
Şi voi păşi în viaţă
Şi voi vedea cu ochii mei
Preaminunata-I faţă.

Şi chiar de greu îmi e; şi ştiu:
Mai greu o să îmi fie,
Eu vreau s-aştept cu mai mult dor
A Sa Împărăţie!

 

Când fi-voi numai amintire… poezie

Când fi-voi numai amintire
Și umbră ridicată-n slavă
Abia atunci sfârși-va lupta
Și tot ce-aici e numai pleavă.

Îmi voi lăsa deplin obrazul
Și fruntea grea și transpirată
Pe perna Palmelor Divine
Pe pieptul Tău iubite Tată…

Și mâna descleștată în odihnăpraise GOD
Se va-nălța în sfântă închinare,
Cu toți ai Tăi ce strălucesc
În nesfârșita gloriei desfătare.

Ce mult doresc cu glasul meu
Scăldat în grai dumnezeiesc,
Scăpat de firea cea nebună,
Să-ți cânt, să Te cinstesc…

Când fi-voi numai amintire
Și umbră dusă către zare,
Pe tabla inimi-mi va scrie:
Cerească, sfântă sărbătoare!

              (scrisă la data de 20.06 2014). Nica Ionel