Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

E greu când te întorci acasă,
Lăsând la groapă pe cel drag,
Când îi vezi locul gol la masă
Și nu-l mai vezi zâmbind în prag!

E cea mai mare suferință,
Să te desparți de cel iubit,
Stiind că nu e cu putință,
Cândva să fie-nlocuit.

E de prisos și mângâierea,
Ce-ncearcă unii să ți-o dea,
Ai prefera mai mult tăcerea,
În care să-ți poți ridica,
Spre Cer privirea-ntunecată,
De jalea ce-i prea greu de dus,
Să-i spui durerea unui Tată,
Așa cum nimănui n-ai spus.

El poate mângâia durerea,
Când treci în viață prin cuptor,
Și îți va da din nou puterea,
Să mergi -nainte-ncrezător,

Că Soarele din nou răsare,
Și-n ceasul vieții cel mai  greu,
Atunci când treci prin încercare,
Te  ține-n Brațe Dumnezeu!

Nimic de El nu se ascunde,
În Universul infinit,
Din Cer aude și răspunde
Când  strigă cel nenorocit!

De-aceea caută-L când e bine,
Și fă-L Stăpân în viața ta,
Ca El să fie lângă tine,
Când treci prin încercarea grea!

Și să-ți primești cu drag cununa,
Ce El în slăvi ți-a  pregătit,
Cu cei ce pentru totdeauna
Ca Domn în viață l-au primit!

„O frunză s-a desprins din pom,
şi mâna mea, mână de om,
s-a-ntins îndată după ea
şi frunza a căzut în ea.
Am stat privind la ea uimit
şi-atâtea gânduri mi-au venit,
a fost o frunză dusă-n vânt
spre-a se preface în pământ.
Dar a căzut în palma mea,
şi-am zis: Eu nu te voi lăsa
şi te voi duce chiar acum
la casa mea! Şi în album
te voi păstra cu îngrijire,
în cartea mea de amintire.

Acum privirea mi-o ridic
spre Tronul Harului şi zic:
Părinte dacă voi cădea
luat de vânt în vreme grea,
şi când cu sufletul înfrânt,
voi fi aproape de pământ,
întinde-Ţi atunci mâna Ta
şi lasă-mă să cad în ea!
Mă spală de noroi şi scrum:
aşează-mă-n al Tău album!
păstrează-mă cu îngrijire
în cartea Ta de amintire,
ca împreună cu cei vii
să înverzesc în veşnicii!”

E-un alt sfârşit de an, creştine,
Şi-un alt an nou acum e-n prag;
Gândeşte-te adânc şi bine
La al zilelor tăcut şirag.
Priveşte-n urma ta pe cale
Şi cercetează-te serios;
Vezi dacă-n umbletele tale
Ai semănat cu Isus Hristos.
Şi dacă-au fost momente-n care
Pe Domnul sfânt L-ai întristat,
Cere acum a Sa iertare,
Să intri-n noul an curat.
Caută ca-n anul care vine
Să nu repeţi ce ai greşit
Şi luptă-te mai mult cu tine
Să fii mai sfânt, mai pocăit.
Trăieşte fiecare clipă
Ca şi când ultima ar fi;
Adună-n cer, nu fă risipă,
Şi Domnul îţi va răsplăti.
Adu-ţi de-asemenea aminte
De câte ori te-a copleşit
Cu bunătate-al tău Părinte;
Măreţ, de toate s-a-ngrijit.
Ţi-a dat putere, sănătate,
Îmbrăcăminte, adăpost,
Aer şi apă, şi bucate;
Cât de mulţumitor I-ai fost?
Ţi-a pus în jur persoane care
Să-ţi fie-alături ne-ncetat,
Să îţi aducă-mbărbătare
Atunci când eşti descurajat.
Ţi-a dat a Duhului arvună
Ce-i călăuza ta pe drum,
Şi ţi-a promis a Sa cunună;
Cum Îl aştepţi, creştine, cum...?
Iei hotărâri la fiecare
An nou, şi nu zic că-i greşit;
Dar eu îţi pun o întrebare:
Câte din ele-ai împlinit?
Privind poate acum în urmă
Te simţi nevrednic, păcătos,
Şi bucuria ta se curmă,
Căci n-ai trăit curat, frumos.
Dar nu te teme, îndrăzneşte!
El vede năzuinţa ta;
În rugăciune stăruieşte,
Căutând în toate voia Sa.
Petrece timp studiind Scriptura,
Apropie-te de Isus,
Şi cere-i toată armătura
Duhului Sfânt trimis de sus.
Fii treaz, veghează-n permanenţă,
Slujeşte-L smerit şi tăcut,
Şi vei vedea o diferenţă
Faţă de anii ce-au trecut.
Acum, când anu-i pe sfârşite,
Priveşte-n faţă-ncrezător,
Căci ai în ceruri un Părinte
Ce ştie al tău viitor.
În anu-acesta nou ce vine
Te va surprinde Dumnezeu,
Te v-asculta, făcându-ţi bine,
Te va purta pe mâini mereu.
Hai, lasă orice întristare;
Simţi? Tatăl tău ceresc
Îţi dă a Sa îmbrăţişare
Şi îţi şopteşte: Te iubesc!

Am învățat Isuse, că viața e o cale,
Ce nu-și poate întoarce, vre-o dată cursul său,
De nu trăiesc azi clipa, există și târziul,
În ziua cea de mâne, poate nu voi fi eu.

Am învățat iubirea, s-o am mereu pe buze,
S-o dăruiesc întruna, și eu să o primesc,
Am învățat că este un har să pot eu astăzi,
Prin valurile vieții, mereu doar să iubesc.

Am învățat și mila ce o aștepți la mine,
S-o am când eu privirea, aleg să o cobor,
Am învățat că Doamne, doar plin de bunătate,
Pot fi mereu eu liber, pentru a-l vieții zbor.

Am învățat că nimeni, nu-mi poate sta în cale,
Când eu numai în Tine, ma-ncred Doamne mereu,
Am învățat că ura, mă poate ea împinge,
În gura larg deschisă, a timpului ce-i greu.

Am învățat credința, ca-mi poate fi salvarea,
Din groapa de pieire, din moarte, din păcat,
Tot ea îmi dă iertare, mi-aduce izbăvire,
În școala vieții Doamne, eu toate-am învățat.

Am învățat că cerul, e plin de multe stele,
Mereu strălucitoare, și soarele-i în el,
Am învățat că viața, ea nu îmi aparține,
E doar a Ta cu toate, Tu ei i-ai dat un țel.

Am învățat că marea, ea nu e doar o apă,
Am învățat că vântul, nu este doar un vânt,
Am învățat că ele, au și o ascultare,
Au chiar și-o mare teamă, de-un viu și sfânt cuvânt.

Am învățat că zborul, el nu-i doar pân-la stele,
El trece și de lună, el este azi un vis,
Un zbor poate s-ajungă, în locuri nevăzute,
În care doar în cartea, cea sfântă este scris.

Mereu învăț căci Doamne, Tu ești o tain-ascunsa,
Prin ea să-mi fie pasul, aș vrea neîncetat,
Din viața care trece, mereu doar printr-o taină,
Eu până la-l ei capăt, am doar de învățat.

O, dragi creştini, o Sfânt popor, o ţara mea frumoasă
Plecaţi genunchii la pământ, căci Domnul nu ne lasă,
Întindeţi mâinile spre cer şi cereţi îndurare
Acum cât încă nu-i târziu, căci Mila Lui e mare!

Nu vă lăsaţi înduplecaţi, în marea de păcate
De pofte şi nelegiuiri de la străini luate,
Sodoma-i astăzi printr-e noi, sfârşitul stă să vină
Popor Român, tu eşti născut în legea ta Divină!

Priviţi, pământu-acesta Sfânt e încă plin de sânge
Părinţii noştri gem sub el, de inima ne frânge,
Noi am primit ca testament ETERNA LOR CREDINŢĂ
Ce ne-au lăsat-o tuturor prin sfântă suferinţă!

Acum când vânturi negre bat spre noi a nimicire
Bunici, părinţi copii şi fraţi, e vremea de unire,
La lupta sfântă să pornim cu armele dreptăţii
E lupta noastră din străbuni...
E LUPTA LIBERTĂŢII.

Priviţi cum Dumnezeu din cer trimite astăzi semne
De foc, de ape, de furtuni şi-ar vrea să ne îndemne:
-Opreşte-te de la păcat şi nu-mi stârni mânia
Nu-ţi vinde pe treizeci de-arginţi...CREDINŢA ROMÂNIA!!!