Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Cu cât mai strâns te ţii de Domnul..

Cu cât mai strâns te ţii de Domnul
cu-atât te rupi de toţi cei răi,
cu cât ţi-s mai străini streinii
cu-atât mai fraţi ţi-s fraţii tăi.

Cu cât mai drept ţii calea bună
te-ndepărtezi de calea rea
cu cât mai dragi ţi-s alte case
ţi-e mai urât de casa ta.

Cu cât ţi-e mai-nnoptat pământul
cu-atât ţi-e cerul mai senin,
cu cât mai mult gândeşti la alţii
priveşti la tine mai puţin.

Cu cât te poţi smeri mai tare
şi poţi din dreptul tău să laşi,
cu-atâta-ţi pregăteşti cu fapta
mai vrednici şi mai buni urmaţi.

Cu cât mai sfânt trăieşti Cuvântul,
cu cât te rogi mai credincios,
cu cât iubeşti mai dulce fraţii
eşti mai aproape de Hristos.

de Traian Dorz

din programul copiilor de 1 iunie la Biserica Baptistă Speranța Reșița.

O poezie

16. Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. 17. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea.” Luca 18:16-17

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cue L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…

Costache Ioanid

Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!

Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:
– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pîn’ la jertfă
şi lupta până la sfârşit!

Traian Dorz

Când din țărână m-ai făcut
Și-ai ales să-mi dai un chip,
M-ai făcut asemeni Ție,
Duh de viață-ai pus în mine …
M-ai creat perfect, asemeni Ție,
M-ai îmbrăcat cu strălucire
Și-n fiecare zi mă bucuram de Tine.
Dar, pentru o clipă, Tu Creatorul
Mi-ai încercat dragostea ce-Ți port
Și am ales să fac rău, nu bine …
Dezbrăcat de slavă-am fost,
Și m-am văzut gol, lipsit de Tine,
Ascuns de ochii Tăi credeam că sunt.
Tu m-ai strigat atunci pe nume:
– Unde ești fiul Meu?
– Aici sunt, Creatorul meu divin:
O, iartă-mă căci am greșit
… O liniște s-a lăsat în lume …
Și-atunci am plâns cu-amar
Căci Te-am trădat …
Eram iubita Ta făptură,
Creată-n palmele-Ți divine
… Salvare-am pentru tine! …
Glasul Creatorului mi-a spus.
Și-ai venit în lume,
Hristosul meu iubit
Să mori,
Să fiu creat din nou
În palmele-Ți cu sânge …
Creatorul meu, de azi,
Am să-Ți zic ”Tată”,
Căci un fiu pierdut am fost,
Dar m-ai primit din nou la Tine.