Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

„Mângâiați-vă, deci, unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)

Profesorul Tony Campolo a participat odată la înmormântarea unei cunoștințe și, din greșeală, a ajuns la altă capelă. Acolo era depus trupul unui om în vârstă și văduva era singura persoană prezentă. Părea atât de singură, încât Campolo a rămas la înmormântare si apoi a însoțit-o la cimitir. După serviciul de înmormântare, în timp ce se aflau în mașină, Capolo a mărturisit că de fapt nu-l cunoștea pe soțul femeii. „M-am gândit eu”, a răspuns ea. „Nu v-am recunoscut. Dar nu contează. Nu veți ști niciodată ce a însemnat lucrul acesta pentru mine”.
Philip Yancey scrie: „Simpla disponibilitate este cea mai tare forță cu care putem contribui la ceva. Pe bună dreptate îi discredităm pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru răspunsul lor insensibil la suferința lui. Dar să citim relatarea din nou: „au șezut pe pământ lângă el șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună o vorbă”.
Acestea au fost cele mai semnificative clipe pe care le-au petrecut cu el. Prin natura mea, eu mă depărtez de cei aflați în suferință. Cine știe dacă ei doresc să vorbească despre necazul lor sau nu? Vor să fie consolați sau înveseliți? La ce bun prezența mea? În mintea mea se învârtesc toate aceste raționamente și drept rezultat, ajung în cea mai rea situație posibilă: stau deoparte.
Nimeni nu pronunță numele unui filozof când îl întreb: „Cine te-a ajutat cel mai mult?” Cel mai adesea, ei descriu o persoană liniștită, la locul ei, care a fost aproape, care a ascultat mai mult decât a vorbit, care nu s-a tot uitat la ceas, care a îmbrățișat, a mângâiat și a plâns … cineva care a fost disponibil și care a venit în ajutor în termenii suferindului, nu în proprii săi termeni.”
Așa trebuie să-i mângâi și tu pe alții..
„Dumnezeu … ne mângâie… pentru ca … să putem mângâia” (2 Corinteni 1:3-4)

Regina Angliei obişnuieşte să viziteze adesea castelul Bob Morrow. Într-o astfel de ocazie, se plimba singură şi a început să plouă. A alergat repede spre o casă ca să ceara ajutor. A bătut la uşă şi a deschis o doamnă cam enervată că este deranjată de cineva. Prin deschizătura uşii a strigat:

-„Ce vrei?”

Regina, nu s-a prezentat, ci doar a spus:

-„Aş putea împrumuta o umbrelă?”
„Un moment.” a mormăit femeia. A trântit uşa, şi s-a întors după un minut cu cea mai groaznică
umbrela pe care a putut-o găsi, cu spiţe rupte şi cu găuri prin material. A întins-o prin deschizătura uşii şi a spus: „Uite!” Regina a mulţumit şi şi-a văzut de drum.
În următoarea dimineaţă, regina împreună cu întreaga sa escortă s-au oprit în faţa casei. Unul
dintre membrii escortei a bătut la uşă şi a dat umbrela femeii, spunând: „Doamnă, Regina
Angliei vă mulţumeşte.” In timp ce se îndepărta acesta a auzit-o spunând: „Dacă aş fi ştiut i-aş fi dat
ce aveam mai bun.”

Într-o zi vom sta cu toţii înaintea Împăratului cerurilor, iar unii vor fi auziti spunând „Dacă aş fi
ştiut i-aș fi dat ce aveam mai bun.” Problema este că ştim şi totuşi îi dăm lui Christos resturi sau
rebuturi sau lucruri care ne costă foarte puţin. Deoarece Dumnezeu ne iubeşte, El ne-a dat ce
avea mai bun: pe Fiul Său. ( Ioan 3:16). Putem să-i dăm ceva mai puţin decât ce avem mai bun?

„Mi-am isprăvit alergarea”
(2Tim.4:7/b)

Pentru a fi biruitor până la sfârşit, trebuie
să înţelegi trei lucruri:
Primul, că oamenii te vor părăsi.
Motivul ar putea fi pentru că i-ai depăşit în vârstă sau pentru că vor să-şi împlinească viziunea lor, sau pentru că ei nu vor să meargă acolo unde te duce Dumnezeu. Oamenii L-au părăsit pe Domnul Isus: “mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El” (loan 6:66).
Al doilea, că vor veni încercări.
Fiecare om pe care îl foloseşte Dumnezeu se mişcă de la o încercare la alta. Pavel scrie: “arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări … prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu …
Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10).
Al treilea, că Satana te va ataca.
Când o face, adu-ţi aminte, că atacul e un semn de respect. Teanunţă că eşti valoros pentru Dumnezeu. De asemenea indică nivelul binecuvântării care te aşteaptă după atac. Satana te va ataca atunci când Dumnezeu e pe cale să înceapă ceva în viaţa ta.
Poate fi începutul unei relaţii, al unei cariere, al unei lucrări sau chiar naşterea unui copil pe care îl va folosi Dumnezeu. “Copilul tău dificil” ar putea fi un copil pus deoparte pentru Dumnezeu; de aceea el întâmpină mai multe dificultăţi decât ceilalţi copii ai tai. El are o misiune pe care a detectat-o duşmanul. Când vine atacul, bazeaza-te pe Cuvântul lui Dumnezeu şi spune: “mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni’ 15:57).

“Căci iată, întunericul acopere
pământul, şi negura mare
popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi
slava Lui se arată peste tine.” Isaia 60:2

Isaia a înțeles că slava care va cuprinde poporul său, nu-i cauzată de ceea ce ei pot să facă, ci de ceea ce este gata să împlinească Dumnezeu.
Din aceasta cauza el i-a îndemnat să-și pună toată nădejdea în Dumnezeu și în lucrările Sale.

Am citit undeva că printre triburile de indieni, exista un ritual deosebit prin care fiecare băiat, trebuie să-și dovedească bărbaăția, petrecând o noapte singur în pădure. În acest fel, copiii erau învățați să capete curaj și să nu se mai teamă de nimic. Într-o seară, un copil a fost dus în pădure de cei din tribul său și a fost lăsat în întuneric, având numai un cuțit în mână cu care să se poată apăra de animalele salbatice.

Cei ce l-au dus în pădure, i-au spus să nu se teamă, să stea liniștit și să vegheze toată noaptea, pentru ca nu cumva să fie atacat prin surprindere. Crezând că supraviețuirea depinde numai de efortul său, copilul n-a închis nici un ochi toată noaptea. Spre surprinderea sa, în noaptea aceea nu s-a întâmplat nici unul dintre pericolele pe care el le-a așteptat. Mai mult însă decât atât: când s-a făcut ziua, el a observat că în spatele unui copac, cu arcul în mâna gata să intervină în orice momet, a vegheat alături de el și tatăl său. Dacă ar fi știut aceasta de cu seara, cu siguranță că acel copil ar fi dormit liniștit chiar în mijlocul pădurii, fără să-și fi făcut vreo problemă. Dacă în această zi ai ajuns într-o situație despre care crezi că nu mai este nici o ieșire, uită-te în sus și vei vedea prin credință, că Dumnezeu, Tatăl nostru, veghează, pentru ca nu cumva să ni se întâmple vreun rău.

Doamne Dumnezeule; Îți mulțumesc că în mijlocul necazurilor nu mă lași niciodată singur. Ajută-mă să mă încred în Tine și să nu mă mai tem de nimic.

Într-un ziar, a fost prezentată o experienţă interesantă trăită de membrii unei biserici din Cleveland Ohio. În timpul unui servici divin, pe culoarele bisericii a năvălit un grup de bărbaţi mascaţi, care i-au ameninţat pe toţi cei ce participau la închinare cerându-le să le dea toate bijuteriile şi toţi banii. Dacă erau gata să împlinească aceste ordine aceştia i-au asigurat că nu li se va întâmpla nimic.
Membrii bisericii au fost şocaţi şi au trăit un moment tensionat, dar toţi s-au conformat solicitărilor acelor necunoscuţi.
Când toate lucrurile de valoare au fost adunate, pastorul bisericii a urcat la amvon anuntând că aceasta a fost predica din acea zi. El a ales ca mesajul să fie prezentat în mod practic. Toţi s-au amuzat atunci, când mascaţii şi-au scos cagulele de pe faţă şi au văzut că aceştia erau tinerii bisericii.
Mesajul pe care pastorul a vrut să-l transmită prin acele minute de suspans, a fost cu privire la onestitate şi darnicie. După ce a evaluat bunurile adunate, pastorul a arătat că este aşa de mare diferenţa între ceea ce avem şi ceea ce suntem gata să dăm pentru Dumnezeu şi lucrarea Lui.
-În acest fel, spune el, îl furăm pe Dumnezeu şi împiedicăm binecuvântările pe care Dumnezeu este gata să ni le dea.

După această experienţă, membrii bisericii nau mai uitat acesta lecţie şi au înţeles că sunt datori să evalueze corect şi să se jertfescă în dragoste şi fapte bune.

„Si credința este o încredere neclintită în lucrurile nadajduite, o puternică încredinţare despre
lucrurile care nu se vad.” Evrei 11: 1

Cum arată o credință veritabilă?
În vremea în care trăim, tot mai mulți oameni își pun credința în acei guru ai societatii moderne, în cărti și programe. Unii cred că simpla încredere în puterea miraculoasă a unui mod de a gândi pozitiv poate aduce schimbarea din viața lor.
Însa niciuna dintre acestea nu sânt exemple de credință veritabilă!
Este foarte important să nu te lați înșelat de orice formă de credință, ci trebuie să ai adevarata credintă, cea în adevăratul Dumnezeu. Și știi de ce? Pentru ca numai El merită să primească încrederea ta deplina. E singura speranță din viața aceasta.
În ciuda a ceea ce spune lumea, adevărata credință nu se bazeaza pe sentimentele tale, pe emotiile tale, pe circumstantele vietii sau pe ceea ce vezi, iar acest lucru îl putem observa si în versetul de azi. Adevărata credinţă se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu revelat în Scriptură.
Astazi poți fi în mijlocul luptei cu o credință adevarată în Dumnezeu, sau poate ai întrebari care te împiedica la nivelul mintii să te încrezi deplin în puterea Sa. Da, este normal sa avem întrebari, este normal sa dorim sa întelegem cît mai multe despre Isus Hristos si viata de crestin. Însa, vreau să îți spun un lucru: atunci cînd vii la Dumnezeu cu o credinta adevarată, toate curiozitățile tale intelectuale vor fi satisfacute.
Eu nu vreau sa îti spun ca trebuie sa ai deodata acea credinta atotputernica Nu! Începe însă cu acea credinta cît un graunte de mustar despre care însusi Domnul Isus a mărturisit în în Matei 17: 20, ca:
„Adevarat vă spun că, daca ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici colo’, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.”
Indiferent de locul în care te afli astazi în umblarea ta cu Domnul Isus Hristos, ma rog pentru tine, ca sa poti dezvolta o credinta adevarata si curajoasa în El, singurul care merita încredere totala.
CREDINȚA ADEVĂRATĂ NU SE BAZEAZĂ PE SENTIMENTELE TALE, PE EMOȚIILE TALE.