
“Nu există nebunie mai mare decât să cunoşti măreţia Mântuirii lui Dumnezeu si să continui să trăieşti pentru tine însuţi.”(Centrul Hebron)
Cei patru membrii ai bisericii…
Au fost odată patru membri foarte ciudaţi care mergeau la aceeaşi biserică: CINEVA, FIECARE, ORICINE şi NIMENI.
Modul lor de viaţă era foarte religios. De exemplu, CINEVA îşi bârfea fratele, FIECARE ştia că acest lucru este păcat, ORICINE putea să refuze să asculte, dar NIMENI n-o făcea! ORICINE ştia că FIECARE vorbea despre CINEVA dar NIMENI nu le întrerupea conversaţia.
Toţi aparţineau aceleaşi biserici. FIECARE voia să se închine dar nu mergea la biserică deoarece nu vorbea cu ORICINE. FIECARE se arăta credincios la biserică dar de lucrat… lucra mai mult NIMENI. Când era nevoie de ceva sau de făcut ceva, FIECARE s-a gândit că va face aceste lucrări CINEVA. Însă, în cele din urmă, le-a făcut NIMENI.
O a cincea persoană a vizitat acea biserică. FIECARE a crezut că CINEVA îl va saluta. ORICINE ar fi putut face acest lucru. Dar NIMENI n-a mers la el.”
P.S. Cum ziceai că te cheamă?
PROVERBE 30:17:
” Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său, şi nesocoteşte ascultarea de mamă,
îl vor scobi corbii de la pârâu, şi îl vor mânca puii de vultur.”
Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei suntem TĂTICI.
Ce gingaş e şi sună bine:
-TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec şi, deodată,
Tu nu mai eşti TĂTIC, eşti TATĂ.
Chiar şi aşa tot sună bine:
-TATĂ, îmi este dor de tine!
Ei cresc, nu le mai eşti pe plac,
Din TATĂ, tu, devii BABAC!
Şi vorba sună trist şi gol:
-BABACULE, mai dă-mi un pol!
Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei – nu vrei, ajungi TATAIE…
Iar vorba ta în râs e luată,
-TATAIE, ia mai las-o baltă!
Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi doar… ĂL BĂTRÂN.
Iar vorba lor te năuceşte:
-BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?
-Copile, tu să ai ştiinţă,
Am fost un tată cu credinţă!
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat şi ţi-am dat ţie!
-Să-mi faci, te rog, o bucurie,
Şi să-mi zici ca-n copilărie,
La cimitir când vii la mine,
-TĂTICULE, mi-e dor de tine!
*Traian Calancia
Iertarea e cel mai puternic remediu vindecător care există.
Iertarea înseamnă să renunţi la toate neîmplinirile trecute şi la dorinţa de a fi avut un trecut mai bun. Iertarea este calea cea mai scurtă care te duce la Dumnezeu.
Decizia de a nu ierta pe cineva e decizia de a suferi.
Nu este niciodată prea devreme sau prea târziu pentru a ierta.
Iertarea poate aduce bucuria acolo unde domneşte durerea, pacea unde domneşte conflictul şi fericirea unde domneşte mânia. Mai mult, ne ajută să ne regăsim pe noi înşine.
Iertarea este un proces continuu, nu o activitate pe care o practicăm odată, de două ori.
Iertarea ne eliberează de trecutul dureros.
Iertarea celor din jur este primul pas spre iertarea de sine.
Iertarea ne uşurează povara cu care ne încarcă viaţa.
Iertarea înseamnă să vezi lumina Lui Dumnezeu în toţi oamenii, indiferent de comportamentul lor.
Gerald Jampollsky
Dumezeu îşi face timp pentru noi numai dacă noi ne facem timp pentru El. Dacă îi dedic timp lui Hristos, automat El îşi va petrece timpul cu mine. Dacă nu am timp de Dumnezeu, nici El nu are timp de mine. Timpul „pierdut” cu divinitatea, e timpul „pierdut” de divinitate cu omul. Apocalipsa spune că El cinează numai cu cine are timp de cinat cu El. Cine are lacăt pe odaia inimii cinează singur.
Când nu ai timp de Dumnezeu înseamnă că nu-L iubeşti. Căci iubeşti ceea ce îi ia locul.Petreceţi timp cu Hristos. Aici. Acum. Altfel, acolo nu va avea timp de dvs !