Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Prietenul, la nevoie se cunoaște… Să fim prieteni fără nevoi!
Mi-e dor de prietenia de altă dată… Când ne interesa mai mult ce simte celălalt, dacă e fericit sau nu și nu doar cum arată, cât s-a schimbat fizic și ce lucruri are… Când o simplă îmbrățișare avea puterea de a alunga toate temerile lumești și de a oferi siguranța că nu ești singur, că aparții cuiva… Când nu aveam nevoie de restaurante sofisticate și de bani pentru a ne întâlni.
Mi-e dor să ne mai întâlnim ca şi prieteni, cu bucurie, nu ca nişte străini care se simt obligați să bifeze întâlniri de dragul aparențelor… Mi-e dor să ne mai purtăm ca prietenii… Să ne privim în ochi, să ne căutăm privirile, nu ceasurile, nu bijuteriile… Să ne îmbrăţişăm strâns şi să ne ţinem de mână… Să râdem cu toată inima şi să nu ne fie teamă să plângem dacă sufletul nostru simte nevoia să se elibereze de vreo durere, de vreo emoție… Să povestim despre noi, despre visurile noastre, despre frământări, despre amintiri care ne leagă, despre dureri şi bucurii, despre ceea ce iubim, nu despre alţii, nu denigrând şi bârfind, nu lăudându-ne cu ceea ce avem, cu ceea ce am făcut…
Mi-e dor să nu ne mai privim cu rivalitate, să nu ne mai comparăm realizările şi eşecurile, să nu ne complexeze evoluţia celuilalt, ci să ne bucure…
Mi-e dor de încrederea cu care ne destăinuiam sufletele, fără a ne teme că secretele noastre, că frământările şi temerile noastre vor ajunge subiecte de bârfă cu alţi oameni, pe la alte mese…
Mi-e dor de sentimente împărtăşite cu sinceritate, de curajul de a spune tot ce te doare, ce te sperie, ce nu ţi-a reuşit, fără teama că prietenul tău ar putea găsi satisfacţie în nefericirea ta, în neîmplinirile tale, fără teama că nu vei fi înțeles sau că vei fi judecat…
Mi-e dor de priviri sincere, de cuvinte calde, de umeri confortabili și de suflete sigure…
Mi-e dor…

Scriptura afirmă că Domnul Isus va reveni curând. Apostolul subliniază că El nu întârzie în împlinirea acestei promisiuni. Lucrul acesta nu ar trebui să ne surprindă. Dumnezeu a fost punctual întotdeauna. El a binecuvântat exact când a promis şi a pedepsit exact când a spus. A dus în robie exact când a spus şi a eliberat exact când a promis. El nu a întârziat nici la întrupare, nici la botez, nici la Templu, nici la ispitire şi nici la salvarea ucenicilor. El nu a întârziat nici la învierea lui Lazăr, nici la praznic, nici la Cruce şi nu va întârzia nici la revenirea Sa în glorie. El a fost acolo unde trebuia exact în momentul stabilit de Tatăl.

Având în vedere exactitatea caracterului şi a Cuvântului divin să ne încredem în Domnul, să facem ce ne cere şi să Îl așteptăm pregătiți în mod permanent. Să facem zilnic şi la timp tot ce ne cere Stăpânul nostru. Apoi, să le spunem şi semenilor că Domnul nostru nu întârzie. El nu întârzie nici cu iertarea, nici cu binecuvântarea şi nici cu pedeapsa. Da, El are un ceas diferit şi un plan diferit, dar niciodată nu întârzie. În consecință, să trăim cum ni se cere şi să îi ajutăm pe semeni să cunoască şi să împlinească adevărul astăzi.