Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Tatăl său, pastorul, a spus: –” Pregătit pentru ce fiule?”

-” Tată, e timpul să ieșim afară și să distribuim pliantele noastre.”

Tata a răspuns: -” Fiule, afară e foarte frig și plouă.”

Copilul s-a uitat surprins la tatăl său și a spus: –” Dar tată, oamenii trebuie să știe despre Dumnezeu chiar și în zilele ploioase.”

Tata a răspuns: –„Fiule, nu ies afară pe vremea asta.”

Cu disperare, copilul a zis: –„Tată, pot să mă duc singur? Te rog, te rog!”

Tatăl său a așteptat o clipă și apoi a spus: -„Fiule, poți să pleci. Iată pliantele, ai grijă.”

-„Mulțumesc, tată!”

Și cu asta, fiul a ieșit în ploaie. Tânărul de 11 ani a mers pe toate străzile satului, împărțind pliantele oamenilor pe care i-a întâlnit.

După 2 ore de mers pe ploaie și prin frig și cu ultimul fluturaș în mână, s-a oprit într-un colț să vadă dacă mai vede pe cineva căruia să dea și fluturașul, dar străzile erau total pustii. Apoi s-a întors spre prima casă pe care a văzut-o, a mers până la ușa din față, a atins clopoțelul de mai multe ori și a așteptat, dar…

Pentru că nimeni nu răspundea, s-a întors să plece, dar ceva l-a oprit. Băiatul s-a întors spre ușă și a început să atingă clopoțelul și să bată puternic ușa cu încheieturile. El a continuat să aștepte. În sfârșit ușa a fost deschisă ușor.

O doamnă a ieșit cu o privire foarte tristă și a întrebat :

-„Ce pot face pentru tine, fiule?
Cu ochi strălucitori și un zâmbet frumos copilul a spus:

-„Doamnă, îmi pare rău dacă v-am supărat, dar vreau doar să vă spun că Dumnezeu vă iubește cu adevărat și am venit să vă dăruiesc ultimul meu fluturaș, care vorbește despre Dumnezeu și marea Lui iubire.

Băiatul i-a dat apoi fluturașul.

Doamna a spus: -” Mulțumesc, fiule, Dumnezeu să te binecuvânteze!”

Ei bine, în dimineața următoare de duminică, pastorul era la amvon și când a început slujba a întrebat:

” Cineva are o mărturie sau ceva ce vrea să împărtășească?”

După ultimul rând din spate al bisericii, o doamnă mai în vârstă s-a ridicat în picioare. Când a început să vorbească, din ochii ei a apărut o privire strălucitoare și glorioasă:

-„Nimeni din această biserică nu mă cunoaște. Nu am fost niciodată aici, nici nu am fost creștină.

Soțul meu a murit cu ceva timp în urmă lăsându-mă complet singură pe lumea asta. Sâmbăta trecută a fost o zi deosebit de friguroasă și ploioasă afară și în inima mea; și în acea zi am ajuns la capătul drumului, nu mai aveam nici o speranță și nu mai voiam să trăiesc.

Am luat un scaun și o frânghie și m-am urcat în podul casei mele. Am legat un capăt al frânghiei de căpriorii acoperișului; apoi m-am urcat pe scaun și mi-am pus celălalt capăt al frânghiei în jurul gâtului.

M-am așezat apoi pe scaun, atât eram de singură și cu inima frântă, încât eram pe cale să mă arunc de pe scaun, când deodată am auzit zgomotul puternic al unor bătăi în ușă.

Așa că m-am gândit: „Aștept un minut și oricine ar fi va merge”

Am așteptat și am așteptat, dar în ușă cineva bătea din ce în ce mai tare de fiecare dată. A devenit atât de tare încât nu am mai putut ignora.

Așa că m-am întrebat, cine ar putea fi?
Nimeni nu se apropie de ușa mea sau nu vine să mă viziteze!
Am eliberat frânghia de la gât și m-am dus la ușă, în timp ce încă suna clopoțelul și în ușă încă se bătea.

Când am deschis ușa, nu mi-a venit să cred ce au văzut ochii mei, în fața ușii mele era cel mai radiant și angelic copil pe care l-am văzut vreodată.
Zâmbetul lui, ohhh, nu-l pot descrie niciodată! Cuvintele care i-au ieșit din gură mi-au făcut inima moartă cu atâta timp în urmă, să revină la viață, când a spus cu glasul lui blajin: „Doamnă, vreau doar să vă spun că Dumnezeu vă iubește cu adevărat”

Când îngerașul a dispărut între frig și ploaie, mi-am închis ușa și am citit fiecare cuvânt al fluturașului.
Apoi m-am dus în pod să scot scaunul și frânghia.

Nu mai aveam nevoie de ele. După cum vezi. Acum sunt o fiică fericită a lui Dumnezeu.
Cum direcția băiatului, când a plecat, a fost către această biserică, am venit personal să mulțumesc acelui îngeraș al lui Dumnezeu care a venit la timp, să-mi salveze viața dintr-o eternitate în iad și să mi-o înlocuiască cu o veșnicie în prezența lui Dumnezeu.

Toată lumea a plâns în biserică.

Pastorul a coborât din amvon și a mers spre primul rând din față, unde stătea îngerașul; și-a luat fiul în brațe și a plâns necontrolat.
Amintiți-vă, Cuvântul lui Dumnezeu poate face o mare schimbare în viața cuiva, să nu vă fie niciodată rușine să-l răspândiți… Pur și simplu nu știm a cui viață o putem schimba prin faptele / sau cuvintele noastre.

 Vă invităm să citim o parte din Biblie într-un an iar acesta are avantajul de a ne purta prin Vechiul Testament deopotrivă cu parcurgerea Noului Testament.

”Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău…”(Deut.8:2^a)

Trecerea timpului este o realitate ce face parte din experiența noastră. La sfârşitul fiecărui an, ne dăm seama ce repede trece timpul! Incercând să facem o retrospectivă a anului trecut, constatăm că e greu să ne aducem aminte de toate evenimentele sau situaţiile prin care am trecut. Multe din cele ce ni s-au întâmplat, le-am uitat. Uitarea ţine de trecerea timpului şi de limitările noastre omeneşti! De unele lucruri întâmplate în 2019 chiar e bine să nu ne mai aducem aminte. Apostolul Pavel scriindu-le filipenilor spune : „…uitând ce este în urma mea…”(Fil.3:13). Sunt însă lucruri pe care trebuie să le avem mereu în mintea şi în atenţia noastră.  Lucruri pe care în anul 2020 nu avem voie să le dăm uitării. Scriptura recomandă ceea ce nu trebuie uitat :

 1.Legământul cu Dumnezeu : „…să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru...”(Deut.4:23)

 Dumnezeu a iniţiat un legământ cu Avraam şi urmaşii lui. Acestora li se recomandă să vegheze cu multă atenţie asupra lor şi să nu dea uitării acest legământ important. Şi noi avem cinstea de a fi cuprinşi într-un legământ nou, pecetluit cu sângele Mântuitorului : „Si tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legamant nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru rascumpararea din abaterile faptuite sub legamantul dintai, cei ce au fost chemati, sa capete vesnica mostenire, care le-a fost fagaduita” (Evr.9:15) Suntem sub acest legământ al harului şi nu trebuie să uităm niciodată responsabilităţile pe care le avem noi în cinstirea acestui legământ.

2. Binecuvântările lui Dumnezeu : „…şi nu uita nici una din binefacerile Lui!” (Ps.103:2)

  Sunt atâtea binecuvântări primite din partea lui Dumnezeu în trecerea anilor. David şi-a propus să-L binecuvinteze pe Domnul şi să nu uite nici una din binefacerile Lui. E o bună recomandare şi pentru noi acum, la sfârșit de an. In loc de a opera mereu cu lista lucrurilor dorite, să fim mai atenţi cu lista binecuvântărilor primite şi vom găsi suficient temei de a fi recunoscători şi mulţumitori lui Dumnezeu.

  3. Programul lui Dumnezeu : “…să nu uitaţi un lucru : că, pentru Domnul, o zi este  ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.” (2 Pet.3:8)   

   Noi urmărim timpul cu atenţie folosindu-ne de tot felul de programări şi evidenţieri a unor lucruri pe care dorim să le realizăm. Să nu uităm însă că la Dumnezeu există un program cu totul special şi cu totul diferit de al nostru. In cunoştinţă de faptul că Dumnezeu are propriul Său program, noi trebuie să fim în măsură să aplicăm recomandarea lui Iacov : „Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi : „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”(Iac.4:15)

 4. Primirea de oaspeţi : “Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi…” (Evr.13:2)

  Adesea uităm că avem şi această responsabilitate în calitatea noastră de copii ai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel îndeamnă : “Ajutati pe sfinti, cand sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti”.(Rom.12:13) Primirea de oaspeţi nu trebuie să lipsească din calităţile cerute unui presbiter (Tit 1:8) Pentru că adesea lângă primirea de oaspeţi vine şi pericolul cârtirii, apostolul Petru ne avertizează : „Fiti primitori de oaspeti intre voi, fara cartire” (1 Pet.4:9)

   5. Binefacerea şi dărnicia : “Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia…” (Evr.13:16)

 Dumnezeu nu uită să ne susţină viaţa cu tot ce avem nevoie. Noi adesea suntem în pericolul de a uita să ne deschidem pentru El şi să-I dăm cu regularitate partea printr-o închinare cu toată recunoştinţa. In privinţa binefacerii şi dărniciei, autorul Epistolei către evrei menţionează : “…căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac.”(Evr.13:16)

   Trăim ultimele zile ale anului 2019. Cu îngăduința lui Dumnezeu ne vom bucura la sărbătoarea Nașterii Domnului. Privim înainte spre un An Nou 2020! Vă doresc tuturor un belșug de binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Sunt convins că Dumnezeu va rămâne credincios promisiunilor Lui și ne va purta de grijă. Rămâne ca noi să nu uităm niciodată legământul cu El, binecuvântările Lui, programul Lui, primirea de oaspeţi în numele Lui, binefacerea şi dărnicia.

Al dvs. în Hristos, Ilie Milutin

președinte Comunitatea baptistă CS