Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi;
şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău,
cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.(Iacov 4:2,3)
Se întâmplă pur şi simplu să constaţi că nu ai, că îţi lipseşte, că nu merge treaba şi că trebuie făcut ceva. Ce faci? Unul dintre lucrurile care ne trec prin cap nouă celor mai „spirituali” este rugăciunea. Ei bine pentru cei care au încercat această soluţie „magică” s-ar putea să fi trăit şi multe dezamăgiri. Orice creştin sincer constată că Dumnezeu nu răspunde la toate rugăciunile. Dar de ce oare? Acum am doar două răspunsuri, deşi cu siguranţă sunt mult mai multe.
Răspunsul 1: Când nu eşti spiritual soluţia rugăciune nu există! De ce? Pentru că rugăciunea nu este licoarea magică menită să rezolve problemele celor „căldicei”, celor care nu-s nici cu Dumnezeu, nici cu celălalt. Rugăciunea e legătura în spirit cu Dumnezeu, de aceea se cere să fim spirituali, e părtăşie, e comuniune… aşa că nu prea funcţionează: Doamne dă! Doamne fă! dacă în viaţa mea nu există un DOAMNE cu care să fiu în strânsă părtăşie, atenţie nu în dialog… în părtăşie!
Răspunsul 2: Dumnezeu nu rezolvă problemele pe care noi înşine trebuie să le rezolvăm. El nu dă soluţii simple la probleme, pentru ca noi să nu depunem nici un efort. Sunt lucruri pe care noi trebuie să le obţinem greu, tocmai pentru a le înţelege valoarea. Ei bine, aici văd foarte mulţi greşind, fiind tentaţi să fugă la o aşa-zisă rugăciune pentru a rezolva probleme pe care ei însişi ar trebui să le rezolve. Să vedem câteva exemple:
În Efeseni 4 Pavel vorbeşte, la un moment dat, despre eşecul păgânilor. El spune că asta s-ar datora lipsei de cunoaştere şi astfel se face că ei trăiesc în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată (vezi v.17,18). Soluţia este ca noi să ne dezbrăcăm de felul acesta de gândire, să ne înnoim în duhul minţii noastre şi să ne îmbrăcăm cu o nouă gândire pe care o dă adevărul (vezi v.20-24)… unde găsim adevărul? În Scriptură! Problema ar fi următoarea: Dragi fraţi avem probleme legate de cunoaşterea lui Dumnezeu. Răspunsul unora… soluţia simplă, fără efort… să ne rugăm! Corect aş zice eu, dar incomplet… Cum să cunosc pe Cineva, dacă vorbesc numai eu şi El nu poate să-mi spună un Cuvânt. Soluţia care cere puţin efort este ca pe lângă rugăciune să iau Scriptura şi să depun efortul înţelegerii şi al cunoaşterii Cuvântului lui Dumnezeu… Aşa e mai greu, dar aşa înţeleg valoarea Cuvântului şi a rugăciunii, pentru că şi rugăciunea capătă consistenţă în preajma Bibliei. Soluţia simplă şi fără efort o îngropăm în rugăciunea: Doamne, vreau să te cunosc mai bine! Iar El îţi răspunde: Tu ce faci pentru asta!?
Nu aţi auzit niciodată rugăciunea: Doamne dă unitate!? Eu am auzit-o şi câteodată mi se pare atât de nerealistă, ca să nu spun făţarnică. Eu mă cert cu fratele meu şi în loc să depun toate eforturile pentru a repara relaţia mă duc înaintea Domnului cu o rugăciune ruptă complet de ceea ce fac eu în realitate. Să nu fiu înţeles greşit: e bine să ne rugăm pentru relaţiile noastre, dar nu suficient. Dacă eu nu mă implic în armonizarea relaţiilor pe care le am, Dumnezeu nu îmi va viola liberul albitru dându-mi unitatea pe care o cer într-o rugăciune făţarnică. Dragi fraţi avem probleme în relaţii! Răspunsul unora: Hai să ne rugăm! Răspunsul biblic, care cere puţin efort: „…dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23,24) În primul rând rezolvă tu însuţi problema şi abia apoi adu darul…
Apoi mai e şi problema caracterului, iar rugăciunea e: Doamne fă-mă bun! Aici Iacov spune tot: Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.(Iacov 4:2,3) Mai întâi rezolvăm problema caracterului şi apoi învăţăm să facem cereri bune şi plăcute Tatălui… Întâi caracterul şi apoi rugăciunea, pentru că rugăciunea prinde viaţă într-un caracter ales.
Deşi rugăciunea pare un răspuns spiritual la orice problemă, în unele cazuri se dovedeşte a fi, nu un răspuns spiritual, ci unul superficial. Bineînţeles că aici vorbim de un anumit tip de rugăciune care nu este susţinut în practică, sau de trăirea cu Dumnezeu, e doar o „rugăciune de tip paravan” în urma căreia poţi să spui cu conştiinţa împăcată: Doamne eu am făcut totul! Dar realitatea e că te-ai ascuns după acest paravan pentru a căuta soluţii simple, fără a depune efort.
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 