Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

„Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr sunt mai multe decât boabele de nisip… Când mă trezesc, sunt tot cu Tine!O, Dumnezeule…” Psalmul 139:17-19a

     Aş fi vrut ca raza de soare ce-mi intra prin fereastră, să-mi şoptească prin sclipirea-i caldă, că va fi o zi minunată, liniştită, o zi în care să pot face ce aş vrea eu…o zi în care să nu mă izbesc atât de răutatea şi murdăria lumii în care trăim.

Şi-am pornit optimist, hotarât să fiu „grabnic la ascultare” şi „zăbavnic la mânie” aşa cum mă învaţă versetul Iacov 1:19, ce-l citisem la momentul meu de întâlnire cu Domnul.

Din primele ore ale dimineţii, optimismul mi-a cam trecut… mi-a rămas însă încăpăţânarea de a rezista… de a nu uita cumva că sunt a Domnului… şi că neapărat trebuie sa fac lucrurile şi azi ca pentru El. Din timp în timp constatam că mi-e greu şi că o stare de enervare pe tot ce este lumea aceasta şi ce poate oferi ea, pune stăpânire pe mintea mea… şi tot mai des, foloseam cuvintele: „nu se mai poate aşa…” .

Şi ziua s-a scurs… eu sunt obosit şi sătul de zbateri… doar frânturile din Cuvânt care îmi apar în minte au sens şi mai dau gust. „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea” Psalmul 142:3 „Doamne, eu Te chem: vino degrabă la mine!” Psalmul 141:1 „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti…” Psalmul 139:1 „Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi…si dreapta Ta mă mântuieşte!” Psalmul 138:7 Şi… încordarea parcă cedează, a fost o zi grea, dar am trăit-o tot cu Domnul… sau mai bine zis „de n-ar fi fost Domnul de partea noastră” si de n-ar fi fost El tăria noastră, cum am putea încheia ziua? Dar „cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum si până în veac.” Psalmul 125:2

Şi vor trece aşa, toate zilele, cu toate greutăţile lor, cu toate poverile ce le-nvolburează lumea de azi… şi cumva, cum numai Domnul bun ştie, copiii Lui vor fi păziţi şi ocrotiţi si întăriţi…

Şi dimineaţa următoare, „când mă trezesc sunt tot cu Tine.” Psalmul 139:18 Aşa vor fi toate dimineţile, până va veni „dimineaţa glorioasă” când Îl vom vedea în faţă…

Maranata!

CE GÂNDESC OAMENII…

„Copiii au nevoie de dragoste, mai ales atunci când nu o merită”. Harold Hulbert
„Poți învăța multe lucruri de la copii. De exemplu, despre cât de multă răbdare ar trebui să ai”. Franklin P. Jones
„Este mai ușor să construiești un copil puternic decât să repari un matur stricat”. Frederick Douglas
„Copiii au nevoie mai mult de modele decât de critică”. Joseph Joubert
„Copiii nu își vor aminti de lucrurile materiale pe care le-ai dăruit, ci de simțămintele pe care le-ai împărtășit cu ei”. Richard L. Evans

CE NE ÎNVAȚĂ SCRIPTURA

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Proverbe 22:6
„Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!” Ioel 1:3
„Şi tu, fiule…, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor, căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine, dar, dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie”. 1 Cronici 28:9
„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept”. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”– este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” Efeseni 6:1-3
„Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor şi părinţii sunt slava copiilor lor”. Proverbe 17:6

„Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1:27)

Este cea mai minunată realitate: de a fi noi în Domnul și Domnul în noi.
În mod natural, spune apostolul Pavel în Romani capitolul 7, „nimic bun nu locuiește în mine”, dar din textul de mai sus vedem că se poate petrece un lucru supranatural și anume: de a accepta schimbarea stăpânului.
Omul religios chiar crede că poate slujii la doi stăpâni, dar Domnul Isus în predica de pe munte ne spune clar că „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”.
Aici este marea tragedie. Diavolul a reușit ca să-i facă pe oameni să trăiască cu şi în iluzia creștinismului, iar în realitate inima lor fiind condusă de vechiul stăpân. Cea mai importantă întrebare care ar trebui să ne însoţească pe parcursul întregii noastre vieţi este aceasta: cine este în noi? Cine este stăpânul meu?
Contemporanii Domnului Isus se credeau copii ai lui Avraam și ziceau că nu au fost niciodată robii nimănui, dar chiar atunci când vorbeau ei plăteau ca sclavi tribut Romei.
„Speranța slavei” vine numai cu acest Împărat al Slavei, cum reiese din Psalmul 24. Ceilalți nu pot avea o altă perspectivă decât întunerecul cel mai de afară.
Destinul nostru veşnic nu este stabilit de astre cum greșit se crede astăzi, ci de noi care trebuie să alegem între bine și rău, între Domnul Dumnezeu și Diavol.

Un american și-a vândut casa și s-a decis să plece misionar în lume. A luat banii, s-a dus cu ei la pastor și i-a zis:

-„Eu dau banii aceștia la biserică [o sumă substanțială] căci plec misionar, Domnul va purta de grijă.”

Omul a plecat, iar pastorul a luat banii. După câțiva ani buni, într-o duminică dimineața apare la biserică un bărbat îmbrăcat prost, neîngrijit, cu o față posomorâtă. Pastorul merge la el și îl întreabă:

-Nu ești cumva cel care s-a înrolat misionar acum câțiva ani?

-Ba da!

-Și ai venit și mi-ai dat acea sumă mare de bani pentru biserica?

-Da, a spus omul cu o voce stinsă.

-Și ce faci aici? l-a întrebat pastorul.

-Mi-am terminat toate resursele și am ajuns la capătul puterilor, nu mai pot să fac nimic, veni raspunsul.

Pastorul a zâmbit și i-a zis:

-„Am o veste bună pentru tine! Banii pe care mi i-ai dat sunt într-un cont special pe numele tău. Poți să mergi să îi scoți, sunt ai tai.” Omului nu i-a venit să creadă.

Pastorul a mărturisit că omul și-a refăcut viața și a devenit unul dintre cei mai activi membri ai bisericii. Acest pastor a simțit inima omului și a luat decizia corectă de a păstra banii pentru că omul nu avea inima liberă în ceea ce făcea.

Când dăruiești, dai ca să te afli în treabă sau dai din toată inima, ca și cum ai pune pe altar și focul lui Dumnezeu ar mistui jertfa?