Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

„Iată, Dumnezeu este mare și noi nu-L cunoaștem; numărul anilor Lui este nepătruns.” (Iov 36:26)

Acest verset ne așază într-o poziție de smerenie profundă. Elihu nu încearcă să explice suferința lui Iov prin formule simple, ci ridică privirea dincolo de durere, spre măreția lui Dumnezeu. În fața Lui, cunoașterea noastră este limitată, iar timpul nostru – fragil.

Dumnezeu este „mare” nu doar prin putere, ci și prin taina ființei Sale. Faptul că „nu-L cunoaștem” pe deplin nu este un eșec al credinței, ci o invitație la încredere. Credința nu se sprijină pe control sau pe explicații complete, ci pe recunoașterea faptului că Dumnezeu vede ceea ce noi nu vedem.

„Numărul anilor Lui este nepătruns” ne amintește că Dumnezeu nu este constrâns de timp. Suferința noastră are un început și pare adesea fără sfârșit, dar pentru Dumnezeu ea este cuprinsă într-un plan veșnic. Ce pentru noi este confuzie, pentru El este ordine; ce pentru noi este întuneric, pentru El este claritate.

Această afirmație nu anulează durerea omului, dar o așază într-un context mai larg: Dumnezeu rămâne Dumnezeu chiar și atunci când nu înțelegem. Mângâierea nu vine din faptul că știm de ce, ci din faptul că știm Cine este El.

Când nu putem explica drumurile lui Dumnezeu, suntem chemați să ne odihnim în caracterul Lui. Misterul nu ne îndepărtează de Dumnezeu, ci ne învață să ne plecăm inima înaintea Lui.