Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

„Până aici Domnul ne-a ajutat” (1 Samuel 7,12)

La cumpăna dintre ani, Biserica ne cheamă la oprire, mulțumire și încredințare. Privim înapoi la anul care se încheie nu cu teamă, ci cu adevăr: cu bucuriile și încercările lui, cu reușitele și căderile noastre. Toate au fost trăite sub privirea lui Dumnezeu.

Sfârșitul de an nu este doar o schimbare de calendar, ci un moment de har, în care suntem invitați să ne întrebăm:
Unde L-am lăsat pe Dumnezeu să lucreze în viața mea? Unde nu am ascultat?

Dumnezeu a fost credincios chiar și atunci când noi am fost slabi. El ne-a purtat pașii prin zile senine și prin nopți grele. De aceea, prima atitudine a inimii este recunoștința:
pentru viață, pentru timp, pentru oameni, pentru lecțiile care ne-au maturizat.

Dar sfârșitul de an este și un timp al iertării. Îl rugăm pe Domnul să ne ierte păcatele, cuvintele rostite fără iubire, tăcerile vinovate, amânările în a face binele. Și, asemenea Lui, alegem să iertăm, ca să nu trecem în noul an cu poveri vechi.

Privind înainte, nu știm ce va aduce anul care vine, dar știm Cine merge cu noi. Creștinul nu intră în viitor cu frică, ci cu speranță, pentru că Hristos este „Același ieri, azi și în veci” (Evrei 13,8).

Să încredințăm Domnului anul 2026, spunând cu smerenie:
„Facă-se voia Ta”, convinși că voia Lui este mântuire, viață și pace.