
Ioan 14:1 spune: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.”
Aceste cuvinte sunt rostite de Domnul Isus într-un moment încărcat de teamă și incertitudine. Ucenicii știau că ceva grav urmează să se întâmple; Isus le vorbise despre plecarea Sa și inimile lor erau puternic tulburate. În acest context, Isus nu le cere să devină brusc imuni la emoții, nu le reproșează teama, ci le adresează o chemare plină de blândețe: să nu lase frica să le conducă inima. El le oferă o ancoră, o direcție, un sprijin.
Când le spune „Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine”, El pune credința în Tatăl și în Persoana Sa la același nivel. Este o dezvăluire a divinității Sale și în același timp o invitație la încredere totală. Practic, Isus le spune: „Vă puteți sprijini pe Mine în aceeași măsură în care vă sprijiniți pe Dumnezeu.” În mijlocul nesiguranței, în fața unui viitor pe care nu îl înțeleg, El îi cheamă să rămână ancorați în El.
Pentru viața noastră, versetul devine o chemare permanentă. Oricât de adânci ar fi neliniștile, Isus ne spune că pacea nu vine din controlul circumstanțelor, ci din încrederea în El. Credința nu ne scoate din realitatea problemelor, ci ne așază în prezența Celui care nu se schimbă și care cunoaște drumul pe care noi nu îl vedem încă.
Acolo unde inima se frânge, El spune: „Privește spre Mine.” Acolo unde greutățile se adună, El spune: „Nu ești singur.” Acolo unde mintea caută soluții și nu le găsește, El adaugă: „Sprijină-te pe Mine.”
Rămâne, astfel, o întrebare simplă și adâncă: în ce parte a vieții noastre ne rostește Isus chiar acum acest cuvânt — „nu lăsa inima ta să se tulbure, ci încrede-te în Mine”?

Lasă un comentariu