„Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi strigătul meu să ajungă până la Tine!”
(Psalmii 102:1)
Psalmul 102 este o rugăciune a unui om în suferință, care trece printr-o perioadă grea și simte că totul în jurul lui se prăbușește. Versetul 1 este introducerea acestei rugăciuni: o chemare sinceră, plină de dorință ca Dumnezeu să asculte.

Cuvintele „ascultă-mi rugăciunea” și „strigătul meu să ajungă până la Tine” arată:
- Credință – pentru că se roagă Celui care poate auzi și ajuta;
- Durere sinceră – omul nu își ascunde lacrimile;
- Speranță – chiar și în necaz, el crede că Dumnezeu e aproape.
Psalmistul nu cere ceva sofisticat. Cere doar să fie ascultat. Asta e esența rugăciunii: relația vie cu Dumnezeu.
Tinerii trec adesea prin momente de confuzie, stres, respingere sau singurătate. În astfel de momente, mulți se simt neauziți — de prieteni, de părinți, de lume.
Psalmul 102:1 ne amintește că Dumnezeu chiar ascultă.
– Nu trebuie să ai o rugăciune perfectă.
– Nu trebuie să spui totul „corect”.
– Trebuie doar să vorbești cu sinceritate.
Uneori, cea mai adevărată rugăciune e un strigăt din inimă. Dumnezeu nu e prea departe, chiar dacă tăcerea pare lungă. El aude fiecare suspin, chiar și cele nerostite.
🌱 Aplicație practică
- Când te simți singur sau neînțeles, nu te închide în tine. Spune-I lui Dumnezeu exact ce simți.
- Scrie-ți rugăciunea, ca pe o scrisoare către un prieten care chiar te ascultă.
- Adu-ți aminte că Dumnezeu aude nu doar cuvintele, ci și inima din spatele lor.
🙏
Doamne, uneori nu știu cum să mă rog.
Cuvintele mi se opresc la jumătate, iar inima mea e plină de neliniște.
Te rog, ascultă-mă, chiar și când doar tac.
Fă ca strigătul inimii mele să ajungă la Tine.
Dă-mi pacea Ta și învață-mă să cred că ești mereu aproape.
Amin.

