Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

„Dumnezeu este prea mare ca să-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu-l poate pătrunde.” (Iov 36:26)

Când ai privit ultima dată cerul înstelat și te-ai simțit mic? Când ai ascultat vuietul unei furtuni sau ai văzut marea învolburată și ai fost copleșit de puterea naturii? Toate acestea sunt doar umbre palide ale măreției Dumnezeului nostru. Versetul acesta ne așază în fața unei realități copleșitoare: Dumnezeu este infinit, iar noi suntem limitați. Într-o lume în care oamenii încearcă să înțeleagă totul, să explice, să controleze, să măsoare, acest cuvânt din Iov ne oprește pentru un moment și ne amintește că există o Persoană care nu poate fi cuprinsă nici de mintea, nici de știința, nici de timpul nostru.

„Dumnezeu este prea mare ca să-L putem pricepe” – aceasta nu este o resemnare, ci o chemare la adorare. Nu pentru că Dumnezeu e departe, ci pentru că El e dincolo de limitele noastre, dar totuși se apropie de noi în har și milă. Măreția Lui nu ne înspăimântă, ci ne umple de respect sfânt. Nu putem să-L înțelegem pe deplin, dar putem să-L cunoaștem suficient cât să-L iubim și să ne încredem în El.

„Numărul anilor Lui nimeni nu-l poate pătrunde” – timpul nu Îl atinge pe Dumnezeu. El este Cel veșnic, fără început și fără sfârșit. Noi trăim în clipe, El trăiește în eternitate. Și totuși, acest Dumnezeu veșnic se interesează de fiecare clipă a vieții noastre. Asta e cu adevărat măreț!

Doamne, ești mai mare decât pot cuprinde, mai veșnic decât pot înțelege și mai minunat decât pot exprima. Te slăvesc pentru că, deși ești atât de măreț, Te-ai apropiat de mine prin harul Tău. Ajută-mă să mă încred în Tine chiar și atunci când nu înțeleg planul Tău. În Tine găsesc siguranță. Amin.