Ieremia 1:7 – „Dar Domnul mi-a zis: «Nu zice: ‹Sunt un copil›; căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.»”
Ieremia este unul dintre cei mai cunoscuți profeți din Vechiul Testament. Chemarea lui are loc într-un context dificil – poporul Israel se depărtase de Dumnezeu, idolatria era în floare, iar liderii religioși și politici ignorau Cuvântul Domnului. În mijlocul acestei rătăciri spirituale, Dumnezeu îl cheamă pe un tânăr, Ieremia, să fie purtătorul Său de cuvânt.
Când Dumnezeu îi vorbește și îi spune că a fost ales dinainte de a se naște (v.5), Ieremia răspunde cu o ezitare firească: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, nu știu să vorbesc, căci sunt un copil.” (v.6) Această reacție este umană – frică, nesiguranță, sentimentul de inadecvare. Însă ceea ce urmează este extraordinar: „Nu zice: ‘Sunt un copil’…”
1. Chemarea lui Dumnezeu ignoră limitările omenești
Dumnezeu nu Se lasă influențat de scuzele noastre. El nu Își schimbă planurile în funcție de slăbiciunile noastre percepute. Ieremia s-a văzut tânăr, lipsit de autoritate, fără cuvintele potrivite. Dar Dumnezeu l-a văzut ca un profet al națiunilor, un purtător de cuvânt divin. Această diferență de perspectivă este esențială. Ochiul nostru vede neputință. Ochiul lui Dumnezeu vede potențial.
Mulți oameni în Scriptură au fost tentați să spună: „Nu pot.” Moise a spus că nu știe să vorbească bine. Ghedeon a spus că este cel mai mic din casa lui. Maria a întrebat: „Cum se va face aceasta?” Toți au avut temeri și îndoieli. Dar Dumnezeu nu Se uită la ce lipsește omului, ci la ce poate El face prin omul disponibil.
2. Ascultarea este mai importantă decât vârsta sau experiența
Cuvintele „te vei duce” și „vei spune” nu sunt sugestii. Sunt porunci. Ele vin cu autoritatea lui Dumnezeu. Ieremia trebuia să înțeleagă că responsabilitatea lui nu era să aibă toate răspunsurile, ci să meargă unde este trimis și să spună ce Dumnezeu îi poruncește.
Aceasta este o lecție și pentru noi. Dumnezeu nu ne cere să fim perfecți, ci să fim ascultători. El nu ne cheamă să impresionăm lumea, ci să fim credincioși în lucrurile pe care El ni le încredințează.
Poate că simți și tu că nu ești pregătit pentru ceea ce Dumnezeu te cheamă să faci – să slujești, să predici, să conduci un grup, să încurajezi pe cineva. Dar dacă Dumnezeu te cheamă, El îți va da tot ce ai nevoie.
3. Dumnezeu este cu noi – și aceasta este suficient
Mai departe, în versetul 8, Dumnezeu îi spune lui Ieremia: „Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap.” Promisiunea prezenței divine este fundamentul chemării. Nu suntem niciodată singuri când împlinim voia lui Dumnezeu.
Este reconfortant să știm că Dumnezeu nu doar ne trimite, ci merge cu noi. Când El ne trimite într-o lucrare, într-un context dificil sau chiar periculos, El nu ne părăsește. A fi cu Dumnezeu în voia Lui este mai sigur decât a fi oriunde altundeva în afara voii Sale.
4. Tinerii pot fi instrumente puternice în mâna lui Dumnezeu
Ieremia era tânăr. A simțit că vârsta îl descalifică. Dar Dumnezeu a folosit tineri de-a lungul istoriei: Iosif, Samuel, David, Estera, Maria, Timotei. Biserica nu ar trebui să privească tinerețea ca pe o slăbiciune, ci ca pe o oportunitate. Tinerii aduc energie, curaj, viziune și pasiune. Când sunt dedicați lui Dumnezeu, pot schimba lumea.
Concluzie: Nu spune „nu pot” atunci când Dumnezeu spune „te-am ales”
Ieremia 1:7 este un apel puternic la încredere, ascultare și curaj. Când Dumnezeu te cheamă, nu mai contează ce spun alții, ce spune lumea sau ce spui tu despre tine. Contează doar ce spune Dumnezeu.
Așadar, nu te scuza. Nu te retrage. Nu spune: „Sunt un copil.” Spune: „Doamne, iată-mă, sunt gata să merg.” Dumnezeu nu caută cei mai capabili, ci cei mai disponibili.
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 