Astăzi ne oprim asupra unui moment de o importanță profundă pentru credința noastră: Coborârea Duhului Sfânt și nașterea Bisericii, așa cum este descrisă în Faptele Apostolilor, capitolul 2. Acest eveniment marcant nu este doar o pagină istorică din trecutul creștinismului, ci este temelia pe care stă întreaga noastră viață spirituală și lucrare în biserică.
Scriptura ne spune:
„În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.” (Faptele Apostolilor 2:1-2)
Ziua Cincizecimii era o sărbătoare evreiască, dar în acel an, Dumnezeu a ales să transforme semnificația ei în ceva veșnic: revărsarea Duhului Sfânt peste toți cei care credeau în Hristos. Cei 120 de ucenici, adunați în camera de sus, au experimentat nu doar un fenomen supranatural, ci o transformare interioară radicală, care avea să dea naștere unei mișcări ce va schimba lumea.
„Li s-au arătat niște limbi ca de foc, care s-au împărțit și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” (Fapte 2:3-4)
Această umplere cu Duhul nu a fost doar o manifestare exterioară. Ea a fost o împuternicire divină, o ungere cerească pentru lucrare. Acești ucenici, care mai înainte se temeau și stăteau ascunși, au fost transformați în vestitori îndrăzneți ai Evangheliei. Apostolul Petru, cel care se lepădase de Domnul cu doar câteva săptămâni înainte, se ridică acum cu putere și predică mulțimilor.
„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Duhului Sfânt.” (Fapte 2:38)
Mesajul lui Petru a străpuns inimile ascultătorilor. Aproape trei mii de suflete au fost adăugate în acea zi la numărul celor mântuiți. Astfel s-a născut Biserica lui Hristos, nu ca o instituție omenească, ci ca un trup viu, animat de prezența Duhului Sfânt.
Ce învățăm de aici?
- Biserica s-a născut în rugăciune și unitate. Cei 120 erau „în același loc” și „toți împreună”. Puterea Duhului vine acolo unde este unitate, ascultare și așteptare activă.
- Fără Duhul Sfânt, Biserica este neputincioasă. Ucenicii aveau învățătură, aveau amintirile umblării cu Isus, dar nu aveau puterea de sus. Numai după ce au fost umpluți de Duhul, au putut împlini Marea Trimitere.
- Nașterea Bisericii nu a fost un eveniment închis, ci un început. Dumnezeu a dorit ca ceea ce a început în Ierusalim să continue „până la marginile pământului” (Fapte 1:8). Acel Duh este același și astăzi. Noi suntem chemați să trăim aceeași umplere, aceeași putere și aceeași misiune.
Ne întrebăm adesea de ce nu vedem trezire, de ce Biserica pare uneori slabă sau lipsită de rod. Poate pentru că ne-am obișnuit cu forme, dar am uitat de focul Duhului. Astăzi, Dumnezeu ne cheamă înapoi la Cincizecime, nu ca la o sărbătoare tradițională, ci ca la o experiență vie și prezentă. El vrea să reverse Duhul Său peste fiecare credincios sincer, care dorește să-L slujească în curăție, în putere și în adevăr.
Să ne rugăm, așadar, ca în zilele noastre, Biserica să fie din nou plină de Duhul Sfânt, să avem din nou acea îndrăzneală sfântă, acea dragoste arzătoare pentru cei pierduți, și acea părtășie autentică unii cu alții.
„Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.” (Fapte 2:42)
Așa arată o Biserică vie. Așa vrem să fim și noi. Amin.
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 