Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Ieremia 1:7 – „Dar Domnul mi-a zis: «Nu zice: ‹Sunt un copil›; căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.»”

Ieremia este unul dintre cei mai cunoscuți profeți din Vechiul Testament. Chemarea lui are loc într-un context dificil – poporul Israel se depărtase de Dumnezeu, idolatria era în floare, iar liderii religioși și politici ignorau Cuvântul Domnului. În mijlocul acestei rătăciri spirituale, Dumnezeu îl cheamă pe un tânăr, Ieremia, să fie purtătorul Său de cuvânt.

Când Dumnezeu îi vorbește și îi spune că a fost ales dinainte de a se naște (v.5), Ieremia răspunde cu o ezitare firească: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, nu știu să vorbesc, căci sunt un copil.” (v.6) Această reacție este umană – frică, nesiguranță, sentimentul de inadecvare. Însă ceea ce urmează este extraordinar: „Nu zice: ‘Sunt un copil’…”

1. Chemarea lui Dumnezeu ignoră limitările omenești

Dumnezeu nu Se lasă influențat de scuzele noastre. El nu Își schimbă planurile în funcție de slăbiciunile noastre percepute. Ieremia s-a văzut tânăr, lipsit de autoritate, fără cuvintele potrivite. Dar Dumnezeu l-a văzut ca un profet al națiunilor, un purtător de cuvânt divin. Această diferență de perspectivă este esențială. Ochiul nostru vede neputință. Ochiul lui Dumnezeu vede potențial.

Mulți oameni în Scriptură au fost tentați să spună: „Nu pot.” Moise a spus că nu știe să vorbească bine. Ghedeon a spus că este cel mai mic din casa lui. Maria a întrebat: „Cum se va face aceasta?” Toți au avut temeri și îndoieli. Dar Dumnezeu nu Se uită la ce lipsește omului, ci la ce poate El face prin omul disponibil.

2. Ascultarea este mai importantă decât vârsta sau experiența

Cuvintele „te vei duce” și „vei spune” nu sunt sugestii. Sunt porunci. Ele vin cu autoritatea lui Dumnezeu. Ieremia trebuia să înțeleagă că responsabilitatea lui nu era să aibă toate răspunsurile, ci să meargă unde este trimis și să spună ce Dumnezeu îi poruncește.

Aceasta este o lecție și pentru noi. Dumnezeu nu ne cere să fim perfecți, ci să fim ascultători. El nu ne cheamă să impresionăm lumea, ci să fim credincioși în lucrurile pe care El ni le încredințează.

Poate că simți și tu că nu ești pregătit pentru ceea ce Dumnezeu te cheamă să faci – să slujești, să predici, să conduci un grup, să încurajezi pe cineva. Dar dacă Dumnezeu te cheamă, El îți va da tot ce ai nevoie.

3. Dumnezeu este cu noi – și aceasta este suficient

Mai departe, în versetul 8, Dumnezeu îi spune lui Ieremia: „Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap.” Promisiunea prezenței divine este fundamentul chemării. Nu suntem niciodată singuri când împlinim voia lui Dumnezeu.

Este reconfortant să știm că Dumnezeu nu doar ne trimite, ci merge cu noi. Când El ne trimite într-o lucrare, într-un context dificil sau chiar periculos, El nu ne părăsește. A fi cu Dumnezeu în voia Lui este mai sigur decât a fi oriunde altundeva în afara voii Sale.

4. Tinerii pot fi instrumente puternice în mâna lui Dumnezeu

Ieremia era tânăr. A simțit că vârsta îl descalifică. Dar Dumnezeu a folosit tineri de-a lungul istoriei: Iosif, Samuel, David, Estera, Maria, Timotei. Biserica nu ar trebui să privească tinerețea ca pe o slăbiciune, ci ca pe o oportunitate. Tinerii aduc energie, curaj, viziune și pasiune. Când sunt dedicați lui Dumnezeu, pot schimba lumea.

Concluzie: Nu spune „nu pot” atunci când Dumnezeu spune „te-am ales”

Ieremia 1:7 este un apel puternic la încredere, ascultare și curaj. Când Dumnezeu te cheamă, nu mai contează ce spun alții, ce spune lumea sau ce spui tu despre tine. Contează doar ce spune Dumnezeu.

Așadar, nu te scuza. Nu te retrage. Nu spune: „Sunt un copil.” Spune: „Doamne, iată-mă, sunt gata să merg.” Dumnezeu nu caută cei mai capabili, ci cei mai disponibili.

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! – Matei 5:5
Această afirmație a Domnului Isus face parte din Fericiri – o serie de binecuvântări rostite în Predica de pe Munte, prin care Isus descrie valorile împărăției lui Dumnezeu. Versetul din Matei 5:5 pare paradoxal: în lumea noastră, cei agresivi, puternici sau influenți par să „moștenească” totul. Însă Isus ne arată o altă realitate – una cerească, inversând logica umană.

Ce înseamnă „blândețea”?

Blândețea nu este slăbiciune, pasivitate sau lipsa de reacție. Cuvântul grecesc tradus prin „blând” (praus) desemnează o forță controlată, o atitudine de smerenie, răbdare și supunere față de voia lui Dumnezeu. Este calitatea celui care, deși ar putea riposta, alege să răspundă cu pace. Blândețea este puterea ținută sub control, asemenea unui cal dresat – puternic, dar ascultător.

Isus însuși se descrie astfel: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11:29). El a avut toată autoritatea și puterea, dar le-a folosit în dragoste, pentru a-i sluji pe alții. La fel, Moise – numit „cel mai blând om de pe pământ” (Numeri 12:3) – a fost un lider puternic, dar dependent de Dumnezeu și lipsit de mândrie personală.

Ce înseamnă „vor moșteni pământul”?

Această expresie este o trimitere la Psalmul 37:11: „Cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace.” În context biblic, „moștenirea pământului” simbolizează binecuvântarea, siguranța, pacea și stăpânirea pe care Dumnezeu o dă celor credincioși. Este promisiunea că Dumnezeu va avea grijă de ai Săi și că în final, cei smeriți vor avea parte de o stăpânire eternă în Împărăția Sa.

Pe pământ, poate că cei blânzi nu primesc recunoaștere sau nu se impun în fața lumii. Dar Dumnezeu le promite o moștenire veșnică – nu prin luptă sau dominare, ci prin credincioșie și umilință. Într-o zi, cerurile și pământul nou (Apocalipsa 21) vor fi locuite de cei răscumpărați, iar blândețea va fi norma, nu excepția.

Această fericire ne cheamă la o schimbare de perspectivă. În loc să ne luptăm pentru poziție sau dreptate cu orice preț, suntem chemați să ne încredem în Dumnezeu și să trăim cu blândețe. În relații, blândețea vindecă, dezarmează și apropie. În fața nedreptății, blândețea nu cedează, ci răspunde fără ură. Este un rod al Duhului Sfânt (Galateni 5:23) și un semn al maturității spirituale.

Astăzi, fii un om blând. Nu pentru că lumea o cere, ci pentru că Isus o cere. Și chiar dacă nu vei „moșteni” aplauzele lumii, vei moșteni ceva mai prețios: pacea, bucuria și Împărăția lui Dumnezeu.

Rugăciune:
„Doamne Isuse, învață-mă să fiu blând, așa cum ai fost Tu. Ajută-mă să răspund cu răbdare și dragoste, chiar atunci când sunt provocat. Umple inima mea cu Duhul Tău și ajută-mă să trăiesc în lumina promisiunii Tale: că cei blânzi vor moșteni pământul. Amin.”

„Când mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi.” – Psalmii 91:15

Psalmul 91 este una dintre cele mai iubite și cunoscute părți din Scriptură, un adevărat adăpost pentru sufletul credinciosului în vremuri de încercare. Versetul 15 sintetizează într-un mod profund relația de intimitate, protecție și har pe care Dumnezeu o oferă celor care se încred în El.

1. „Când mă va chema…” – O invitație la rugăciune

Primul lucru care răzbate din acest verset este chemarea la rugăciune. Dumnezeu nu impune relația cu El, ci Se lasă găsit de cei care Îl caută. Promisiunea începe cu „când mă va chema”, nu „dacă mă va chema” – ceea ce subliniază faptul că strigătul omului către Dumnezeu este ceva firesc, inevitabil, mai ales în momentele grele.

Chemarea noastră către Dumnezeu nu este un semn de slăbiciune, ci de încredere. Ea arată recunoașterea faptului că nu suntem autosuficienți, ci dependenți de Harul divin. Dumnezeu nu Se lasă greu de găsit. El este aproape de toți cei ce Îl cheamă din toată inima (Psalmii 145:18). Rugăciunea este canalul prin care inima noastră se conectează la inima Tatălui Ceresc.

2. „…îi voi răspunde” – Asigurarea că nu suntem ignorați

Ce făgăduință minunată! Dumnezeu promite că va răspunde. Aici nu este vorba despre un răspuns întâmplător sau impersonal. Dumnezeu răspunde pentru că Îi pasă. De multe ori, în lume, ne simțim ignorați, neauziți, dați la o parte. Dar în rugăciune, înaintea lui Dumnezeu, vocea noastră contează.

Răspunsul lui Dumnezeu poate veni în multe forme: o pace inexplicabilă, o soluție neașteptată, o întărire interioară sau chiar tăcerea care ne maturizează credința. Dar răspunsul vine întotdeauna. A-L chema pe Dumnezeu înseamnă a ști că nu vorbim în gol, că avem o ureche veșnic deschisă și o inimă gata să intervină.

3. „Voi fi cu el în strâmtorare” – Prezența lui Dumnezeu în încercări

Această parte a versetului este una dintre cele mai mângâietoare: Dumnezeu nu promite absența necazurilor, ci prezența Lui în mijlocul lor. Nu ni se spune „nu vei avea strâmtorări”, ci „voi fi cu tine în ele”.

Aceasta este o distincție crucială în viața creștină. Adevărata siguranță nu constă în lipsa dificultăților, ci în certitudinea că Dumnezeu este cu noi în orice vale, în orice furtună, în orice lacrimă. Dumnezeu nu ne abandonează când vin greutățile, ci pășește alături de noi. Este Dumnezeul care a intrat în cuptorul aprins cu cei trei tineri evrei, care a mers pe valuri spre ucenici, care a plâns la mormântul lui Lazăr. Este Dumnezeul prezent, personal, aproape.

4. „Îl voi izbăvi” – Puterea de a interveni

Nu doar că Dumnezeu este cu noi, dar El are și puterea să intervină. Cuvântul „izbăvire” are în ebraică sensul de a salva, a scoate dintr-o primejdie, a elibera dintr-o capcană. Dumnezeu nu stă pasiv la suferința copiilor Săi. El are timpul Său și modul Său de a lucra, dar izbăvirea vine.

Această izbăvire nu este mereu conform așteptărilor noastre – uneori Dumnezeu schimbă situația, alteori ne schimbă pe noi în mijlocul situației. Dar în ambele cazuri, izbăvirea este reală și transformatoare. Ea ne ridică, ne întărește și ne apropie și mai mult de Dumnezeu.

5. „Și-l voi proslăvi” – Răsplata credincioșiei

Această ultimă parte este adesea trecută cu vederea, dar are o profunzime extraordinară. Dumnezeu nu doar că ne izbăvește, ci ne și onorează. A „proslăvi” înseamnă a ridica, a onora, a da valoare. Este imaginea unui tată care își ridică fiul în fața tuturor și spune: „Acesta este fiul meu credincios!”

Dumnezeu Se bucură să răsplătească credința. El nu uită lacrimile, rugăciunile, nopțile nedormite, înfrângerile purtate cu demnitate. „El nu uită strigătul celui nenorocit” (Psalmii 9:12). Fiecare suferință purtată cu nădejde este răsplătită cu slavă, atât aici pe pământ prin mărturii și binecuvântări, cât și în veșnicie prin cununa vieții.

Concluzie

Psalmii 91:15 este o comoară de promisiuni pentru inima credincioasă. Ne învață că Dumnezeu răspunde rugăciunii, că este alături de noi în necaz, că ne izbăvește și ne onorează. Acest verset este un răspuns direct la temerile și îndoielile care uneori ne învăluie: „Oare mă aude Dumnezeu? Oare Îi pasă? Va interveni?”.

Răspunsul este un „da” clar și categoric. Dumnezeu este cu noi, pentru noi și în noi. Tot ce ne cere este să Îl chemăm. Iar când o facem, putem fi siguri că El răspunde.

Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. Iosua 1:8

Ține-te strâns de Cuvânt și vei reuși.

Poate că ești într-un moment în care simți că ai nevoie de direcție. Poate ești pe cale să începi ceva nou sau pur și simplu încerci să te ții tare într-un sezon în care lucrurile nu sunt ușoare. Indiferent unde te afli acum, Dumnezeu are un cuvânt simplu dar profund pentru tine: „Nu lăsa Cartea aceasta a Legii să se depărteze de gura ta. Cugetă asupra ei zi și noapte. Trăiește-o. Și vei izbuti.”

Este uimitor cum Dumnezeu ne oferă o rețetă atât de clară pentru a reuși în viață. El nu ne promite că va fi ușor, dar ne promite că, dacă rămânem ancorați în Cuvântul Său, vom merge înainte cu putere, claritate și pace. Să vorbești Cuvântul – înseamnă să-l rostești, să-l declari peste viața ta, să-l lași să-ți modeleze vorbirea și gândirea. Cuvintele pe care le spui îți formează realitatea, iar Cuvântul lui Dumnezeu aduce viață acolo unde e secetă și lumină acolo unde e întuneric.

Apoi, El te încurajează să meditezi asupra Lui zi și noapte. Nu ca pe o obligație religioasă, ci ca pe o respirație spirituală. Adevărul este că mintea noastră are mereu ceva la care se gândește – de ce să nu fie chiar promisiunile lui Dumnezeu? Poate părea greu la început, dar vei descoperi că, pe măsură ce lași Cuvântul să-ți curgă prin inimă, el îți va schimba felul în care vezi viața.

Dar nu e suficient doar să cunoști sau să gândești la Cuvânt – Dumnezeu îți spune: trăiește-l. Aplică-l. Fii acel om care nu doar știe ce spune Dumnezeu, ci face ce spune Dumnezeu. Și atunci, chiar dacă drumul nu va fi mereu lin, va fi binecuvântat. Vei izbuti. Vei avea succes. Nu pentru că tu ești perfect, ci pentru că El este credincios.

Poate că în jurul tău sunt multe voci care îți spun că nu vei reuși. Poate chiar gândurile tale sunt uneori împotriva ta. Dar Dumnezeu îți spune astăzi, clar și blând: „Dacă rămâi în Cuvântul Meu, Eu voi fi cu tine, îți voi da înțelepciune, curaj și reușită.”

Așa că nu renunța. Ține-te strâns de Cuvânt. Citește-l, rostește-l, gândește-l, trăiește-l. Acolo este secretul unei vieți cu adevărat împlinite.