

„Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” (Faptele Apostolilor 1:11)
Ucenicii, chiar înainte de Înălțare, Îl întreabă pe Isus: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” (v. 6). Întrebarea lor trădează o dorință de restaurare imediată, de control și de claritate politică. Dar Isus le redirecționează privirea: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele…”
Noi suntem adesea asemenea lor – vrem răspunsuri clare, vrem ca Dumnezeu să lucreze după logica noastră. Dar Înălțarea ne arată că Isus nu a venit doar să restaureze un regat pământesc, ci să domnească veșnic la dreapta Tatălui și să ne trimită să fim martori ai Împărăției Lui spirituale.
Înainte de a Se înălța, Isus le promite: „Veți primi o putere când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi” (v. 8). Înălțarea nu marchează sfârșitul lucrării Lui, ci începutul unei noi etape: ucenicii devin purtători ai prezenței și mesajului Lui prin Duhul Sfânt.
Adevărul glorios este că Hristos, deși înălțat la cer, nu este absent. El trimite Duhul Său ca să locuiască în noi, să ne împuternicească și să ne transforme. Suntem chemați să trăim cu ochii la cer, dar cu picioarele pe pământ – să fim martori ai Lui în fiecare colț al vieții noastre.
Îngerii le spun ucenicilor: „De ce stați și vă uitați spre cer?” Isus nu s-a înălțat pentru a pleca pentru totdeauna. El va reveni. Așteptarea creștinului nu este o pasivitate contemplativă, ci o trăire activă în speranță. Privirea spre cer ne inspiră, dar chemarea este să trăim cu credincioșie aici și acum.
Doamne Isuse, Tu Te-ai înălțat la cer ca Rege glorificat și ne-ai lăsat o misiune sfântă. Îți mulțumesc că nu ne-ai părăsit, ci ne-ai trimis Duhul Tău. Întărește-mă astăzi să fiu martor al Tău, cu credință și curaj. Fă-mă atent la chemarea Ta și plin de speranță privind spre ziua când vei reveni. Amin.

„Doamne, ascultă-mi rugăciunea și să ajungă strigătul meu până la Tine!”
(Psalmii 102:1)

Există momente în viață când sufletul nostru nu mai are cuvinte bine așezate, doar suspine, lacrimi și tăceri adânci. În astfel de clipe, Psalmul 102:1 devine o rugăciune simplă, dar profundă — un strigăt de ajutor dintr-o inimă zdrobită.
Psalmistul nu vine cu formule religioase sau cu o credință triumfalistă, ci cu sinceritate brutală:
„Doamne, te rog doar să mă auzi. Lasă-mă să ajung până la Tine.”
Aceasta este inima unei rugăciuni autentice — nu neapărat bine formulată, ci sinceră și disperată. Dumnezeu nu caută cuvinte frumoase, ci inimi care se deschid în adevăr. Rugăciunea devine nu doar un act spiritual, ci o respirație a sufletului care nu mai poate duce povara singur.
Doamne, sunt uneori copleșit și fără putere. Nu știu cum să-ți vorbesc, dar Te rog: ascultă-mi rugăciunea. Primește strigătul inimii mele și fă din el o întâlnire cu Tine. Fii aproape de mine și întărește-mă. Amin.
„Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!” – Numeri 6:25
Când Dumnezeu își luminează Fața peste cineva, El își arată favoarea, prezența și dragostea Sa nemărginită. Este ca și cum, într-o zi noroasă și grea, soarele ar străpunge norii și ar încălzi din nou inima. Această binecuvântare nu este doar o urare frumoasă, ci o promisiune a prezenței Sale în viața ta – o prezență care aduce lumină acolo unde este întuneric, speranță în deznădejde și pace în neliniște.

A lumina Faţa înseamnă a privi cu bunăvoinţă, a te vedea, a nu te trece cu vederea. Când Dumnezeu își întoarce privirea spre tine, El nu doar te observă, ci îți poartă de grijă. Îndurarea Lui vine ca un balsam peste sufletele rănite, peste eșecurile tale, peste păcatele mărturisite și lăsate.
„Să lumineze Faţa Lui peste tine” — imaginea aceasta ne transmite apropierea lui Dumnezeu, prezența Sa plină de lumină și speranță. Când Dumnezeu își „luminează Fața”, nu este vorba doar de o privire plăcută sau de acceptare, ci de o transformare profundă: în întunericul fricii, al confuziei sau al păcatului, lumina Lui aduce claritate, călăuzire și pace.
Această lumină nu e doar o rază de speranță, ci un semn al unei relații personale. Dumnezeu nu este distant, rece sau nepăsător. El este un Tată care Se uită la copiii Săi cu dragoste, care Se pleacă spre ei cu milă și le oferă îndurare.
„Și să Se îndure de tine” — îndurarea este răspunsul lui Dumnezeu față de slăbiciunea și nevoia noastră. El nu ne tratează după greșelile noastre, ci ne oferă milă. E ca o îmbrățișare în momentele în care ne simțim nevrednici, ca o mână întinsă când ne prăbușim. Îndurarea Domnului ne ridică, ne vindecă și ne înnoiește.
-Îți iei timp să stai în prezența Sa, ca această lumină să-ți pătrundă inima?
-Trăiești tu astăzi sub lumina Feței lui Dumnezeu sau ești copleșit de umbra circumstanțelor?
-Cum ai experimentat personal îndurarea Lui în viața ta?
Astăzi, oprește-te un moment și roagă-te simplu:
„Doamne, luminează-Ți Faţa peste mine. Lasă-mă să simt prezenţa Ta. În orice aș înfrunta, amintește-mi că Tu ești aproape și că îndurarea Ta mă acoperă.”
În această lumină, pășește cu încredere. Nu ești singur. Dumnezeu te vede. Dumnezeu Se îndură. Dumnezeu te iubește.
📖 „Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi care se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta.” – Deuteronomul 28:7
În viața fiecărui credincios vin momente în care „vrăjmașii” se ridică: pot fi oameni, situații, ispite sau chiar fricile interioare. Poate ai simțit că ești înconjurat de probleme din toate părțile, că ești atacat fără motiv sau că drumul înainte pare blocat.

Dar acest verset este o promisiune puternică din partea lui Dumnezeu: El nu doar că te va apăra, ci îți va da și biruință. Vrăjmașii tăi pot veni organizat, cu putere, „pe un drum”, dar Dumnezeu îi va împrăștia în confuzie și rușine – „pe șapte drumuri vor fugi”.
Aceasta nu este o victorie obținută prin forța ta, ci una dată de Domnul. Asta înseamnă că atunci când lupți, nu lupți singur. El merge înaintea ta, ca un scut și o pavăză. De aceea, nu te teme de provocări. Nu te lăsa descurajat de numărul sau intensitatea încercărilor. Dumnezeul tău este un Dumnezeu al biruinței.
Doamne, Îți mulțumesc că mă însoțești în fiecare zi și că îmi dai biruință asupra celor care se ridică împotriva mea. Întărește-mi credința, ajută-mă să mă încred în Tine și nu în propriile puteri. Chiar dacă vin furtuni, Tu ești refugiul meu. În Tine am biruință! Amin.
„Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui ies cunoștința și priceperea.” – Proverbe 2:6
Astăzi trăim într-o lume în care ni se spune că pentru a reuși, trebuie să știm multe lucruri: să avem note mari, să fim populari, să ne descurcăm în tehnologie, să știm să vorbim, să impresionăm. Și într-adevăr, e bine să învățăm, să ne dezvoltăm, să creștem.

Dar haideți să ne oprim o clipă și să ne întrebăm: avem înțelepciune?
Și dacă nu, de unde o putem primi?
Proverbe 2:6 ne oferă un răspuns clar și simplu:
„Domnul dă înțelepciune; din gura Lui ies cunoștința și priceperea.”
Adevărata înțelepciune – nu cea lumească, nu cea care se măsoară în diplome sau bani – vine de la Dumnezeu. Este un dar divin, nu o realizare omenească. Și este disponibilă pentru orice tânăr care o caută cu sinceritate.
Înțelepciunea biblică nu înseamnă doar să știi multe lucruri. Înseamnă:
Poți avea zece facultăți și totuși să iei decizii greșite dacă nu ai înțelepciune. Poți fi tânăr, fără prea multă experiență, dar dacă umbli cu Dumnezeu, vei avea pricepere mai mult decât cei mari.
Pentru că trăim într-o lume plină de confuzie și compromis.
Suntem bombardați cu opinii, tentații, presiuni. Se iau decizii rapide, fără rugăciune. Se pornesc relații fără Dumnezeu. Se aleg cariere fără călăuzire. Și apoi ne întrebăm de ce nu suntem împliniți.
Tinerii au nevoie de înțelepciune mai mult ca oricând. Nu doar pentru a evita greșelile, ci pentru a trăi o viață cu sens, cu impact și cu mărturie.
Nu din TikTok.
Nu din Netflix.
Nu din mulțimea de „influenceri”.
Biblia spune clar: „Domnul dă înțelepciune”.
Vrei înțelepciune? Caut-o la sursă. Deschide Scriptura. Vorbește cu Dumnezeu. Stai în părtășie cu frații. Ascultă vocea Duhului Sfânt.
Din gura Lui ies cunoștința și priceperea. Gura lui Dumnezeu este Cuvântul Său – Biblia. Nu-l citi doar când ai nevoie de ceva. Hrănește-te zilnic cu el. În fiecare zi, Domnul vrea să te învețe, să-ți vorbească, să te pregătească pentru bătăliile vieții.
Când Dumnezeu l-a întrebat pe tânărul Solomon ce își dorește, el n-a cerut bani, faimă sau răzbunare. A cerut înțelepciune. Și pentru că a cerut ce trebuia, Dumnezeu i-a dat mult mai mult decât a cerut.
Tânăr drag, dacă astăzi alegi să cauți înțelepciunea, Dumnezeu te va binecuvânta nu doar cu răspunsuri, ci cu o viață binecuvântată.
Proverbe 16:31 – „Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găsește pe calea neprihănirii.”
Trăim într-o vreme în care tinerețea este idealizată, iar bătrânețea este adesea privită cu teamă sau chiar ignorată. Reclamele ne îndeamnă să ascundem firele albe, să luptăm împotriva ridurilor, să păstrăm cu orice preț o imagine a tinereții. Dar în mijlocul acestei mentalități lumești, Cuvântul lui Dumnezeu vine cu un mesaj diferit: bătrânețea trăită în neprihănire este o binecuvântare, o cinste și o mărturie a credincioșiei divine.

Versetul din Proverbe ne spune că „perii albi sunt o cunună de cinste” – nu o rușine, nu o povară, ci un simbol al onoarei. Nu orice bătrânețe este însoțită de slavă, ci aceea care este găsită pe calea neprihănirii, adică în viața trăită cu Dumnezeu, în ascultare, în slujire, în adevăr. O astfel de viață nu doar că lasă urme în trup, ci și urme adânci în inima celor care vin după – urme de rugăciune, de credință, de dragoste.
Fiecare fir alb poate fi văzut ca un semn al unei bătălii câștigate, al unei rugăciuni înălțate, al unei nopți vegheate în credință. Cea mai frumoasă podoabă nu este cea exterioară, ci caracterul format în anii petrecuți în prezența Domnului.
Este un mare har să ajungi la bătrânețe, dar este o și mai mare onoare să ajungi acolo pășind pe urmele neprihănirii. O astfel de viață devine o lumină pentru cei tineri, un izvor de înțelepciune pentru cei nehotărâți, o dovadă vie că Dumnezeu este credincios din tinerețe până la bătrânețe.
Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă nu doar să respectăm bătrânii, ci să-i onorăm și să învățăm de la ei. Să nu uităm că și Domnul Isus, pe cruce, a avut grijă de mama Sa în vârstă – un gest simplu, dar profund, care ne învață prețuirea.
Pentru cei tineri, acest verset este o chemare la o viață trăită cu scop. Cum vrei să fie bătrânețea ta? Va fi ea o cunună de cinste sau o povară apăsătoare? Alegerea se face azi, pe calea pe care pășim acum.
Pentru cei în vârstă, este o încurajare: Dumnezeu nu uită anii în care ați slujit, ați plâns, ați mijlocit. Fiecare an al credinței este o perlă adăugată la cununa cinstei.
Să ne rugăm:
„Doamne, învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă. Ajută-ne să trăim frumos, cu rost, cu sfințenie, pentru ca într-o zi, ajungând la perii albi, să putem purta cu demnitate cununa cinstei – viața trăită alături de Tine. Amin.”
“El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veșnicii…” 2 Timotei 1:9
Vă invităm să fiți martori ai lucrării Sale, la serviciul de ordinare a noului pastor Ionuț Nagy, care va avea loc la Biserica Creștină Baptistã „Logos” Oțelu Roșu.
Să ne unim în rugăciune cu bucurie, celebrând harul lui Dumnezeu în chemarea la slujire!Dumnezeu a găsit cu cale să folosească de-a lungul istoriei bisericii diferiți oameni care să ducă mai departe credința creștină și care să pună numele lui Dumnezeu la loc de cinste.
Sunt onorat și copleșit de această chemare din partea Lui Dumnezeu și cu deplină responsabilitate îmi încredințez viața de slujitor al Bisericii Sale în mâinile Atotputernicului Dumnezeu!
Mulțumesc mult tuturor celor care s-au rugat pentru mine și care m-au susținut până în prezent!
