Într-o gulie răzleţită, un viermişor frivol şi surmenat vorbea cu altul mai bătrân şi mai umblat.
- Măi nene, îi spunea băiatul, simţind un vag fior de moarte, ia spune, oare să mai fie acolo... undeva... departe... şi altceva... decât gulie?
La care cel bătrân stătu, gândi o vreme şi răspunse: - Nu. Ce ţi-a venit? De când eşti tu, copil netot, ai dat cumva de lumi secrete? Gulie peste tot băiete! Doar rupem dumicatu-n bot, şi-l mestecăm pe îndelete... Şi asta-i tot.
Iar clipele-au zburat şirete. Şi viermişorul cel frivol muşcă odată mai cu sete şi, nu ştiu cum... dădu în gol... - Ce-ai asta? Ce peisaj ciudat? Nu poate fi adevărat! Altfel bătrânul mi-ar fi spus! Eu merg ´nainte!
şi s-a dus...
Dar, vai, deodată bietul ţânc alunecă-n derivă: plici! Şi braţe negre de furnici l-au dus ca pradă în adânc.
Și-acum voi care ascultați, și așteptați deznodământul Să nu lăsați să-și facă cuib, în mintea voastră, gândul: să bem și să mâncăm aici c-al nostru e pământul.. nu! Căci viața noastră nu sfârșește în gropi săpate-n cimitire Sfârșitul ei e jos în chin ori sus în fericire.
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 