Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Luca 19:29-40

Duminica Floriilor ne amintește de o scenă cu totul aparte: Isus intră în Ierusalim. Dar nu ca un rege obișnuit, nu în fast și glorie lumească. El alege un măgăruș – simbolul blândeții și al smereniei – și este întâmpinat cu strigăte de bucurie: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Marcu 11:9)

Mulțimea Îl primește cu ramuri de finic și haine așternute pe drum. Însă știm că aceiași oameni care L-au aclamat duminică, aveau să-L condamne vineri. De ce? Pentru că nu le-a împlinit așteptările. Ei voiau un Mesia politic, un eliberator de sub romani. Isus, însă, a venit să elibereze inima – nu prin sabie, ci prin jertfă.

În fața Ierusalimului, Isus plânge. „Dacă ai fi cunoscut tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea!” (Luca 19:42). Adevărata pace nu vine din afară, ci dintr-o inimă care se deschide lui Dumnezeu.

Astăzi, nu mai avem porți de cetate și străzi pavate cu ramuri, dar avem o inimă. Și acolo vrea Isus să intre. Nu ca oaspete de ocazie, ci ca Domn. El încă bate. Îl primim doar când ne merge bine? Sau și atunci când mesajul Lui ne provoacă, ne cheamă la schimbare, la lepădare de sine?

💬 Întrebare pentru tine: Isus a intrat în Ierusalim acum 2000 de ani. Dar a intrat și în inima ta?

💚 Nu uita: Floriile nu sunt doar o comemorare, ci o invitație – la pacea adevărată, la smerenie, la o relație vie cu Hristos.

În timpul Revoluției Franceze, trei creștini au fost condamnați la moarte prin ghilotinare. Primul dintre ei avea darul credinței, al doilea darul profeției, iar al treilea darul de a ajuta pe alții.

Primul creștin, cel cu darul credinței, a fost adus la ghilotină și întrebat dacă dorește să i se acopere capul. El a refuzat, declarând cu curaj: „Am credința că Dumnezeu mă va scăpa!” Călăul a tras funia, dar lama nu a căzut. Considerând acest lucru o minune, autoritățile l-au eliberat.

Al doilea creștin, cel cu darul profeției, a fost adus și el la ghilotină. Întrebat dacă dorește să i se acopere capul, a refuzat și a spus: „Prezic că Dumnezeu mă va scăpa de această ghilotină!” Călăul a tras din nou funia, dar lama nu s-a mișcat. Uimiți, cei prezenți l-au eliberat și pe acesta, considerând că a avut loc o altă minune.

În cele din urmă, al treilea creștin, cel cu darul de a ajuta pe alții, a fost adus la ghilotină. Și el a refuzat să i se acopere capul, afirmând: „Sunt la fel de curajos ca și ceilalți.” În timp ce călăul se pregătea să tragă funia, creștinul a observat ceva și a exclamat: „Stați! Cred că am găsit problema ghilotinei voastre!” 🙂

Aplicabilitate: Fiecare dintre noi are daruri spirituale, dar este esențial să știm când și cum să le folosim.