Tată… iartă-mă…

Mă rog acum cu mulțumire, 
Chiar dacă drumul nu-i ușor,
Și mă smeresc, “îmi calc pe fire”,
Mi-ai arătat har și iubire,
Am fost un fiu risipitor…

Câți zori de zi mi-ai dăruit,
Și dimineți de cercetare,
Când m-am simțit de toți lovit,
Prin sânge sfânt M-ai curățit,
Mi-ai dat, numai prin har, iertare…

Iartă-mi căderile durute,
Și necredința ce-am avut,
Chiar și suspinele tăcute,
De oameni greșit percepute,
Să pot s-o iau de la-nceput…

Iartă-mi, te rog și vanitatea,
Lupta cu omul păcătos,
C-am vrut să fac singur dreptatea,
Și-am tulburat urât “Cetatea”,
L-am mâniat și pe Hristos…

Te rog mă iartă, Sfinte Tată,
Ajută-mă să mă smeresc,
Să pot să biruiesc odată,
În lumea asta blestemată,
Si tot mai mult să mă sfințesc…

Cu sufletul făcut… fărâme,
Dezamăgit, neputincios,
Cu-oameni ce vor să mă dărâme,
Deși eu le-am făcut mult bine,
Dar știu, e drumul lui Hristos…

Mă ierți, M-ajuți să merg nainte,
Deși e drumul mlăștinos,
Mânat mereu de cele sfinte,
Prin grija Ta ca și Părinte,
Călcând pe urma lui Hristos…

Amin