Un membru al unei biserici, care obișnuia să participe regulat la slujbe, nu s-a mai dus de ceva vreme. După câteva săptămâni de absență, pastorul a decis să-l viziteze acasă.
L-a găsit pe bărbat stând în fața șemineului, unde focul ardea cu putere. Omul și-a dat seama imediat de scopul vizitei și l-a invitat pe pastor să ia loc, oferindu-i un scaun. Pastorul s-a așezat comod, dar nu a spus nimic.
După câteva minute de tăcere, pastorul a luat cleștele de foc, a cules cu grijă un jar fierbinte și l-a pus deoparte, separat de restul cărbunilor. Apoi s-a lăsat pe spate în scaun, continuând să păstreze tăcerea.
Gazda a privit curioasă, fără să spună nimic, urmărind cu atenție ce se întâmplă. După un timp, jarul izolat, care inițial strălucea intens, a început să-și piardă din lumină și căldură, până când s-a stins complet.
Pastorul nu a rostit niciun cuvânt. Când se pregătea să plece, a luat jarul stins și l-a pus înapoi în mijlocul focului. În scurt timp, jarul a început din nou să strălucească, aprinzându-se de la căldura celorlalți cărbuni.
Când pastorul a ajuns la ușă, gazda i-a spus cu emoție:
–„Vă mulțumesc mult pentru vizita dumneavoastră și, mai ales, pentru predică. Voi fi din nou la biserică săptămâna viitoare.”
Păstrează strălucirea din viața ta!
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 