„Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, Curajul să le schimb pe cele pe care le pot schimba, și Înțelepciunea de a face deosebirea între ele. Și astfel să trăiesc prezentul fiecărei zile, bucurându-mă de prezentul fiecărei clipe, acceptând greutățile ca pe o cale care mă duce la pace. Luând – cum a făcut Isus – această lume păcătoasă așa cum este ea, nu așa cum aș vrea eu să fie, având încrederea că Tu vei face toate lucrurile drepte, dacă mă abandonez voinței Tale. În acest fel voi putea fi îndeajuns de fericit în această viață și extrem de fericit la Tine de-a pururi în cea viitoare. Amin.” Reinhold Niebuhr.
Un membru al unei biserici, care obișnuia să participe regulat la slujbe, nu s-a mai dus de ceva vreme. După câteva săptămâni de absență, pastorul a decis să-l viziteze acasă.
L-a găsit pe bărbat stând în fața șemineului, unde focul ardea cu putere. Omul și-a dat seama imediat de scopul vizitei și l-a invitat pe pastor să ia loc, oferindu-i un scaun. Pastorul s-a așezat comod, dar nu a spus nimic.
După câteva minute de tăcere, pastorul a luat cleștele de foc, a cules cu grijă un jar fierbinte și l-a pus deoparte, separat de restul cărbunilor. Apoi s-a lăsat pe spate în scaun, continuând să păstreze tăcerea.
Gazda a privit curioasă, fără să spună nimic, urmărind cu atenție ce se întâmplă. După un timp, jarul izolat, care inițial strălucea intens, a început să-și piardă din lumină și căldură, până când s-a stins complet.
Pastorul nu a rostit niciun cuvânt. Când se pregătea să plece, a luat jarul stins și l-a pus înapoi în mijlocul focului. În scurt timp, jarul a început din nou să strălucească, aprinzându-se de la căldura celorlalți cărbuni.
Când pastorul a ajuns la ușă, gazda i-a spus cu emoție: –„Vă mulțumesc mult pentru vizita dumneavoastră și, mai ales, pentru predică. Voi fi din nou la biserică săptămâna viitoare.”
În timpul domniei lui Oliver Cromwell a fost o mare criză monetară în Imperiul Britanic. Lichidităţile lipseau cu desăvârşire de pe piaţă. Miniştrii au căutat peste tot o sursă de argint care să suplinească lipsa monezilor. După o lună de căutări, comitetul de criză şi-a prezentat raportul:
-“Am căutat în zadar argint în tot Imperiul. Spre disperarea noastră, nu se găseşte nicăieri în afara catedralelor, unde sunt statuile de argint ale sfinţilor”.
Fără să stea prea mult pe gânduri, Oliver Cromwell a poruncit:
-“Să-i topim pe sfinţi şi să-i punem în circulaţie”.
Creştinismul este ceva ce trebuie să se vadă. Nu poate exista creştinism secret (nu mă refer la cel “subteran”), pentru că, fie secretul îţi va atrofia creştinismul, fie creştinismul îţi va divulga secretul. Creştinismul cuiva ar trebui să fie perfect vizibil tuturor.
Recunoaştem deschis că familia a fost mereu sub asediu încă din zorii istoriei – prin neînţelegeri, abuzuri de tot felul, divorţ, adulter etc. Însă, atacul la care este supusă de data aceasta a devenit mai profund, mai răspândit şi mai evident ca oricând. Adversarii familiei tradiţionale nu se mai mulţumesc doar să declare că nu le place familia instituită de Dumnezeu, ci dovedesc într-un mod cât se poate de emfatic că urmăresc distrugerea ei, pentru a o putea recrea şi redefini după bunul plac. Deşi Biblia afirmă că „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul… »” (Geneza 1:27-28), adepţii stângii liberale (implicit sau explicit şi ai mişcării LGBTQ(QIAPPK+) încearcă să ne convingă că familie nu este doar cea alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie, plus copii, ci şi cea compusă din doi bărbaţi, două femei, mai mulţi bărbaţi şi o femeie, mai multe femei şi un bărbat, un om şi un animal, un om şi o păpuşă şi orice altă deviaţie le poate născoci mintea. Observăm, aşadar, că nu doar funcţionalitatea familiei este atacată, ci însăşi natura ei a devenit obiectul celei mai violente persecuţii. De ce? Care este scopul năruirii familiei tradiţionale? Deşi prea puţini o recunosc deschis, revolta împotriva familiei biblice este, de fapt, o revoltă împotriva moralităţii biblice. Distrugerea familiei înseamnă distrugerea oricăror norme şi valori morale, iar distrugerea normelor morale duce la distrugerea societăţii aşa cum o ştim astăzi. Şi cine ar mai putea opri tăvălugul imoralităţii şi anarhiei odată ce a fost pornit? Sau, după cum spune David în Psalmul 11:3: „Şi când se surpă temeliile, ce ar mai putea să facă cel neprihănit?”. În contextul imediat al acestui verset biblic, David zice: „Căci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns [împotriva] celor cu inima curată” (v. 2). Parcă ar fi un articol din ziarul de astăzi! Oameni cu agende ascunse concep planuri subversive pentru a submina stâlpii de susţinere ai societăţii, conştienţi fiind că, dacă stâlpii pe care se sprijină o societate se prăbuşesc, întreaga societate se năruie. Puterea unei societăţi a constat întotdeauna şi continuă să constea în tăria familiilor ce o alcătuiesc, indiferent de timp, nivel de cultură sau starea economică. Iar tăria familiei vine din ascultarea de Dumnezeu şi de Biblie. Susţinătorii familiei tradiţionale (biblice) nu sunt nici bigoţi, nici habotnici, nici homofobi, nici inadaptaţi social, nici extremişti intoleranţi şi insensibili, ci sunt oameni preocupaţi să asculte de Dumnezeu – Cel care a creat şi definit familia – şi să lase generaţiilor viitoare o moştenire morală, religioasă şi culturală de care să nu le fie ruşine.
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 