Depărtează-te..

 

Depărtează-te de activități dacă ele te îndepărtează de DOMNUL, oricât de spirituale ar părea sau ar fi. A păși pe urmele Lui, înseamnă și a fi aproape de El, nu la o distanță mare. Depărtarea schimbă starea. Din fierbinte ajungi întâi căldicel, atunci când Îl pierzi din vedere, pentru că începi să te vezi pe tine. Căldicelul se vede bine, în ceea ce are de făcut fără a-I simți prezența.

       După căldicel, a doua oprire este la rece. Rămânem cu o doctrina bună și cu o viață de congelator. DUHUL este CEL ce ne face să ardem pentru El. Ucenicii spuneau: “Nu ne ardea inima în noi?” (Luca 24:32). Aceasta fiindcă El a umblat cu ei și le-a vorbit din CUVANT. Numai HARUL Lui ne tine aproape. El vine cu noi și atunci când noi plecăm pe cărările îndepărtării de El și atunci ne vorbește și ne face să-I dorim prezenta, chiar dacă nu-L mai recunoaștem ca DOMNUL vieții noastre. Știm ca este Isus prin frângere, prin JERTFA – frângerea Lui ne înfrânge.

       După ce spun: “Rămâi cu noi!”, ucenicii se întorc atunci de unde au plecat și hotărăsc sa rămână ei cu El. Aceasta face posibilă reapariția Lui în viețile lor. Dispariția Lui după ce le-a vorbit a avut tocmai scopul de a-I face sa caute părtășia frățeasca, sa termine cu izolarea și sa se reîntoarcă de unde au căzut. La dezamăgire ajungi plecând de la amăgire. Este datoria noastră sa ne ținem “strâns” de Capul ce se numește Isus. Răcirea aduce cu șine rătăcirea și aceasta se produce în inima  (Evrei 3:10). Aici se nasc problemele și tot aici pot sa crească, dar nu sunt dator sa ud neghina semănata de diavol printr-un gând necurat. Mintea poate fi o fabrica de necazuri sau o sursa de binecuvântări, în funcție de hrana asimilata este și producția. Mașina nu poate funcționa fără benzina; la fel și mintea fără informații. Cu penița voinței se scrie destinul vieții. Dar voința buna este un dar primit de la DOMNUL. Veghind la cele ce se petrec în viată mea, la hrana pe care o asimilez, mă apropii de El.

       Relația cu El este asemenea plantarii unui pom. La început pomul este mic, dar fiind îngrijit el va creste. Având zilnic timpul de părtășie cu Isus, Îl voi cunoaște tot mai mult și astfel mă voi apropia de El, depărtându-mă de lume.